ICCJ. Decizia nr. 311/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 311/2008
Dosar nr. 30/110/2005
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116 din 27 februarie 2007, Tribunalul Bacău a dispus achitarea inculpatului R.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) şi (3) alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri constând în aceea că în perioada 2003, martie 2005, a procurat în mod ilicit de la mai multe persoane din Bacău droguri de risc şi de mare risc, pe care le-a scos din ţară prin intermediul corespondenţei poştale.
La data de 13 ianuarie 2005, lucrătorii de poliţie din cadrul S.C.C.O.A. din cadrul I.P.J. Bacău, s-au sesizat că la D.R.P. Bacău au fost identificate un număr de 3 plicuri externe în care s-au găsit 4 ţiple transparente ce conţineau un număr de 3947 comprimate şi 75 fragmente comprimate, analiza fizico-chimică ulterioară constatând că acestea au conţinut substanţa activă diazepam, ce face parte din tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000 şi se eliberează numai cu prescripţie medicală.
S-a constatat că sunt expediate de către persoane fictive, nefiind posibil a fi returnate, fiind adresate unor persoane din S.U.A. şi Suedia şi au fost expediate din România în anul 2003.
La 24 ianuarie 2005, au mai fost găsite încă 5 plicuri returnate, numai unul din acestea conţinând substanţa activă diazepam.
S-a stabilit că expeditorul acestora, neidentificat, este una şi aceeaşi persoană, datorită modalităţii de ambalare şi de redactare a menţiunilor privind numele destinatarului şi expeditorului.
În vederea identificării persoanei care expedia în străinătate plicuri ce conţineau droguri de risc şi mare risc, la data de 9 februarie 2005, procurorul a emis ordonanţa de interceptarea corespondenţei în temeiul art. 98 alin. (12) C. proc. pen., cu caracter urgent, informând despre aceasta Tribunalul Bacău.
Ca urmare, au fost ridicate, un număr de 4 scrisori recomandate, expediate în S.U.A. şi una simplă expediată în Suedia, în parte din ele găsindu-se comprimate ce conţineau substanţa activă clonazepam şi dihydrocodeină, ce fac parte din substanţele prevăzute în anexa II şi III din Legea nr. 143/2000 privind traficul ilicit de droguri.
În aceleaşi condiţii, la 14 februarie 2005, au fost ridicate 2 plicuri extern, în unul din acestea găsindu-se comprimate ce conţineau substanţa activă Dihydrocodeină.
La 14 martie 2003, tot pe baza dispoziţiei procedurale în temeiul art. 98 alin. (12) C. proc. pen. şi cu informarea Tribunalului Bacău, au fost ridicate 2 trimiteri externe: expediate în S.U.A. şi Suedia, conţinând 430 comprimate substanţa activă Dihydrocodeină, Diazepam şi Lorazepam, considerate droguri de risc şi mare risc.
Şi aceste plicuri conţineau menţiuni nereale privind expeditorul.
Cu această ocazie a fost identificat inculpatul R.D.I. ca fiind cel care a trimis plicurile (14 martie 2005), aspect dovedit de înregistrarea video autorizată de instanţă prin încheierea de şedinţă nr. 006/2005, iar expertiza scrisului de pe plicuri a concluzionat că acesta îi aparţine inculpatului.
Cercetările fiind extinse, s-a constatat că inculpatul R.D.I. a cumpărat în mod repetat de la farmaciile din Bacău, o cantitate mare de medicamente ce conţineau substanţe identificate ca fiind droguri de risc şi mare risc, în acelaşi sens fiind audiaţi mai mulţi farmacişti care l-au identificat şi care au susţinut că s-au sesizat că acesta cumpărase mari cantităţi, aspect ce i-a determinat să refuze a-i mai vinde.
S-a mai stabilit că inculpatul a primit din străinătate în perioada 2003 – 2005, prin sistemul Western Union şi Money Gram, importante sume de bani, 99.482 dolari S.U.A., 1330 Euro şi 6.868.723 lei, în valoarea monedei naţionale însemnând 3.644.631.397 lei, urmare a efectuării a 318 tranzacţii ilicite.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul R.I.D. a negat săvârşirea infracţiunilor susţinând că a trimis în străinătate rezultatele cercetărilor sale ştiinţifice, fiind cadru universitar, specialitatea fizică, iar banii primiţi provin din aceste activităţi.
Tribunalul a considerat însă că probele obţinute urmare interceptării corespondenţei în perioada februarie – martie 2005, au fost obţinute în mod ilegal şi le-a înlăturat în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen.
