ICCJ. Decizia nr. 3164/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3164/2008
Dosar nr. 9381/101/2007
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128 din 31 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. 9381/101/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 pct. c din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunile de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de spălare a banilor, prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33-34 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară a drogurilor de risc (haşiş), a fost condamnat inculpatul G.M.P., la pedeapsa de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 53 alin. (l) pct. 2 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul G.M.P. să execute o pedeapsă principală rezultantă de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 07 octombrie 2007 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de droguri vândute de inculpat: 0,77 gr. haşiş la 28 august 2007, 2,03 gr. haşiş din 01 septembrie 2007, 193,09 gr. haşiş din 05 septembrie 2007 şi 194,79 gr. haşiş din 07 octombrie 2007, precum şi a sumelor obţinute ca preţ, anume 100 lei la 28 august 2007, 330 lei la 01 septembrie 2007, 2800 Euro la 05 septembrie 2007 şi 2200 Euro plus 2800 lei la data de 07 octombrie 2007.
În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului marca Ford, aparţinând numitei C.M., asupra căruia s-a instituit sechestrul în temeiul art. 163, 164 C. proc. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen., prin ordonanţa procurorului din 10 octombrie 2007 dată în dosarul nr. 66/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – B.T. Mehedinţi.
În baza art. 191 alin. (l) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata a 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, inclusiv cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că:
Prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. – B.T. Mehedinţi, inculpatul G.M.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 pct. c din Legea nr. 656/2002, ambele cu aplicarea art. 33 şi 34 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În fapt, s-a reţinut că, la 24 august 2007, un ofiţer din I.J.P.F. Mehedinţi - Compartimentul C.T.S.I. s-a sesizat din oficiu despre faptul că: G.M.P. din municipiul Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi, procură, deţine, consumă şi distribuie droguri de risc „haşiş".
Pentru administrarea de probe potrivit art. 224l C. proc. pen., s-a procedat la folosirea investigatorului şi colaboratorului sub acoperire.
Astfel, investigatorul sub acoperire folosit în această cauză purta numele oficial de R., iar în relaţiile dintre el şi membrii grupului de prieteniei inculpatului era cunoscut sub numele de G. şi colaboratorul sub acoperire purta numele de D.
În aceste condiţii, în ziua de 28 august 2007 R. s-a întâlnit, prin intermediul lui D., la terasa C.A. cu inculpatul, cel din urmă fiind însoţit de prietena sa E., învinuita C.M. şi martorul P.M.
La un moment dat cei doi, R. şi inculpatul s-au despărţit temporar de membrii grupului şi într-o scurtă perioadă de timp au încheiat o tranzacţie, primul i-a dat celui de-al doilea 100 lei, în schimbul unei bucăţi de haşiş.
Substanţa respectivă a fost trimisă la laborator şi potrivit Regulamentului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332913 din 29 august 2007, constituie rezină de cannabis (substanţă psihotropă) în greutate de 0,77 grame.
În ziua de 01 septembrie 2007, R. a circulat cu trenul I., pe relaţia Bucureşti - Timişoara şi în apropierea municipiului Drobeta Turnu Severin a fost sunat de inculpat, cu care a stabilit o întâlnire în gară. La locul de întâlnire, inculpatul a fost însoţit de prietena sa C.M. şi martorul P.M. Aici, inculpatul i-a dat lui R. o bucată de haşiş primind în schimb de la acesta suma de 330 lei.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332975 din 05 septembrie 2007, a concluzionat că: „Proba înaintată în cauză privind pe G.M.P. este constituită din 2,03 grame rezină de cannabis". Întâlnirea dintre cei patru a fost materializată prin două planşe fotografice.
În ziua de 15 septembrie 2007, R. a circulat cu trenul I., pe relaţia Bucureşti - Timişoara şi din municipiul Drobeta Turnu Severin s-a urcat şi inculpatul însoţit de P.M. Într-un compartiment în care se aflau numai cei doi a avut loc o nouă tranzacţie, inculpatul i-a dat lui R. 203 grame haşiş, primind în schimb suma de 2.800 Euro.
