ICCJ. Decizia nr. 432/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 432/2008
Dosar nr. 78/64/2008
Şedinţa publică din 2 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 3/ F din 29 ianuarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 78/64/2008, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul C.C.C.
S-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/ U din 24 ianuarie 2008, emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, impunându-i-se, în temeiul dispoziţiilor art. 1602 alin. (3) şi (31) C. proc. pen., ca pe timpul liberări provizorii să respecte următoarele condiţii:
- să nu depăşească teritoriul României, decât cu încuviinţarea instanţei;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de numiţii B.M.S., N.M.A., N.E., E.A., de membrii familiei acestora, să nu comunice cu ei direct sau indirect.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 16010 C. proc. pen., privind cazurile de revocare a liberării provizorii, atrăgându-i-se atenţia că în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 15 ianuarie 2008, prin ordonanţa procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Braşov, s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârşirea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., a infracţiunilor de:
- instigare la acces fără drept la sisteme informatice, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale);
- instigare la transferul neautorizat de date informative, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- instigare la restricţionare fără drept a accesului de date informative, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale), infracţiuni pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea nr. 269 din 24 ianuarie 2008, a dispus arestarea preventivă în baza art. 148 lit. d) şi f) C. pen.
S-a reţinut că inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale i-a instigat pe inculpaţii B.M.S. şi N.M.A. să acceseze fără drept sisteme informatice, prin înlăturarea sistemelor de securitate, în scopul obţinerii de date informatice, respectiv conţinutul mesajelor de poştă electronică, determinându-i să restricţioneze fără drept accesul la adresele de e-mail amintite şi să transfere neautorizat date informatice dintr-un sistem informatic.
Ulterior examinării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementate de art. 1608 C. proc. pen., constatându-se îndeplinite condiţiile formale de admisibilitate în principiu, instanţa a trecut la examinarea temeiniciei acesteia, în raport de dispoziţiile art. 1602 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Astfel, s-a reţinut îndeplinită condiţia pozitivă enunţată de alin. (1), care se referă la limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru fapta penală şi neincidente condiţiile alin. (2), potrivit cărora, nu poate fi acordată această formă de liberare atunci când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului în săvârşirea altor infracţiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi sau să altereze, să distrugă mijloace de probă.
Examinarea condiţiilor arătate, s-a făcut prin raportare la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată faţă de inculpat măsura arestării preventive, respectiv dispoziţiile art. 148 lit. d) şi f) C. pen. şi având în vedere exclusiv infracţiunile prevăzute de Legea nr. 161/2003, pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.
Privitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. d) C. pen., „inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune" prima instanţă constată că existenţa acestuia presupune începerea procesului penal pentru o altă faptă penală, situaţie neregăsită în cauză, câtă vreme acţiunea penală priveşte trei infracţiuni continuate, aflate în concurs real. O analiză a acestui temei s-ar justifica în opinia instanţei, în cauza ce face obiectul dosarului de urmărire penală nr. 1249/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în care acelaşi inculpat este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, pretinsele infracţiuni la Legea nr. 161/2003 fiind comise ulterior presupusei crime.
Acelaşi temei juridic, motivează instanţa de fond că nu subzistă nici dacă este raportat aşa cum pretinde acuzarea la fapta de instigare a inculpatului N.M.A., ce este ulterioară infracţiunii de instigare a inculpatului B.M., fiind vorba de acte materiale care intră în compunerea unor infracţiuni continuate, aflate în concurs real.
Referitor la al doilea temei în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanţa reţine că pentru buna desfăşurare a urmăririi penale, poate fi acordată inculpatului liberarea provizorie sub control judiciar, măsură restrictivă de drepturi şi provizorie, pe durata căreia acesta este supus unor obligaţii sub sancţiunea în cazul nerespectării acestora, de a reveni la starea de privare de libertate.
Se mai arată că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, nu este de natură a crea un pericol pentru ordinea publică, acceptându-se drept plauzibilă apărarea acestuia, ce explică circumstanţele în care s-au comis acţiunile materiale, apreciate de anchetator că ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a început urmărirea penală.
Aceste acţiuni, desfăşurate la scurt timp după dispariţia soţiei sale, sunt motivate de inculpat ca având drept scop obţinerea unor informaţii despre locul unde ar putea fi găsită, în condiţiile investigaţiilor întreprinse de un post privat de televiziune.
Temeinicia acestei măsuri este motivată şi de datele care caracterizează pozitiv persoana inculpatului, ofiţer de poliţie în cadrul I.P.J. Braşov capabil să înţeleagă conţinutul obligaţiilor impuse, consecinţa nerespectărilor, dar şi faptul că începând cu septembrie 2007, s-a prezentat pentru audieri la urmărirea penală desfăşurată în dosarul în care este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de omor calificat, cauză în care nu s-a luat măsura arestării preventive.
