ICCJ. Decizia nr. 3192/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3192/2008
Dosar nr. 820/46/2007
Şedinţa publică din 9 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 13/F din 19 februarie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentulV.I., împotriva rezoluţiei din data de 27 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dată în dosar nr. 1191/P/2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia atacată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata magistrat B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C.pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, lipsind latura subiectivă, respectiv vinovăţia.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere la instanţă petentul, care a arătat că intimata a dispus începerea judecăţii dintre petiţionar şi judecător C., fără a fi încunoştiinţat petentul, care a aflat despre proces numai după ce martorul cauzei a primit citaţie, iar în momentul în care s-a prezentat în sala de judecată, i s-a adus la cunoştinţă că are apărător din oficiu.
De asemenea, petentul arată că intimata magistrat i-a confiscat un reportofon găsit asupra sa în sala de judecată, fără a încheia proces verbal, care să fi fost semnat de petent, avocat şi procurorul de şedinţă, refuzând ulterior să-i restituie aparatul, motivând că este confiscat.
După efectuarea actelor premergătoare, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată, apreciind că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii reclamate.
Instanţa de fond a constatat că, pe parcursul derulării cercetării judecătoreşti într-o cauză penală aflată pe rolul Judecătoriei Piteşti, în care petentul a avut calitatea de inculpat, intimata magistrat, care instrumenta cauza, a constatat folosirea nejustificată de către petiţionar a unui reportofon cu care a înregistrat desfăşurarea şedinţelor de judecată din datele de 26 noiembrie 2001, respectiv 18 decembrie 2001, fără încuviinţarea completului de judecată.
La data de 21 martie 2003, petentul a procedat în acelaşi mod, iar intimata magistrat, la refuzul acestuia de a înmâna de bunăvoie aparatul de înregistrare, a dispus confiscarea reportofonului, întocmind proces verbal, semnat de grefierul de şedinţă şi de agenţii de poliţie C.I. şi N.G., după care 1-a predat la camera de corpuri delicte a judecătoriei.
Petentul a avut de asemenea, un comportament necorespunzător în sala de judecată, perturbând ordinea şi desfăşurarea şedinţei de judecată.
Instanţa de fond a constatat că ridicarea reportofonului de la petent nu reprezintă un mod deliberat al intimatei de a prejudicia interesele petiţionarului, ci este o măsură justificată în raport de dispoziţiile art. 298 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora preşedintele completului de judecată veghează asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, putând lua măsurile necesare în acest scop.
Pentru recuperarea reportofonului, petentul se putea adresa cu cerere scrisă conducerii Judecătoriei Piteşti, motiv pentru care instanţa fondului a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), care să poată fi eventual reţinută în sarcina intimatei magistrat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetării penale.
În motivarea recursului se arată că petentul a fost în audienţă la Curtea de Apel Piteşti pentru a-şi recupera reportofonul, că la acea dată nu a găsit nici un proces verbal care să fi fost întocmit cu ocazia confiscării aparatului, motiv pentru care, apariţia ulterioară a procesului verbal echivalează în opinia petentului, cu săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals.
Se susţine, în continuare, că s-au săvârşit de intimată şi alte infracţiuni, dat fiind că s-a respins cererea de strămutare a cauzei penale, făcută de petent.
Faptul că la data judecării cauzei, petentul nu a fost asistat de apărător şi că din compunerea completului de judecată au făcut parte numai intimata şi grefierul de şedinţă, că ulterior nu a primit în termen procedural citaţia pentru data la care recursul a primit termen pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că nu a putut intra în posesia copiilor xerox ale dosarului solicitate, reprezintă dovezi ale săvârşirii infracţiunilor reclamate de către intimata magistrat.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos, şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Plângerea penală a petentului a vizat, în esenţă, dispoziţia intimatei magistrat judecător, de confiscare a reportofonului utilizat la înregistrarea fără autorizare a trei şedinţe de judecată ale completului din care făcea parte intimata.
Măsura dispusă de intimată, ca preşedintă a completului de judecată, se încadrează pe deplin în prerogativele oferite de art. 298 C. proc. pen., privind asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţelor de judecată, astfel că, în mod justificat, s-a apreciat de către procurori şi de către prima instanţă de judecată că măsura confiscării reportofonului utilizat fără încuviinţarea completului de judecată nu reprezintă un act abuziv, de vătămare a intereselor petentului.
Obiectul confiscat se află la Camera de Corpuri Delicte a Judecătoriei Piteşti, putând fi ridicat la cerere de către petent.
Celelalte motive invocate de petent în declaraţia de recurs sunt doar nemulţumiri şi opinii personale ale petentului cu privire la desfăşurarea procedurilor judiciare în care este angajat, neconfirmate sub aspect probator şi nu pot fi apreciate ca elemente materiale de exerciţiu abuziv al atribuţiilor de serviciu în sarcina intimatei magistrat.
Cele de mai sus relevă că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimată şi confirmată de prima instanţă răspunde cerinţelor de legalitate şi temeinicie, astfel că înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petent.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarulV.I. împotriva sentinţei penale nr. 13/F din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3190/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3199/2008. Penal → |
|---|