În volumul II al dosarului de urmărire penală au fost redate convorbirile în mediul ambiental purtate între cei doi şi care sunt deosebit de relevante pentru justa soluţionare a cauzei:
G.M.P. - Aici la Herculane.
G. - Nu-i nimeni. Fură nişte babete.
G.M.P. - Cum vrei să calculez.
G.M.P. - 250 de grame, ţi-am zis 3.500.
G. - Da.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 333034 din 12 septembrie 2007 a concluzionat următoarele: proba în cauză este constituită din 193,69 grame rezină de cannabis. De remarcat că tranzacţia s-a desfăşurat pe segmentul de cale ferată Drobeta Turnu Severin - Băile Herculane.
După vânzarea drogurilor şi primirea sumei de 2.800 Euro inculpatul a coborât din tren şi a fost condus în municipiul Drobeta Turnu Severin cu autoturismul BMW, condus de o persoană necunoscută încă, în care se mai aflau martorul şi prietena sa.
În ziua de 07 octombrie 2007, s-a realizat flagrantul în trenul R 694 ce circula pe relaţia Timişoara - Bucureşti.
În Drobeta Turnu Severin s-a urcat şi inculpatul G.M.P. şi, potrivit înţelegerii telefonice, s-a întâlnit cu R.
Într-un compartiment în care se aflau numai ei doi, R. i-a dat inculpatului 2.200 Euro şi 2.800 lei, primind în schimb 194,79 grame rezină de cannabis.
La prima staţie - Halta Strehaia, au coborât cei doi şi în prezenţa lor şi a unui martor asistent a fost încheiat procesul - verbal de constatare a infracţiunii în flagrant.
Aici, Halta Strehaia, în prezenţa martorului asistent, inculpatul G.M.P. a declarat următoarele: „S-a întâlnit după o înţelegere prealabilă cu cea de-a doua persoană căreia i-a vândut o bucată de substanţă solidă. Totodată, acesta a mai declarat că drogul pe care îl vânduse a fost adus de el din Italia şi l-a introdus personal în România prin Vama Nădlag".
Şi de data aceasta s-au efectuat înregistrări în mediul ambiental, conţinutul notelor de redare fiind deosebit de relevant:
G.M.P. - Hai să-ţi arăt ce ţi-am adus fratele meu.
G.M.P. - Şi nu-i multă, dar e bună.
G.M.P. - 200 de grame.
G. - Că 200 mi-ai dat în 2.800 data trecută.
Faţă de aceste probe, s-a concluzionat că, în perioada 28 august 2007 - 07 octombrie 2007, inculpatul a vândut lui R. următoarele cantităţi de droguri de risc:
- 28 august 2007 a vândut 0,77 grame haşiş cu 100 lei.
- 01 septembrie 2007 a vândut 2,03 grame haşiş cu 330 lei;
- 05 septembrie 2007 a vândut 193,09 grame haşiş cu 2.800 Euro.
- 07 octombrie 2007 a vândut 194,79 grame haşiş cu 2.200 Euro şi 2.800 lei.
La percheziţia efectuată imediat după flagrant, în locuinţa inculpatului s-a găsit cantitatea de 18,8 grame despre care acesta a declarat că a cumpărat-o de la o persoană necunoscută pentru consum propriu. În total, inculpatul a deţinut şi comercializat cantitatea de 409,66 grame droguri de risc, pentru care a primit până în momentul prinderii în flagrant (inclusiv flagrantul) 3.230 lei şi 5.000 Euro.
Inculpatul, fiind audiat, nu a recunoscut săvârşirea faptelor. Acesta nu a recunoscut că s-a întâlnit cu R. căruia i-a vândut droguri, iar cantitatea de 18,8 grame a cumpărat-o din România, de la persoane necunoscute.