În plus, la această dată minorul în vârstă de 3 ani rezultat din căsătoria cu G.E.M., se află în întreţinerea sa exclusivă, copilul fiind îngrijit de bunicii paterni, fără ca legătura personală cu acesta să se fi întrerupt vreodată.
În considerarea acestor împrejurări, instanţa a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică care a justificat privarea de libertate este diminuat, justificându-se admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
Împotriva Încheierii, în termenul prevăzut de art. 1609 alin. (2) C. proc. pen., parchetul a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele fiind dezvoltate în partea introductivă a hotărârii.
Trecând la soluţionarea căii de atac, în acord cu dispoziţiile art. 1609 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie sub control judiciar aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 1602 - 1603 C. proc. pen., este o măsură provizorie, limitativă de drepturi, având ca finalitate înlocuirea arestării preventive, situaţie premiză, cu o constrângere mai redusă a libertăţilor individuale şi altor drepturi, suficientă însă, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului aflat în faza urmăririi penale sau judecăţii.
Întrucât dispoziţiile procesual penale nu stabilesc limite temporale în raport de care o astfel de măsură poate fi dispusă faţă de inculpatul arestat preventiv, rezultă în afara oricărui echivoc că admisibilitatea şi temeinicia acesteia se apreciază exclusiv în funcţie de condiţiile enunţate de textele anterior amintite.
Având în vedere limitele cadrului procesual, instanţa de fond s-a conformat dispoziţiilor care reglementează această instituţie, respectiv art. 1607 şi 1608a C. proc. pen., pentru aprecierea temeiniciei cererii având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar şi nu revocarea arestării preventive, nefiind necesară hotărârea motivată prin care s-a luat faţă de inculpat această măsură.
Pe de altă parte, art. 197 alin. (2) C. proc. pen., prevede expres şi limitativ dispoziţiile legale ale căror nerespectare atrage nulitatea absolută, situaţia invocată în recurs ca motiv suplimentar neregăsindu-se printre acestea, aşa încât să justifice casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, Curtea de Apel Braşov.
Prima instanţă, legal, temeinic şi motivat a arătat în considerentele hotărârii, că în raport de natura infracţiunilor pentru care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului, infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informative, cuprinse în Legea nr. 161/2003, pentru normala desfăşurare a acestei faze nepublice a procesului, se justifică cercetarea inculpatului în forma de libertate provizorie supusă unor restrângeri de drepturi şi libertăţi individuale a căror valoare nu poate fi minimalizată.
Continuarea urmăririi penale, ce presupune în opinia acuzării, efectuarea de percheziţii informatice asupra sistemelor informatice, obiect al pretinselor infracţiuni săvârşite de inculpat, nu se poate reţine că ar putea fi influenţată de lăsarea acestuia în stare de libertate provizorie, câtă vreme aceste obiecte, mijloace de probă, au fost ridicate, cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare autorizate în cauză.
Cât priveşte critica referitoare la imposibilitatea fizică a respectării obligaţiei impuse inculpatului de „a nu se apropia şi comunica" cu inculpatul B.M.S., motivat de faptul că sunt colegi de serviciu, trebuie precizat că obligaţia se circumscrie la infracţiunile pentru care nu s-a finalizat urmărirea penală, încălcarea ei cu rea-credinţă fiind riscul la care se expune cel în sarcina căruia a fost impusă.
Deşi urmărirea penală desfăşurată în cauză, vizează infracţiuni informatice, instanţa observă concluzia cuprinsă în memoriul de recurs, potrivit căreia inculpatul prin determinarea celorlalţi inculpaţi B.M.S. şi N.M.A. la comiterea acestor infracţiuni, a încercat să orienteze într-o direcţie necorespunzătoare ancheta din dosarul în care este cercetat pentru uciderea soţiei sale, G.E.M.
A accepta acest argument, drept critică de netemeinicie a hotărârii, înseamnă a încălca în mod nepermis limitele actului de dispoziţie al organului de urmărire penală, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale, care priveşte infracţiuni diferite decât cea de omor calificat, ce face obiectul altor cercetări, putându-se crea periculoasa confuzie asupra faptelor în raport de care se judecă legalitatea şi temeinicia cererii de liberare sub control judiciar în această fază procesuală.
Concluzionând criticile invocate în recursul parchetului sunt nefondate şi cum la examinarea din oficiu nu se constată existenţa vreunui caz de casare care să justifice reformarea hotărârii, Curtea, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge calea de atac, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva încheierii nr. 3/ F din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul C.C.C.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 458/2008. Penal → |
|---|
