ICCJ. Decizia nr. 3318/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3318/2008
Dosar nr. 2368/2/2008
Şedinţa publică din 20 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarii O.F. şi O.S., în calitate de persoane vătămate, au adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări faţă de făptuitorii P.C.G. (executor judecătoresc), P.M. (avocat) şi I.A., precum şi faţă de toate persoanele care au participat la executarea silită dispusă împotriva lor pe data de 28 iunie 2006, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 209, 213, 217, 220, 246, 247 şi 249 C. pen.
Prin ordonanţa nr. 447/P/2007, din 6 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus în temeiul art. 228 C. pen., raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, după cum urmează:
- faţă de executorul judecătoresc P.C.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP);
- faţă de executorul judecătoresc E.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- faţă de avocatul P.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP);
- I.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 208, 209 alin. (1) C. pen., art. 217, alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 213 C. pen.;
- agentul şef de poliţie C.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208, 209 C. pen., art. 217 C. pen., art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Nemulţumit de soluţia procurorului, petiţionarii s-au adresat conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând desfiinţarea ordonanţei atacate şi continuarea cercetărilor în vederea aflării adevărului în cauză.
Prin rezoluţia nr. 325/II/2/2008 din 13 martie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionari împotriva ordonanţei dată de procuror constatând că nu se impune infirmarea acesteia.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarii au formulat plângere la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând desfiinţarea ordonanţei nr. 447/P/2007 din 6 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori pentru infracţiunile reclamate.
Prin sentinţa penală nr. 178 din 9 iulie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2368/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarii O.S. şi O.F.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate au declarat recurs petiţionarii, solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, precum şi întreaga cauză, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b1). Intervenţia unui astfel de caz rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
Potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale şi pot realiza următoarele obiective:
- completează informaţiile organului de cercetare pentru a aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;
- verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei.
- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.
În prezenta cauză se constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Actele premergătoare fiind facultative, ele pot fi şi limitate de organul de urmărire penală la îndeplinirea activităţilor necesare atingerii scopului lor legal.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existenţa acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în mod corect, parchetul a dispus soluţia de urmărire penală.
În consecinţă, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii O.S. şi O.F.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii O.S. şi O.F. împotriva sentinţei penale nr. 178 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 178,5 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimata I.A.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2008. Penal. şantajul (art.194 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3569/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
