ICCJ. Decizia nr. 338/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 338/2008
Dosar nr. 2738/121/2006
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 159 din 26 martie 2007, Tribunalul Galati, secţia penală, a condamnat pe inculpatul P.E., la pedepsele de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi respectiv la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani ( pedeapsă complementară).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă în cauza inculpatului iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa principală aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 4 august 2006 la zi.
Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată M.G., fiica victimei, nu s-a constituit în cauză parte civilă.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost obligat inculpatul către stat cu titlu de confiscare specială la plata sumei de 10 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, din care 140 lei a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut că la data de 1 august 2006 inculpatul P.E., prin violenţă, a sustras din locuinţa părţii vătămate M.V. bunuri în valoare totală de 10 lei (ron) şi pentru a săvârşi/ascunde această faptă a aplicat părţii vătămate amintite lovituri repetate în diverse zone ale corpului ce i-au produs moartea, în următoarele împrejurări:
Inculpatul P.E. a locuit fără forme legale împreună cu soţia, martora P.M., în domiciliul socrilor săi B.A. şi M. în municipiul Galaţi, iar pentru obţinerea mijloacelor de subzistenţă, desfăşura ocazional activităţi de zidărie la diverse cunoştinţe. În toamna anului 2005 inculpatul şi martorul B.M. au efectuat lucrări de zidărie la corpul de casă proprietatea victimei M.V. aflat în detenţia uneia din fiicele sale P.S. La sfârşitul lunii iulie 2006 martora M.G. cealaltă fiică a victimei a hotărât să apeleze din nou la serviciile inculpatului pentru renovarea corpului de clădire folosit de aceasta şi victimă. Solicitarea amintită a fost transmisă inculpatului prin intermediul socrilor săi, martorii B.A. şi M. Inculpatul P.E. împreună cu soţia sa martora P.M. s-a deplasat la domiciliul victimei, a inventariat activităţile de renovare şi a stabilit să înceapă activitatea în luna august 2006 la preţul de 1.000 lei (ron).
În dimineaţa zilei de 1 august 2006, în jurul orelor 8,00, inculpatul a ajuns la locuinţa victimei având asupra sa o sacoşă în care se aflau câteva scule improvizate de zidărie, s-a schimbat în hainele de lucru şi a început activitatea de renovare la camera situată vis-a-vis de aceea locuită efectiv de victimă şi martora M.G. Cele două încăperi erau despărţite de un hol. La un moment dat, martora M.G. a observat că inculpatul nu are toate sculele necesare, astfel că i-a remis în avans suma de 100 lei (ron), inculpatul părăsind locaţia amintită până, în jurul orelor 9,30, când a revenit având asupra sa o mistrie, un ciocan şi un „palmar", împrumutând de la martoră şi un cancioc. A continuat activitatea până în jurul orelor 15,30. În jurul orelor 15,40, a înscenat o convorbire telefonică cu „şeful său" (martorul C.F.), s-a schimbat, anunţând că va lipsi o perioadă de timp, astfel că a fost informat de martora M.G. că îi va lăsa sacoşa cu scule în curtea imobilului, întrucât aceasta urmează să se deplaseze în oraş pentru a achita contravaloarea energiei electrice, în intervalul 16,00 - 17,30.
Inculpatul a mers pe o terasă de pe strada Domnească şi a consumat coniac, revenind la locuinţa victimei în ideea de a-şi ridica sacoşa cu scule, întrucât în cursul aceleiaşi seri avea angajate lucrări de zidărie şi la martora E.F., pe aceeaşi stradă. Ajuns în curtea imobilului inculpatul a constatat că încăperea la care efectuase lucrări de zidărie în ziua respectivă avea ferestrele deschise pentru uscarea pereţilor iar accesul în clădire era blocat (uşa de la intrare fusese încuiată la plecare de către martora M.G., întrucât mama acesteia rămăsese în locuinţă sumar îmbrăcată, fiind foarte cald). De precizat că înainte de a intra în curtea victimei, ajuns în dreptul imobilului cu nr. X de pe strada Grădina Veche inculpatul a fost văzut de martorul S.I. care l-a urmărit până a intrat în curtea victimei. Martorul aştepta o cunoştinţă şi a constatat că inculpatul era obişnuit cu sistemul de închidere al porţii iar la intrarea în imobil câinele victimei nu a lătrat.
Inculpatul a strigat „ mamaia, mamaie" şi pentru că nu i-a răspuns nimeni s-a gândit că atât martora M.G. cât şi mama acesteia lipsesc din imobil [inculpatul ştia că victima „era în putere şi că obişnuia să plece des de acasă"]. Inculpatul s-a hotărât să profite de situaţia amintită pentru a sustrage bani din locuinţă, mai ales că în dimineaţa zilei respective primise în avans suma de 100 lei (ron).
