ICCJ. Decizia nr. 3507/2008. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3507/2008

Dosar nr. 3840/105/2007

Şedinţa publică din 3 noiembrie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin sentinţa penală nr. 87 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului J.D., astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (3 infracţiuni), cu aplicarea art. 33 C. pen.

A fost condamnat inculpatul J.D., astfel:

- în baza art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din iunie - octombrie 2005, la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;

- în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din iulie 2006 la: pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;

- în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din iunie - iulie 2006, la: pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;

- în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din anul 2005, la: pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;

- în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din iunie-octombrie 2005, la pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2002 cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din iulie 2006, la: pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2002 cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din iunie-iulie 2006, la: pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2002 cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, fapta din anul 2005, la: pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani si 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 23 mai 2007 la zi, iar potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul J.D. a sumei de 6900 euro şi 900 lei ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

2. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului M.P.C., pentru fapta din iulie 2006, din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul, în baza acestei noi încadrări, să execute pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de alege.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii de o zi a inculpatului din data de 23 mai 2007.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.P.C. a sumei de 17.000 euro ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

S-a menţinut măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi ţara dispusă prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2007 până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 267 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra cotei de ˝ din imobilul situat în Ploieşti.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului D.G. pentru faptele din iulie 2006 şi anul 2005 (2 fapte) din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.G., potrivit noii încadrări, astfel:

- în baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., faptă din iulie 2006, la: pedeapsa de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege;

- în baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., faptă din anul 2005 la: pedeapsa de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de alege.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii de o zi a inculpatului din data de 23 mai 2007.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.G. a sumei de 6100 euro ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

S-a menţinut măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2007, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

4. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului L.L., din perioada iunie - iulie 2006, din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., urmând ca inculpatul, în baza acestei noi încadrări, să execute pedeapsa de 2 ani închisoare si un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul L.L. a sumei de 3.000 euro ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

S-a menţinut măsura de obligare a inculpatului de a nu părăsi ţara, dispusă prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2007, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, pe baza mijloacelor de probă administrate, următoarele:

În perioada 2005 - 2006, inculpatul J.D., subcomisar de poliţie în cadrul D.G.I.P.I. – S.I.I.P.I. Prahova, urmărind obţinerea unor foloase necuvenite, a permis accesul martorilor C.N., I.I.A., Ţ.R. şi I.N., la informaţii nedestinate publicităţii, obţinute prin accesarea bazelor de date informatizate ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Subcomisarul J.D., cu complicitatea inculpaţilor D.G., zis „M.", L.L. zis „G." şi M.P.C. zis „B.", a pretins în patru rânduri, sume cuprinse între 5.000 euro şi 30.000 euro de la C.N., I.I.A., Ţ.R. şi I.N. pentru a-şi îndeplini în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu referitoare la identificarea activităţilor ilicite săvârşite de către sus-numiţii martori, prin întocmirea notelor informative specifice. Sumele de bani primite cu titlu de mită de la martori au fost împărţite între inculpatul J.D. şi inculpaţii D.G., L.L. şi M.P.C., lui J.D. revenind-i suma de 4.000 euro din cei 25.000 euro primiţi de la C.N., 2.000 euro din cei 5.000 euro primiţi de la I.I.A., 900 euro din cei 3.000 euro primiţi de la Ţ.R. şi 900 euro primiţi de la I.N. La rândul lor, inculpaţii complici au primit din sumele obţinute de la martorii denunţători 17.000 euro – M.P.C., 3.000 euro – L.L., 6.100 euro, D.G. (4.000 euro din cei 25.000 euro primiţi de la C.N. şi 2.100 euro din cei 3.000 euro primiţi de la Ţ.R.).

Activităţile infracţionale ale inculpaţilor s-au desfăşurat pe fondul unor relaţii mai vechi ale ofiţerului de poliţie cu D.G. şi L.L., pe care i-a cunoscut în virtutea atribuţiilor de serviciu, aceştia fiind cercetaţi de poliţie pentru săvârşirea unor fapte penale (D.G. a fost condamnat în perioada minoratului pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat). Inculpaţii D.G., L.L. şi M.P.C. au oferit ofiţerului de poliţie date privind posibile infracţiuni de crimă organizată săvârşite de rude ale acestora sau de persoane din anturajul lor, informaţii pe care au convenit să le utilizeze pentru a obţine foloase necuvenite de la persoanele vizate. Complicii inculpaţi şi-au asumat rolul de a întreprinde demersurile necesare pe lângă martorii denunţători, de a crea o stare de presiune asupra acestora şi a-i convinge că singura soluţie pentru rezolvarea problemelor judiciare pe care le-ar fi avut constă în oferirea unor sume de bani ofiţerului de poliţie. La rândul său, inculpatul J.D. urma să le prezinte martorilor înscrisurile obţinute prin accesarea bazelor de date informatizate, să confirme astfel situaţiile prezentate anterior de către complicii săi şi, în schimbul unor sume de bani, să le garanteze acestora stoparea verificărilor specifice.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti şi inculpaţii J.D., M.P.C., L.L. şi D.G.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în cazul inculpatului M.P.C., pentru greşita aplicare a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., faţă de inculpaţii M.P.C., D.G. şi L.L., pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 254 alin. (3) raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., referitoare la confiscarea specială, pentru omisiunea de a se pronunţa asupra măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale faţă de inculpatul J.D. prin ordonanţa nr. 167/P/2006 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, precum şi pentru indicarea greşită a textului de lege în baza căruia s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat inculpatului M.P.C.

