ICCJ. Decizia nr. 258/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 258/2008
Dosar nr. 6536/2/2007
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 214 din 12 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului L.I. şi s-a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a reţinut următoarel.
Petentul a solicitat să se efectueze cercetări penale faţă de intimatul A.G., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.T., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, N.D., prim procuror al Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, S.N., prefectul judeţului Ilfov, precum şi faţă de mai mulţi funcţionari din cadrul instituţiilor sus-menţionate şi lucrători de poliţie de la Inspectoratul de Poliţie al Judecătoriei Ilfov, C.P., primarul comunei Pantelimon, judeţul Ilfov care, în opinia sa, s-au coalizat şi nu-i reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 7 ha în extravilanul comunei Pantelimon, teren pe care el l-ar deţine în folosinţă de peste 10 ani.
Prin rezoluţia nr. 1175/P/2007 din 7 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind sesizările formulate de L.I. din comuna Pantelimon, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 247, 248, 323, 324, 192, 209, 221, 289, 215 C. pen.
Pentru adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăriri penale, procurorul a reţinut, pe baza probatoriului administrat, că pe rolul Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov, se află dosarul civil nr. 44/1748/2007, ce are ca obiect tocmai cererea petentului asupra terenului respectiv şi că toate pretenţiile privind dreptul său de proprietate, urmează să fie soluţionate de instanţă, în cursul judecăţii.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 1303/II/2/2007 din 23 august 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petentul a pronunţat plângere în faţa judecătorului împotriva celor două rezoluţii ale procurorului.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile amintite şi de susţinerile petentului, prima instanţă a reţinut că numai după pronunţarea unei soluţii definitive şi irevocabile în dosarul civil se putea lua în considerare dacă persoanele reclamate de petent şi-au executat atribuţiile de serviciu, în condiţiile legii.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul.
În esenţă, prin motivele scrise cât şi oral, petentul a reluat susţinerile anterioare, pretinzând că deşi deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru un teren în suprafaţă de 10.000 m.p., acesta nu i-a fost restituit, pe el fiind construite vile, fiind astfel, nesocotită o hotărâre judecătorească de către persoanele indicate prin plângere.
Recursul declarat de petent va fi analizat în contextul prevederilor art. 3856 C. proc. pen., constatându-se că este nefondat pentru considerentele de fapt şi de drept, care urmează.
În mod corect, atât procurorul cât şi instanţa, au reţinut din probele administrate că aspectele sesizate de petent în legătură cu terenul în suprafaţă de 10.000 m.p., situat în extravilanul comunei Pantelimon, Judeţul Ilfov nu constituie fapte penale în sensul legii şi nu prezintă conţinutul şi elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petent.
Mai mult, prin Decizia civilă nr. 1918 din 12 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă, s-a statuat că petentul L.I. invocă drept act de proprietate o hotărâre judecătorească (cea invocată de petent în cauză prin care s-a constatat vânzarea-cumpărarea intervenită între o persoană decedată la data soluţionării acţiunii şi în legătură cu care nu s-a făcut dovada că ar fi fost proprietarul terenului).
În acest context, este evident că aspectele sesizate nu sunt de natură penală şi nu pot antrena răspunderea penală a nici unei persoane reclamate, aspect sub care, în mod corect prima instanţă a menţinut, ca legală şi temeinică, soluţia dispusă de procuror.
Pentru aceleaşi considerente, se va menţine şi hotărârea atacată prin respingerea recursului declarat de petent, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.I. împotriva sentinţei penale nr. 214 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 209/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 281/2008. Penal. Cerere de liberare provizorie... → |
|---|