S-a motivat că ordonanţele procurorului din data de 9 februarie, 14 februarie şi 14 martie 2005, justificate de urgenţa măsurii, nu au fost emise în condiţiile legii, susţinând conform art. 912 alin. (3) C. proc. pen., că trebuie înştiinţată instanţa în termen de 48 de ore, iar apoi trimisă judecătorului împreună cu procesul verbal pentru ca acesta să se pronunţe asupra temeiniciei şi legalităţii măsurii.
Ori, aşa cum rezultă din adresa nr. 835/34 A din 26 februarie 2007 a Tribunalului, acest lucru nu s-a făcut nefiind prezentate spre confirmare judecătorului, ci numai acesta a fost informat.
Ca atare, probele ce atestă în opinia procurorului, vinovăţia inculpatului, nu sunt legal obţinute şi au fost înlăturate.
Cât priveşte martorii audiaţi în cauză ce au declarat că inculpatul, în mod repetat, a cumpărat substanţe ce conţineau drog de risc şi mare risc ca substanţă activă, instanţa a înlăturat declaraţiile acestora, cu motivarea că sunt irelevante, nefiind de crezut având în vedere diversitatea şi numărul mare de persoane ce frecventează farmaciile că puteau reţine persoana inculpaţilor, cât şi faptul că aveau interes să acopere vânzarea acestora fără reţete.
De asemenea, au înlăturat şi declaraţiile martorilor de la oficiile poştale, cu aceeaşi motivare.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apel respins de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 170 din 18 decembrie 2007.
Procurorul a solicitat condamnarea inculpatului R.D.I., considerând că probele administrate în temeiul dispoziţiilor art. 981 C. proc. pen., sunt legal obţinute şi dovedesc vinovăţia inculpatului, alături de celelalte probe administrate în cauză.
Curtea de Apel Bacău, respingând apelul, a motivat că nu există probe indubitabile care să ateste că în perioada 2003 - 2005, inculpatul a cumpărat droguri pe care le-a expediat în străinătate.
S-a susţinut că în mod legal probele administrate în temeiul dispoziţiilor art. 98 C. proc. pen., au fost înlăturate deoarece s-au obţinut cu încălcarea dispoziţiilor art. 98 alin. (21) C. proc. pen., întrucât nu au fost supuse confirmării sau infirmării de către judecător.
Pe de altă parte, nu se justifică urgenţa pentru ca aceste ordonanţe să fie emise de procuror, acesta fiind obligat să se adreseze judecătorului pentru a se obţine autorizarea reţinerii şi predării corespondenţei.
Cu aceeaşi motivare din sentinţă, au fost înlăturate şi probele testimoniale.
Împotriva deciziei, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând ca temei dispoziţiile art. 3859 pct. 4 şi 18 C. proc. pen.
Decizia Curţii de Apel a fost criticată sub aspectul greşitei înlăturări a probei obţinute în temeiul dispoziţiilor art. 98 alin. (12) C. proc. pen., întrucât urgenţa era justificată, iar procurorul a informat Tribunalul despre conţinutul ordonanţelor din data de 9 februarie, 14 februarie şi 14 martie 2005, îndeplinindu-şi obligaţia prevăzută de lege.
De asemenea, instanţele au dat o interpretare proprie declaraţiilor martorilor, înlăturându-le fără o motivare adecvată, necoroborându-se între ele şi cu celelalte probe, hotărând achitarea inculpatului în pofida evidenţei probelor.
Recursul declarat de parchet este fondat.
Din analiza materialului de urmărire penală, rezultă că urmare identificării unor plicuri returnate la oficiile poştale din Bacău, s-a constatat că acestea conţin droguri de risc şi mare risc, situaţia în care, conform legii, era obligatorie sesizarea organelor de urmărire penală în vederea identificării autorului sau autorilor.
La data de 9 februarie 2005, procurorul a fost sesizat că la Oficiul poştal nr. 3 Bacău au fost depuse 2 plicuri expediate cu destinaţiile S.U.A. şi Suedia, de către persoane fictive, acest aspect a creat suspiciuni că în plicuri sunt droguri, motiv pentru care, având în vedere caracterul urgent şi justificat, procurorul a dispus în baza art. 98 alin. (12) C. proc. pen., ridicarea acestora, iar la 10 februarie 2005 a trimis Tribunalului Bacău un exemplar spre luare la cunoştinţă.
Ca urmare examinării, s-au găsit produse farmaceutice ce conţineau Clonazepam şi Dihydrocodeină (398 şi respectiv 32 comprimate).