În apărare, inculpatul, prin avocatul ales, a solicitat administrarea probei testimonial, fiind audiaţi martorii P.M., B.M.C., C.C.A. şi P.M.N.
Inculpatul a mai solicitat admiterea probei cu înscrisuri pentru a dovedi că maşina pentru care s-a instituit sechestru a fost dobândită prin cumpărare de către concubina sa, banii fiind scoşi dintr-un depozit al acesteia. Aşa cum rezultă din practicaua încheierii de şedinţă din data de 10 decembrie 2007 proba a fost încuviinţată de instanţa de judecată, însă, în cursul cercetării judecătoreşti nu s-au depus înscrisurile evocate.
Prima instanţă a înlăturat apărarea inculpatului, reţinând următoarele:
Probele obţinute prin intermediul investigatorului sub acoperire, cunoscut sub numele de R., au fost administrate cu respectarea prevăzută art. 2241 şi următoarele C. proc. pen. şi art. 17 din Legea nr. 508/2004, ca urmare a ordonanţei motivate a procurorului după cum rezultă din adresa nr. 320/D/I/2008 din 31 martie 2008 emisă de D.I.I.C.CO.T. – B.T. Mehedinţi şi confirmă că investigatorul a cumpărat de la inculpat următoarele cantităţi de drog: la data de 28 august 2007, haşiş (rezină de cannabis) în cantitate de 0,77 grame pentru suma de 100 lei (calitatea şi natura drogului fiind stabilită prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3313 din 29 august 2007); la data de 01 septembrie 2007, haşiş în cantitate de 2,03 grame (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332975 din 05 septembrie 2007), pentru suma de 330 lei; la data de 15 septembrie 2007, haşiş în cantitate de 203 grame pentru suma de 2.800 Euro (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3333034 din 12 septembrie 2007); la data de 07 octombrie 2007, haşiş în cantitate de 194,79 grame pentru sumele de 2.200 Euro şi 2.800 lei; la percheziţia domiciliară din 07 octombrie 2007 s-a găsit cantitatea de 18,8 grame haşiş.
Sub aspectul provenienţei drogurilor, s-a reţinut că inculpatul a introdus aceste droguri în România, din declaraţiile martorului P.M. şi notele de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental, rezultând că inculpatul se deplasa frecvent în Italia pentru a se aproviziona cu rezină cannabis, pe care o comercializa în România; în acest sens, s-au reţinut ca relevante relatările martorului care arată că a aflat de la inculpat că acesta s-a întors din Italia şi că urma să încheie o tranzacţie cu droguri, cu persoana - investigator sub acoperire, în care inculpatul prezenta drogurile aduse, afirmând că „le-a adus".
Privitor la faptul introducerii în ţară de droguri, prima instanţă a înlăturat apărările inculpatului constând în aspectele relatate de martorii C.C.A. şi B.M.C. referitor la deplasarea inculpatului în Austria, reţinând că, simplul fapt că martorii nu au cunoscut dacă inculpatul a fost percheziţionat corporal şi dacă s-au găsit droguri asupra sa, la revenirea în ţară, nu constituie o dovadă că inculpatul nu deţinea droguri.
Celelalte apărări invocate de inculpat, privitor la împrejurarea că procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante a fost semnat de un singur martor şi că a fost provocat de investigatorul sub acoperire să vândă droguri, au fost înlăturate, ca nefondate, cu motivarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 C. proc. pen. şi art. 467 C. proc. pen., constatarea infracţiunii flagrante se realizează prin procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală fără ca legea să impună condiţia unui număr determinat de martori asistenţi, iar pentru acţiunile investigatorului sub acoperire s-a arătat că restul probelor administrate atestă că inculpatul comercializa droguri de obicei, având un anturaj format din consumat de drog.
