ICCJ. Decizia nr. 281/2008. Penal. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 281/2008
Dosar nr. 558/1/2008
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauţiune formulată de persoana solicitată P.V.N.
Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut de către instanţă că persoana solicitată este implicată într-un mare număr de acte infracţionale, respectiv instigare la furt grav în bandă în 31 de cazuri, durata maximă a pedepsei ce ar putea fi aplicată fiind de 10 ani închisoare. Ca atare, independent de actele medicale depuse la dosarul cauzei, de actele care atestă că persoana solicitată este student şi doreşte să-şi continue studiile, că are o locuinţă statornică şi un loc de muncă, aspecte de necontestat, examinarea cererii acestuia trebuie făcută şi prin prisma dispoziţiilor art. 90 alin. 10, dispoziţii în sensul cărora în scopul luării unei decizii asupra menţinerii măsurii arestării sau a punerii în libertate a acesteia instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei dar şi de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. De asemenea, Curtea a reţinut că în cauză nu se poate reţine că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată fiind de o gravitate sporită, existând indicii ca, cercetată în stare de libertate persoana solicitată va încerca să se sustragă efectuării urmăririi penale de către statul solicitat.
În cauză nu poate fi primită nici critica persoanei solicitate care vizează depăşirea termenului rezonabil statuat de dispoziţiile art. 5 C.E.D.O., termen rezonabil ce se apreciază atât prin prisma naturii infracţiunii, a cuantumului pedepsei în caz de condamnare, a dificultăţilor şi a modului de desfăşurare al instrucţiei dar şi prin prisma conduitei procesuale a persoanei deţinute.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată P.V.N., solicitând casarea hotărârii şi liberarea provizorie pe cauţiune întrucât sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1602 C. proc. pen., a depus cauţiunea fixată de instanţă, are o locuinţă stabilă, nu este cunoscut cu antecedente penale, este student la două facultăţi şi are în întreţinere un copil minor.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin încheierea nr. 62 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus arestarea preventivă a recurentului pe o perioadă de 30 zile, de la 11 septembrie 2007 până la data de 10 octombrie 2007, reţinându-se că pe numele acestuia s-a emis un mandat european de arestare la data de 20 iunie 2007 de către Parchetul Karlsruhe – sediul secundar Pforzheim – Republica Federală Germania în dosar nr. 92Js8158/2007.
Din conţinutul mandatului european de arestare rezultă că recurentul este membru al unei organizaţii criminale din România G., al cărei scop este procurarea de valori materiale foarte mari prin activităţi criminale diverse. La însărcinarea acestei asociaţii, el a dispus ca numitul C.S., care este deja condamnat prin Decizia rămasă definitivă, să activeze ca „locţiitor" în Pforzheim şi pentru organizaţie să comită de fiecare dată împreună cumai mulţi membri, un număr încă nestabilit de furturi prin efracţie, pentru a obţine din aceasta o sursă de venituri permanentă. De aceea, în perioada 19 iulie 2001 – 14 noiembrie 2002 au fost comise de membrii bandei, care se aflau în Germania 31 furturi prin efracţie la diferite locaţii şi din lucrurile furate s-au trimis în România sume de bani foarte mari.
Potrivit Codului penal german, aceste fapte constituie instigare la infracţiunea de furt grav în bandă, iar pedepsele prevăzute de legea străină pentru comiterea acestor fapte sunt de până la 10 ani închisoare.
Potrivit art. 1604 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 1602 alin. (1) şi (2).
Recurentul a depus cauţiunea fixată de instanţă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetat nu depăşeşte 18 ani, însă, după cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, infracţiunea pentru care este cercetat recurentul este de o gravitate sporită şi există indicii ca, pus în libertate, să încerce să se sustragă de la urmărirea penală efectuată de statul solicitant.
De asemenea, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 90 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora în scopul luării unei decizii în sensul menţinerii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. susţinută de recurent, Înalta Curte constată că nu a fost depăşit termenul rezonabil prevăzut de respectivele dispoziţii legale, durata acestuia apreciindu-se în fiecare caz în parte în raport cu complicitatea cauzei, dificultatea desfăşurării anchetei, conduita procesuală a persoanei deţinute, natura infracţiunii şi cuantumul pedepsei prevăzute pentru aceasta.
Faţă de cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V.N. împotriva încheierii nr. 3 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 1342/33/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 258/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 286/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