Apelantul inculpat J.D. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru greşita individualizare a pedepselor, susţinând că acestea nu corespund circumstanţelor sale personale şi nici circumstanţelor reale în care au fost comise faptele.

La rândul lor, inculpaţii M.P.C., L.L. şi D.G. au solicitat, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, au cerut să se dea mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante facultative, reducerea pedepselor precum şi a se dispune schimbarea modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen., avându-se în vedere situaţia familială şi starea de sănătate ale fiecăruia dintre ei.

Prin Decizia penală nr. 86 din 29 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 3840/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti şi de inculpatul J.D., s-a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare:

1. A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare, aplicată inculpatului J.D., în componentele sale şi au fost reduse pedepsele principale, după cum urmează: pentru fiecare din infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, de la câte 2 ani şi 9 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare, iar pentru fiecare din infracţiunile prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din OUG nr. 43/2002, de la câte 9 luni închisoare la câte 6 luni închisoare, urmând ca după aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare.

2. S-a reţinut la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M.P.C. a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi s-a înlăturat aplicarea faţă de acesta a dispoziţiilor art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., majorându-se pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.

3. A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.G. în componentele sale şi înlăturând în privinţa inculpatului aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., au fost majorate pedepsele principale aplicate acestuia de la câte 2 ani închisoare la câte 3 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

4. A fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., faţă de inculpatul L.L. şi a fost majorată pedeapsa principală aplicată acestuia de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

5. A fost modificat temeiul juridic în privinţa confiscării sumelor de bani de la inculpaţi din dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen., raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., în dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 343 alin. (3) C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 167/P/2006 din 28 mai 2007 a D.N.A. – S.C.C., asupra cotei indivize de ˝ din terenul intravilan în suprafaţă de 3.924 mp situat în comuna Ariceştii Rahtivani, proprietatea inculpatului J.D. şi a soţiei acestuia J.E.A., bun indisponibilizat prin procesul verbal din 29 mai 2007 al D.N.A.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanţa nr. 167/P/2006 din 28 mai 2007 a D.N.A. – S.C.C. asupra cotei de ˝ din autoturismul, aflat în custodia soţiei inculpatului.

A fost modificat temeiul juridic al ridicării sechestrului asigurător, instituit asupra cotei de ˝ din imobilul situat în Ploieşti, din dispoziţiilor art. 267 alin. (4) C. proc. pen., în dispoziţiile art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 343 alin. (3) C. proc. pen.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.P.C., D.G. şi L.L.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului J.D. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2007 până la zi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Apelanţii inculpaţi M.P.C., D.G. şi L.L. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., în privinţa inculpatului J.D., susţinând că pedeapsa aplicată este mult prea blândă în raport cu gravitatea faptelor săvârşite.

La rândul lor inculpaţii M.P.C., L.L. şi D.G. au declarat recurs, criticând hotărârea instanţei de apel.

Astfel, recurentul inculpat M.P.C. a susţinut, prin apărătorul ales, că în mod greşit instanţele au reţinut în sarcina sa recidiva postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în condiţiile în care printre infracţiunile săvârşite din culpă sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 81 C. pen., sau art. 86¹ C. pen.

Inculpaţii L.L. şi D.G. au solicitat să se reţină în favoarea lor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi 76 C. pen. şi să se dispună suspendarea executării pedepselor, în condiţiile art. 81 C. pen. sau art. 86¹ C. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În speţa de faţă, instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate celor patru inculpaţi, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, instanţa de apel nu putea să ignore, fără a încălca dispoziţiile legale, poziţia de recunoaştere sinceră a faptelor de către inculpatul J.D., precum şi faptul că a înţeles să colaboreze cu organele de urmărire penală, ceea ce constituie o garanţie că a conştientizat urmările socialmente periculoase ale faptei sale, manifestând regret faţă de cele întâmplate.

Înalta Curte constată că împrejurările în care s-au comis faptele şi persoana inculpatului au fost evaluate corespunzător de către instanţa de apel care, în mod justificat, a redus pedeapsa principală la 2 ani închisoare, cuantum care asigură pe deplin realizarea scopului pedepsei.

Cât priveşte pe inculpaţii M.P.C., D.G. şi L.L., Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond, întrucât contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, scopul urmărit de aceştia, dar mai ales atitudinea acestora după comiterea lor îi exclud de la un astfel de tratament.

Nejustificată este şi solicitarea inculpatului M.P.C. de a se înlătura, în ceea ce-l priveşte, dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În mod corect, instanţa de apel a stabilit că termenul de reabilitare stabilit în raport de condamnarea la pedeapsa cea mai grea (3 ani închisoare) a început să curgă de la data de 4 octombrie 2002 şi că la data săvârşirii faptelor pentru care a fost dedus judecăţii în prezenta cauză acest termen nu se împlinise.

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti şi de inculpaţii M.P.C., L.L. şi D.G.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului J.D. durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 mai 2007 până la 3 noiembrie 2008.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi M.P.C., L.L. şi D.G. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Ploieşti şi de inculpaţii M.P.C., L.L. şi D.G. împotriva deciziei penale nr. 86 din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul J.D.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului J.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2007 la 3 noiembrie 2008.

Obligă recurenţii inculpaţi M.P.C. şi L.L. la plata sumelor de câte 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat D.G. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 noiembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 3131/2008. Penal. Cerere de transfer de...		ICCJ. Decizia nr. 352/2008. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3089/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 3115/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 3127/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3131/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 352/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3753/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 3998/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 4055/2008. Penal