Pentru aceste considerente, prima instanţă a reţinut că probatoriul administrat în cauză confirmă în totalitate vinovăţia inculpatului, faptele sale întrunind elementele constitutive ale:
- infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (l) din Legea 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), textul de lege incriminând „introducerea de droguri de risc fără drept", care în speţă constă în faptul că inculpatul în mod repetat, a introdus, fără drept, droguri de risc în ţară pe care le-a comercializat cu diverse sume de bani;
- infracţiunii prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că, la data de 05 septembrie 2007 inculpatul a vândut lui R. droguri în valoare de 2.800 Euro, bani aparţinând D.I.I.C.O.T., structura centrală, sumă cu care a cumpărat autoturismul indisponibilizat pe numele concubinei sale, fapte dovedite atât cu înscrisurile privind achiziţionarea maşinii, datele obţinerii sumelor de bani şi achiziţionării autoturismului fiind corelate, cât şi cu notele de redare a convorbirilor audio, ce atestă că inculpatul s-a aflat în străinătate pentru achiziţia autoturismului, precum şi declaraţia martorului P.M.
Pentru infracţiunea de spălare de bani, s-a reţinut că verificarea actelor autoturismului depuse la urmărirea penală evidenţiază că maşina a fost cumpărată, la data de 15 septembrie 2007, deci după tranzacţia cu droguri efectuată de inculpat în 05 septembrie 2007.
Cunoscând faptul că banii sunt obţinuţi din tranzacţii ilegale de droguri, cumpărând autoturismul marca Ford, pe numele concubinei, C.M., s-a constatat că inculpatul a acţionat în sensul ascunderii adevăratei naturi a provenienţei bunului în speţă, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 pct. b C. proc. pen., sens în care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 23 pct. c din Legea nr. 656/2006.
Pentru ambele infracţiuni s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1339/2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru cele două infracţiuni analizate instanţa a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei reţinând gradul de pericol social concret al fiecărei fapte penale, evidenţiat şi de limitele legale de pedeapsă, modalitatea comiterii în mod continuat a infracţiunii de introducere în ţară a drogurilor de risc, conform art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), starea de recidivă postexecutorie, art. 37 alin. (l) lit. b) C. pen., în raport cu ambele infracţiuni, aplicând pedepse orientate la minimul special pentru fiecare infracţiune şi stabilind pedeapsa rezultantă, conform art. 33 şi 34 C. pen.
S-a apreciat că, în cauză, nu este incidentă circumstanţa atenuantă personală prevăzută de art. 74 alin. ultim C. pen., vârsta tânără a inculpatului, cât timp acesta are calitate de recidivist.
Corelativ soluţiei de condamnare adoptate, s-au aplicat şi măsurile de siguranţă speciale privind confiscarea, în temeiul art. 17 din Legea nr. 173/2000, a drogurilor vândute de inculpat şi a sumelor obţinute, precum şi în temeiul art. 188 lit. e) C. pen., a autoturismului marca Ford aflat în proprietatea numitei C.M.
În speţă, s-a reţinut că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, măsura preventivă fiind dispusă la 07 octombrie 2007, prelungită în cursul urmăririi penale şi menţinută în cursul judecăţii, conform art. 155 şi următoarele, art. 3001 şi 3002 C. proc. pen., astfel că s-a procedat conform art. 350 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), menţinându-se starea de arest şi deducându-se prevenţia, la zi.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul G.M.P., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând rejudecarea cauzei de către instanţa de apel în vederea pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru ambele infracţiuni, iar în subsidiar, a schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi al reducerii pedepselor, ca efect al aplicării art. 74 şi 76 C. pen.
În motivarea apelului, s-a criticat administrarea probelor constând în actele efectuate de investigatorul sub acoperire, arătându-se că s-au încălcat dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen., precum şi greşita reţinere a depoziţiilor martorilor P.M. şi D.C., apreciate ca subiective faţă de calitatea procesuală a acestora, de învinuiţi în alte cauze. S-a solicitat înlăturarea, din ansamblul probator, a notelor de redare a convorbirilor din mediul ambiental înregistrate la 07 octombrie 2007, arătând că nu au fost autorizate. Pentru infracţiunea de spălare de bani s-a învederat că, în mod greşit s-a reţinut concursul de infracţiuni şi existenţa acestei fapte penale, în absenţa infracţiunii din care rezultă produsul supus spălării. S-a solicitat înlăturarea confiscării speciale dispuse în cauză.
