ICCJ. Decizia nr. 3753/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3753/2008
Dosar nr. 735/110/2007
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/ A din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Bacău, secţia penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
- M.A.C., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
- C.V., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..
În baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
- C.F., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
În baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 254 zile rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 21 septembrie 2004 a Judecătoriei Bacău.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor reţinerea de 24 ore din data de 02. 11. 2006;
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuţit aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
A dispus păstrarea ca mijloc de probă a unei lopeţi, a scaunelor de lemn, a plicurilor de la nr. 1 - 12, coletele nr. 1 - 2 şi a plicurilor de la 1A - 6D aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii în solidar, iar pe fiecare inculpat minor în solidar cu părţile responsabile civilmente M.G., M.V. şi C.I., C.V. la plata sumei de 16.385, 45 lei despăgubiri civile şi la 10.000 lei daune morale faţă de partea civilă B.C.
A obligat inculpaţii în solidar, iar pe inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 2809, 88 lei către SPITALUL CLINC NR. 3 IAŞI şi la 818,9 lei către S.A. BACĂU.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpaţii în solidar iar pe inculpaţii, minori în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de câte 33,3 lei cheltuieli judiciare către partea civilă B.C.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii în solidar, iar pe inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de câte 400 iei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În seara zilei de 30 septembrie 2006, la barul aparţinând numitului B.M. situat în satul Valea Mare, com. Roşiori s-a organizat o discotecă la care au participat tineri din Roşiori şi Valea Mare. Totul s-a derulat în mod normal, fără incidente până, în jurul orei 4.00, când a intrat în discotecă C.O. care a afirmat că fratele său, C.S. se afla lovit în drum, în stare de inconştienţă. În acel moment au ieşit afară toţi din discotecă, atât cei din satul Valea Mare cât şi cei din Roşiori, inculpatul C.F. împreună cu B.M. şi C.O. l-au adus pe C.S. care era lovit în zona capului, lângă o fântână unde l-au udat cu apă pentru a-şi reveni. În acest timp, dată fiind relaţia conflictuală dintre tinerii din cele două localităţi s-a produs o altercaţie între mai mulţi tineri din Roşiori printre care se afla şi victima B.C. şi fraţii C. care erau împreună cu C.F. şi M.A.C., în sensul că cei din Roşiori aruncau cu scânduri rupte din gardul ce împrejmuia localul înspre terasa barului unde se aflau tinerii din satul Valea Mare, iar aceştia din urmă aruncau cu scaune în drum asupra celor din Roşiori.
În urma acestui incident nici o persoană nu a fost rănită.
La un moment dat victima B.C., împreună cu fraţii săi D. şi C., au reuşit să forţeze poarta de acces ce a fost asigurată cu un zăvor de B.M. şi au pătruns în curtea barului unde au început să-l lovească pe C.E., ripostând şi lovindu-l şi el pe B.C. cu pumnul în zona feţei, fără însă ca lovitura să fie de o intensitate care să-i provoace urme de lovituri, aşa cum reiese şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.
În continuare, victima B.C. a încercat să-l lovească pe C.S. care însă s-a ferit, astfel încât a lovit-o din greşeală cu pumnul în zona feţei pe numita G.M., iar apoi l-a lovit cu o scândură în regiunea capului pe C.O.
Văzând acest lucru, inculpatul M.A.C. a luat o lopată din curtea barului ce era rezemată de un nuc, inculpatul C.V. a luat o scândură iar inculpatul C.F., ce avea asupra sa un cuţit cu care îl tăiase anterior la mâna stângă pe G.V., a mai luat un scaun din lemn de pe terasa localului şi toţi trei au pornit în urmărirea victimei B.C.
După circa 20 de metri de curtea barului victima B.C. a fost ajunsă de către inculpatul C.V., care a lovit-o cu o scândură în regiunea capului şi peste corp, după care inculpatul M.A.C. a lovit victima în regiunea capului, peste corp şi picioare, în urma loviturilor aplicate cu partea fioroasă a lopeţii, B.C. căzând jos la pământ.
După ce acesta a căzut în marginea drumului, inculpatul C.F. a tăiat victima B.C. cu cuţitul pe care îl avea asupra sa la nivelul coapselor şi apoi s-a urcat deasupra victimei şi a lovit-o în mod repetat cu un scaun din lemn peste tot corpul. Când au observat că victima se află în stare de inconştienţă, cei trei inculpaţi au abandonat-o în drum, aceasta fiind găsită după aproximativ 30 de minute de către numitul O.D. care l-a anunţat pe B.M. care, la rândul său, a dat telefon la Poliţie şi salvare.
Victima B.C. a fost internată la Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi unde ca urmare a leziunilor suferite a decedat la data de 18 octombrie 2006.
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionată au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi apelanţii inculpaţi M.A.C., C.V. şi C.F. pentru nelegalitate, invocând greşita aplicare a dispoziţiilor privind revocarea beneficiului liberării condiţionate în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.F., greşita aplicare a dispoziţiilor privind aplicarea pedepselor complementare pentru inculpaţii minori şi, respectiv, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de încăierare, reţinerea dispoziţiilor privind scuza provocării, reducerea cuantumului fiecărei pedepse aplicate şi în consecinţă, reducerea despăgubirilor civile acordate părţilor civile.
În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanţă a redat în mod fidel rechizitoriul în considerentele hotărârii apelate.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 79 din 27 mai 2008, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii M.A.C., C.V. şi C.F. împotriva sentinţei penale nr. 28/ D din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 735/110/2007, cu privire la următoarele aspecte:
a) greşita aplicare a pedepsei complementare în cazul inculpaţilor minori M.A.C. şi C.V.;
b) omisiunea revocării liberării condiţionate în cazul inculpatului C.F. şi indicarea sentinţei penale anterioare;
c) nereţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea celor trei inculpaţi şi cuantumul pedepsei complementare aplicată inculpatului C.F.