În picioarele goale fiind, inculpatul a escaladat fereastra încăperii în care efectuase lucrările de zidărie, a ajuns în interior, şi a pătruns în continuare în camera victimei care se afla în acel moment în alt loc, la chiuvetă. A deschis uşa la unul din şifoniere, fiind surprins de victimă în timp ce căuta bani în obiectele de îmbrăcăminte aflate pe primele două rafturi.
S-a întors cu faţa către victimă şi i-a aplicat lovituri repetate cu corpuri contondente în diverse zone ale corpului, în urma cărora aceasta a căzut în stare de inconştienţă pe patul din dormitor. În continuare inculpatul şi-a reluat căutările şi întrucât nu a găsit bani, a părăsit locul faptei însuşindu-şi doar portmoneul victimei în care se afla o unghieră şi două chei de broască ruginite, bunuri evaluate ulterior de fiica victimei la suma de 10 lei (ron).
Victima a fost descoperită în comă de fiica acesteia M.G. la revenirea în domiciliu, în jurul orelor 17,00, fiind anunţat Serviciul de Ambulanţă care a constatat decesul victimei la puţin timp după sosirea la faţa locului.
Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat prezenţa cadavrului de sex feminin identificat ca fiind M.V. în etate de 92 ani în pat, în una din camerele locuinţei sale, în decubit dorsal, dezbrăcată, prezentând urme de violenţă (echimoze, plăgi contuze faciale, echimoze la nivelul regiunii cervicale şi toracice anterioare) cadavrul fiind transportat ulterior la morga Spitalului de Urgenţă Galaţi.
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 338/ C din 1 august 2006 s-a constatat că moartea numitei M.V. a a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutive „politraumatismului cu traumatism toracic şi fractură de stern, fracturi costale bilateral, ruptură pulmon drept, hemopneumotorax drept şi traumatism cranio-facial şi cervical produs prin lovire repetată cu corp dur şi comprimare între corp dur şi plan dur".
După aspectul şi topografia leziunilor s-a apreciat că în momentele iniţiale ale agresiunii victima şi agresorul s-au aflat faţă în faţă, ulterior victima fiind căzută în decubit dorsal.
Audiat în cauză în prezenţa apărătorului la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, în condiţiile art. 171 alin. (2) raportat la art. 70 şi următoarele C. proc. pen., inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor cu motivarea că nu s-a aşteptat ca victima să fie acasă şi fiind pus în faţa acestui fapt a înţeles să reacţioneze violent şi să aplice lovituri repetate acesteia, cu pumnii şi picioarele. Inculpatul a admis că fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, este foarte posibil să fi aplicat victimei mai multe lovituri decât erau necesare pentru a o pune pe aceasta în imposibilitatea de a reacţiona.
Din cazierul judiciar al inculpatului s-a constatat că acesta a suferit anterior mai multe condamnări definitive pentru comiterea unor infracţiuni de tâlhărie, violare de domiciliu şi furt calificat, ultima fiind de 3 ani şi 5 luni închisoare din executarea căreia s-a eliberat condiţionat la data de 21 octombrie 2003 (rest neexecutat 457 zile închisoare).
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), limitele fixate în partea specială gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise şi periculozitatea socială sporită a inculpatului care este recidivist post-executoriu în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
2. Apelul declarat de inculpat vizând reducerea pedepsei pe motiv că la momentul săvârşirii activităţii infracţionale se afla sub influenţa băuturilor alcoolice i ar ulterior a avut o atitudine sinceră, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 157/ A din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, fiind obligat titularul căii de atac amintite la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2006 şi până la 25 mai 2007, când inculpatul a fost pus în libertate ca efect al constatării încetării de drept a măsurii preventive de către instanţa de apel.
3. În cauză s-a declarat în termen recurs de către inculpatul P.E. reiterându-se criticile de netemeinicie din apel circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Verificându-se Decizia atacată în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (1) şi (2) raportat la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că în raport cu faptele deduse judecăţii, dovedite inclusiv cu recunoaşterea inculpatului şi evaluate în concordanţă cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la sustragerea de bunuri din locuinţa victimei M.V., pentru săvârşirea şi ascunderea comiterii cărora a aplicat acesteia lovituri repetate în diverse zone ale corpului ce au cauzat moartea victimei, vinovăţia penală a inculpatului a fost corect reţinută de instanţele anterioare sub aspectul săvârşirii în concurs a infracţiunilor de tâlhărie şi omor deosebit de grav („pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării") prevăzute în art. 211 alin. (1) şi (21) lit. c) şi art. 174 raportat la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., în final cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.
În raport cu împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile amintite de către inculpat, asupra unei victime în etate de 92 ani aflată în locuinţa acesteia, care are statutul de recidivist post-executoriu în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pedepsele aplicate acestuia sunt legale şi temeinice, nefiind justificată reducerea lor.
Ca atare, în baza, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge, ca nefondat, fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 300 lei, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 4 august 2006 la 25 mai 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 august 2006 la 25 mai 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 357/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