Prin Decizia penală nr. 94 din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpatul G.M.P. împotriva sentinţei penale nr. 128 din 31 martie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, desfiinţând în parte sentinţa apelată şi, descontopind pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.M.P., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru o infracţiune prevăzută de art. 23 pct. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A aplicat dispoziţiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a redus pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
A înlăturat aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind confirmarea sumelor de: 100 lei (28 august 2007), 330 lei (1 septembrie 2007), 2.800 Euro (5 septembrie 2007) şi 2200 Euro plus 2.800 lei (7 octombrie 2007).
A înlăturat aplicarea art. 25 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. b) şi e) C. pen., privind confiscarea autoturismului marca Ford, aparţinând numitei C.M.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova şi inculpatul G.M.P.
Prin recursul declarat, parchetul a criticat Decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, apreciind că în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., reducându-i pedeapsa inculpatului de la 10 ani la 8 ani închisoare, deşi inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în tot cursul procesului penal şi este şi recidivist.
În consecinţă, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită de prima instanţă, şi, de asemenea, să fie condamnat inculpatul şi pentru infracţiunea de spălare a banilor.
Recursul declarat de inculpat vizează, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de acesta.
Astfel, inculpatul G.M.P. a fost cercetat penal pentru trei infracţiuni, prin rezoluţia de începere a urmăririi penale din 6 octombrie 2007 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 66/P/D/2007, urmărirea penală fiind începută pentru infracţiunile de introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, vânzarea şi deţinerea drogurilor de risc fără drept prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi spălarea de bani prevăzută în art. 23 pct. 3 din Legea nr. 656/2002, respectiv în modalitatea dobândirii, deţinerii sau folosirii de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt organele de urmărire penală au administrat probe în condiţiile art. 2241 – art. 2243 C. proc. pen., prin ordonanţa nr. 5/ A din 24 august 2007 emisă de procuror în dosarul nr. 320/D/II/1/2008 fiind autorizat investigatorul sub acoperire R. pentru efectuarea de acte premergătoare şi alte investigaţii în cauză.
La dosarul de urmărire penală sunt ataşate procesele-verbale de constatare a actelor premergătoare încheiate la 18 august 2007, 1 septembrie 2007 şi 5 septembrie 2007, declaraţiile investigatorului sub acoperire, aceste acte fiind folosite la începerea urmăririi penale prin rezoluţia din 6 octombrie 2007 şi la efectuarea flagrantului în vederea descoperirii inculpatului în timp ce tranzacţiona vânzarea cantităţii de 200 grame haşiş contra sumei de 2.800 Euro, la data de 7 octombrie 2007.
Instanţele anterioare au avut în vedere şi procesele-verbale privind notele de redare a convorbirilor din mediul ambiental din 7 octombrie 2007 şi a convorbirilor telefonice din perioada 30 august 2007 – 26 octombrie 2007, autorizate prin încheierile din 30 august 2007 (autorizaţia nr. 45 pentru perioada 30 august 2007 – 26 septembrie 2007) şi 25 septembrie 2007 (autorizaţia nr. 52 pentru perioada 27 septembrie 2007 – 26 octombrie 2007).
Aşa încât, din coroborarea datelor rezultate din procesul-verbal încheiat la 7 octombrie 2007 cu ocazia surprinderii inculpatului în timpul comercializării unei cantităţi de rezină de cannabis cu declaraţiile martorilor P.M., cât şi cu informaţiile extrase din notele de redare a convorbirilor telefonice, reiese că inculpatul se deplasa frecvent în Italia în scopul procurării drogurilor pe care le introducea în ţară pentru a le comercializa, aşa cum corect s-a reţinut în cauză.