A desfiinţat sentinţa sub aceste aspecte şi rejudecând, în fond:
A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului minor C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 alin. (3) C. pen., de la 8 ani la 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a efectelor prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen.
A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului minor M.A.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 alin. (3) C. pen., de la 8 ani la 6 (şase) ani închisoare ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. şi a efectelor prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen.
A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului C.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., de la 15 ani la 11 (unsprezece) ani închisoare.
A redus pedeapsa complementară aplicată inculpatului de la 10 la 6 ani.
În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată a restului de 254 zile rămas de executat din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 604 din 24 februarie 2006 a Judecătoriei Bacău, rest pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta.
Inculpatul C.F. urmează să execute pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzutăart. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
A înlăturat din sentinţă aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., în cazul inculpaţilor minori M.A.C. şi C.V.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa apelată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs inculpaţii M.A.C., C.V. şi C.F. invocând motivele pe larg prezentate în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţele de fond şi apel, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dându-se o corectă încadrare juridică faptelor săvârşite de aceştia .
Situaţia de fapt reţinută de instanţă se probează cu declaraţiile părţii civile B.C., declaraţiile martorilor O.M., G.M., C.E., C.O., N.B., C.D., G.G., B.D., P.C.O., P.I., C.S., A.C., M.G., A.D.C., T.C., B.C., G.V., G.D., A.C., A.L., F.I., C.I.; raportul de constatare medico - legală al I.M.L. Iaşi prin care au fost stabilite cauzele medico-legale ale morţii numitului B.C.; procese-verbale de confruntare; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto; dovadă de predare-primire; adrese cu relaţii; declaraţiile inculpaţilor M.A.C., C.V. şi C.F.;
Din probele administrate în cauză rezultă că, în noaptea de 30 octombrie 2006, inculpaţii M.A.C., C.V. şi C.F. au urmărit victima B.C. şi au lovit-o în mod repetat, concomitent şi simultan cu obiecte contondente apte prin natura lor să provoace moartea (scândură, lopată, cuţit, scaune din lemn) după care au abandonat-o în drum.
Inculpaţii, în declaraţiile date au recunoscut comiterea faptelor cu excepţia inculpatului minor M.A.C. care, deşi iniţial a recunoscut săvârşirea faptei, ulterior a arătat că nu îşi mai menţine declaraţiile anterioare, întrucât a fost lovit de lucrătorii de poliţie
Este de menţionat că inculpatul minor a recunoscut săvârşirea faptei şi în declaraţia dată în faţa judecătorului care a soluţionat în primă fază propunerea de arestare preventivă.
De asemenea, inculpatul C.F. prin declaraţia dată la instanţă, a arătat că l-a văzut pe inculpatul minor M.A.C. când o lovea pe victimă cu o lopată în spate.
Aşa fiind, în drept faptele săvârşite de inculpaţii M.A.C., C.V. şi C.F., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi nu ale infracţiunii de încăierare.
Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 322 C. pen., se concretizează prin acţiunea de participare la o încăierare între mai multe persoane. Încăierare este o luptă colectivă cu privire la care sunt aproape imposibil de identificat contribuţiile participanţilor.
În cauză, fapta inculpaţilor de a se alătura şi de a exercita violenţe asupra victimei prin acţiuni concomitente şi simultane a fost stabilită în mod concret prin probatoriul administrat cunoscându-seîn detaliu acţiunea şi obiectul folosit de fiecare inculpat în comiterea faptei de omor, acţiunea acestora neputând fi încadrată şi sancţionată potrivit art. 322 C. pen.
Din conţinutul întregului material probator administrat în cauză nu rezultă că inculpaţii ar fi fost supuşi unei activităţi ofensiv violente din partea victimei şi că aceasta a declanşat conflictulprintr-o acţiune vădit tulburătoare. Aşa fiind în mod corect cele două instanţe nu au reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă a provocării.
Pentru existenţa circumstanţei atenuante a provocării trebuie realizate mai multe condiţii respectiv existenţa unei activităţi de provocare din partea victimei, activitatea de provocare să determine o puternică tulburare sau emoţie persoanei provocatului, infractorul să fi săvârşit infracţiunea sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoţii şi respectiv, infracţiunea să se îndrepte împotriva provocatorului.
Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reţine circumstanţa atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau ameninţătoare. Pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen., se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată şi gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoţie, încât să nu se poată fi în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea unei infracţiuni.
Din declaraţiile date de martorii oculari, rezultă că agresivitatea verbală a victimei nu a fost în măsură să-i tulbure profund pe inculpaţi, însă aceştia, iniţial prin lovitura aplicată de inculpatul C.F., au acţionat extrem de violent.
Instanţa de fond a analizat temeinic probatoriul administrat în cauză din care rezultă neîndoielnic că inculpaţii au acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei.
Împrejurarea hotărârea primei instanţe redă fidel actul de sesizare nu poate conduce decât la concluzia că instanţa de fond şi-a însuşit veridicitatea acuzaţiilor aduse împotriva inculpaţilor şi de altfel nu ar fi putut reţine o altă modalitate de săvârşire a faptelor decât cea reală aşa cum în detaliu a fost descrisă în actul de inculpare.
Nici criticile referitoare la greşita individualizare a pedepselor nu pot fi primite, instanţa de apel, reducând cuantumurile pedepselor a aplicat şi interpretat corespunzător dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.A.C., C.V. şi C.F. împotriva deciziei penale nr. 79 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat M.A.C. la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi C.V. şi C.F. la plata sumelor de câte 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 352/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3998/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