La data de 15 februarie 2005, urmare aceleiaşi sesizări, procurorul a emis ordonanţe în temeiul art. 98 alin. (12) C. proc. pen., un exemplar al ordonanţei fiind trimis Tribunalului Bacău, plicurile ridicate conţinând de asemenea comprimate cu substanţe active de categoria drogurilor.
În fine, la 14 martie 2005, s-a emis o nouă ordonanţă de ridicare a măsurilor de către procuror, care, de asemenea, a informat Tribunalul Bacău, trimiţând şi un exemplar al acesteia.
Şi aceste plicuri ridicate conţineau droguri, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Înalta Curte constată că motivul invocat de procuror, privind greşita înlăturare a probelor obţinute în temeiul dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. pen., este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Constituţie, secretul corespondenţei este inviolabil, dar, în condiţiile art. 53 din legea fundamentală, acest drept poate fi restrâns numai dacă se impunea, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale ori a instrucţiei penale.
Codul de procedură penală a prevăzut această excepţie în dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2), când, pentru stabilirea situaţiei de fapt, a identificării persoanei, ori acestea nu pot fi analizate prin alte mijloace de probă, se dispune de judecător măsura restrângerii dreptului, în speţă ridicarea corespondenţei.
Acelaşi text prevede, în dispoziţiile art. 98 alin. (11) şi (12) că, ridicarea oricărei corespondenţe poate fi dispusă în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate, şi de procuror, care este obligat să informeze de îndată despre această instanţă de judecată.
Ambele instanţe înlătură probele obţinute urmare dispoziţiei procurorului, considerând că acestea nu au fost confirmate de judecător, în termen de 24 ore după expirarea celor 24 ore cât aveau valabilitate făcând trimitere la dispoziţiile art. 912 alin. (3) C. proc. pen., care reglementează procedura interceptărilor şi înregistrărilor audio şi video, deşi textul art. 98 alin. (12) prevede că, în situaţia reţinerii şi predării corespondenţei de către procuror în cazuri urgente şi temeinic justificate, acesta are obligaţia de a informa de îndată pe judecător.
Ca atare, procurorul avea obligaţia de a informa pe judecător, obligaţie pe care şi-a respectat-o, la dosarul cauzei existând adresele emise la 9 februarie, 14 februarie şi 14 martie 2003, în care se informează judecătorul căruia i se trimite şi o copie a ordonanţei emise.
În cursul judecăţii nu s-a verificat la Tribunalul Bacău dacă aceste informări au fost înregistrate şi s-au primit copiile ordonanţei, aspect ce este necesar a fi verificat, în vederea aprecierii legalităţii probei prin prisma dispoziţiilor art. 64 C. proc. pen.
Este de menţionat că, ulterior judecării în fond a cauzei, la termenul din 13 februarie 2007, instanţa, rămânând în pronunţare, a solicitat tribunalului să comunice dacă ordonanţele nr. 0047/29D/P/2005 din 9 februarie 2005, 0047/29D/P/2005 din 14 februarie 2005 şi 29/DP/2005 din 14 martie 2005 de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bacău, au fost prezentate spre confirmare judecătorului.
La data de 26 februarie 2007, Tribunalul comunică faptul că procurorul nu a solicitat spre confirmare ordonanţele în cauză, iar la 27 februarie 2007 se pronunţă sentinţa penală nr. 116/ P din 27 februarie 2007 prin care inculpatul R.D.I. este achitat.
În atare situaţie, s-a încălcat principiul contradictorialităţii administrării probelor, instanţa fiind obligată să le administreze în prezenţa părţilor, în şedinţa publică de judecată şi ascultând pct. de vedere al fiecăruia.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău va fi admis, se vor casa cele două hotărâri, iar cauza se va trimite spre rejudecare Tribunalului Bacău.
În rejudecare, instanţa va verifica dacă ordonanţele procurorului dispuse în temeiul art. 981 alin. (2) C. proc. pen., au fost trimise spre informare Tribunalului, urmând să aprecieze în context legalitatea probelor, care vor fi discutate în cadrul judecăţii, cu prezenţa părţilor.
De asemenea, se vor avea în vedere şi celelalte motive de recurs formulate de procuror, urmând a se aprecia asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău va fi admis, ca fondat, se va casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 116/ D din 27 februarie 2007 a Tribunalului Bacău, cauza fiind trimisă spre rejudecare acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 170 din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpatul R.D.I.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 116/ D din 27 februarie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia penală.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 338/2008. Penal → |
|---|