În consecinţă, solicitarea inculpatului de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este neîntemeiată şi, ca urmare, nu poate fi primită, susţinerile sale în sensul că nu a săvârşit această infracţiune fiind infirmate de probele administrate în cauză şi despre care s-a făcut vorbire.
Referitor la motivul de recurs formulat de parchet prin care se solicită condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de spălare a banilor, Înalta Curte constată următoarele:
Inculpatul G.M.P. a fost cercetat pentru trei infracţiuni pentru care s-a început urmărirea penală şi anume, introducerea în ţară de droguri de risc fără drept prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, comercializarea şi deţinerea în vederea comercializării de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în disimularea provenienţei autoturismului cumpărat pe numele concubinei inculpatului, numita C.M., cu banii rezultaţi din vânzarea de droguri din data de 5 septembrie 2007, în sumă de 2.800 Euro.
Inculpatul a fost, însă, trimis în judecată numai pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut corect că fapta de spălare de bani astfel cum au fost săvârşită în cauză întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, incriminată ca fiind „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni", procedând, în consecinţă, la schimbarea încadrării juridice în acest sens.
Din analizarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni rezultă că, în cauză, nu s-a dovedit existenţa laturii obiective constând în disimularea adevăratei naturi a provenienţei autoturismului şi a proprietăţii acestuia, cât şi a laturii subiective constând în reprezentarea că bunul provine din săvârşirea de infracţiuni.
Altfel spus, parchetul apreciază că infracţiunea de spălare de bani pentru care trebuie condamnat inculpatul, constă în cumpărarea unui autoturism marca Ford, de către numita C.M., la data de 19 septembrie 2007, cu suma de 400 Euro, care provine din tranzacţiile de droguri realizate de inculpat în perioada 27 august 2007 – 15 septembrie 2007.
Or, cum prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracţiunea de vânzare, fără drept, de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 nu se poate reţine că banii proveniţi din tranzacţiile de droguri efectuate de inculpat în perioada 27 august 2007 – 15 septembrie 2007 sunt produse infracţionale în sensul spălării de bani.
Pe de altă parte, cu privire la disimularea adevăratei proprietăţi a bunului, în cauză nu există probe care să dovedească faptul că autoturismul a fost achiziţionat de inculpat pentru sine, prin intermediul altei persoane, deoarece numitei C.M. nu i s-au luat declaraţii privind achiziţionarea maşinii.
Cu alte cuvinte, din actele dosarului şi probele administrate în cauză rezultă că proprietar al autoturismului este numita C.M., fără a exista dovezi privind înţelegerea dintre aceasta şi inculpat în scopul disimulării proprietăţii asupra bunului respectiv.
Cu privire la sfera subiecţilor activi ai infracţiunii de spălare de bani este de menţionat că, în doctrina şi practica judiciară există opinii diferite, Înalta Curte apreciază că participantul la infracţiunea principală (din care provine bunul albit) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor dacă are calitatea de subiect activ al primei infracţiuni deoarece el a devenit deţinător al bunului prin comiterea faptei principale.
În acest sens, art. 8 din Legea nr. 656/2002 prevede expres cine poate fi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani.
În consecinţă, faţă de toate aceste considerente rezultă că, în cauză, soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de spălare de bani este corectă.
Un alt motiv de recurs formulat atât de parchet, cât şi de inculpat vizează cuantumul pedepsei aplicate.
Înalta Curte apreciază că, în cauză, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, cât şi persoana inculpatului (aceasta a recunoscut săvârşirea faptei în faza de urmărire penală), aspecte ce au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – S.T. Craiova şi de inculpatul G.M.P. împotriva deciziei penale nr. 94 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 octombrie 2007 la 8 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3148/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3309/2008. Penal. şantajul (art.194 C.p.).... → |
|---|
