ICCJ. Decizia nr. 3144/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3144/2008
Dosar nr. 625/42/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 28 iulie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii P.A. şi P.G. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 664/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, din 5 mai 2008, precum şi a ordonanţei de respingere a plângerii formulate de petenţi, în temeiul art. 278 C. proc. pen.
S-a reţinut, în fapt că, prin plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenţii P.A. şi P.G. au solicitat anularea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti la 5 mai 2008 în dosarul nr. 664/P/2007 faţă de intimatul P.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmăririi penale.
Examinând actele şi lucrările de la dosar instanţa a constatat că soluţia de neurmărire penală dispusă în cauză este legală şi temeinică sub toate aspectele, în condiţiile în care din actele premergătoare efectuate şi pe baza cărora s-a stabilit situaţia de fapt a rezultat că dreptul de a cere executarea silită în termen de 3 ani nu a fost depăşit, iar pe parcursul procedurii de executare partea interesată a stăruit în executare.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă au declarat recurs petiţionarii, care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi au solicitat casarea hotărârii, desfiinţarea ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimat şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale, reiterând, în esenţă, acuzele aduse intimatului în plângerea penală iniţială.
Verificând hotărârea recurată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte reţine că în cursul lunii decembrie 2007, petenţii au formulat o plângere penală împotriva executorului judecătoresc P.A. solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fapta acestuia constând în punerea în executare a unei hotărâri, deşi termenul legal era „expirat de 4 ani", iar executarea s-a făcut prin forţă şi în lipsa persoanelor vătămate.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că, prin sentinţa civilă nr. 697 din 8 septembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, rămasă definitivă la 10 octombrie 2005, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P.A.G. şi s-a dispus evacuarea pârâţilor P.A. şi P.G. dintr-un imobil situat în comuna Siriu, judeţul Buzău, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, la 12 martie 2007, P.A.G. s-a adresat B.E.J. P.A., solicitând executarea silită a hotărârii judecătoreşti, astfel că la 23 martie 2007, executorul judecătoresc a emis somaţii către debitori, petenţii din cauza de faţă, prin care îi notifica, ca în termen de 7 zile să evacueze imobilul şi să achite cheltuielile de judecată şi de executare, în caz contrar urmând să procedeze la executarea silită.
Pentru că debitorii nu s-au conformat, executorul judecătoresc a emis noi somaţii la 3 aprilie 2007, iar ulterior a solicitat sprijinul organelor de poliţie din comuna Siriu pentru realizarea acţiunii de evacuare.
La data stabilită, respectiv 17 aprilie 2007, intimatul împreună cu creditorul P.A.G. şi cu doi agenţi de poliţie s-au deplasat la imobilul în litigiu şi au stabilit de comun acord cu debitorii P.A. şi P.G. ca aceştia din urmă să părăsească imobilul de bună voie până la 10 mai 2007, în caz contrar executarea urmând a fi efectuată chiar şi în lipsa lor.
Cum la data stabilită, 10 mai 2007, debitorii nu au fost găsiţi la domiciliu şi nici nu evacuaseră locuinţa, conform înţelegerii anterioare, s-a procedat la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, conform dispoziţiilor art. 412 – art. 414 C. proc. civ., de către executorul judecătoresc, în prezenţa creditorului şi a poliţiştilor, ocazie cu care s-au inventariat bunurile găsite în imobil şi s-a încheiat un proces-verbal care a şi fost afişat la poarte imobilului.
Deşi iniţial debitorii P.A. şi P.G., petenţii din cauza de faţă, au solicitat suspendarea executării silite, ulterior au renunţat la judecată, conform art. 246 C. proc. civ.
Din actele premergătoare efectuate ca urmare a plângerii penale formulate de petenţi, a rezultat că executarea silită a fost făcută de către intimat, în calitatea sa de executor judecătoresc, cu respectarea dispoziţiilor legale şi în termenul prevăzut de art. 405 C. proc. civ., dreptul de a cere executarea silită a hotărârii judecătoreşti de evacuare nefiind prescris.
Ca urmare, neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), este o soluţie corectă, ca şi hotărârea primei instanţe, care a menţinut-o implicit prin respingerea plângerii formulate de petenţi.
Aşa fiind, recursurile formulate de petenţi sunt neîntemeiate şi vor fi respinse ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate pe petiţionarii P.A. şi P.G. împotriva sentinţei penale nr. 98 din 28 iulie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3132/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3148/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
