ICCJ. Decizia nr. 3193/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3193/2008
Dosar nr. 6651/89/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 21 martie 2007 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul C.D.V., în baza art. 183 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la 4 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., iar potrivit art. 113 din acelaşi cod s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000 lei daune morale şi 150.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.A. şi de câte 130 lei lunar prestaţie periodică către minorii B.I.P., născut la 21 decembrie 1998, B.M., născută la 13 iunie 2001 şi B.A., născut la 13 octombrie 2005, începând de la 5 ianuarie 2006 până la majoratul fiecărui minor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 4/5 ianuarie 2006, în jurul orei 100, pe fondul consumului unei mari cantităţi de alcool în locuinţa inculpatului C.D., acesta a aplicat victimei B.D., mai multe lovituri cu pumnii şi cu un scaun în zona capului şi feţei, a izbit-o pe aceasta cu capul de o coardă de lemn şi cu capul de poarta de intrare în curte, victima căzând la pământ.
După aceasta, victima, descălţată de cizme, dezbrăcată de haină şi fără căciulă în cap s-a ridicat singură de la pământ şi a plecat pe drum, oprindu-se la câteva zeci de metri lângă gardul martorei P.T.
Momentul lovirii victimei cu scaunul a fost surprins de martora C.E.D., soţia inculpatului care se trezise din somn şi a urmărit să vadă ce se întâmplă în casă.
Inculpatul, în jurul orelor 200 a luat cizmele din cameră, geaca şi căciula victimei şi Ie-a aruncat pe uliţă, fiind găsite dimineaţa de consăteni.
Tot în jurul orelor 2 , martora P.T. a auzit gălăgie în apropierea locuinţei sale, însă fiindu-i frică, nu a ieşit afară să vadă despre ce este vorba.
Dimineaţa, victima a fost găsită decedată pe stradă în apropierea locuinţei martorei P.T.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute survenită cel mai probabil ca urmare a unei hipotermii sub acţiunea frigului, pe fondul unei intoxicaţii etanolice acute.
Victima a prezentat leziuni traumatice de tipul hematomului subcapsular de splină, fracturilor costale III, IV, V stângi cu infiltrarea sanguină a ţesuturilor moi intercostale, fracturii oaselor proprii ale nasului, hemoragiei subaranoidiene minore, hematomului muşchi temporal bilateral, infiltratelor sanguine epicraniene, hemoragiei subconjunctivale la ambii ochi, plăgilor contuze tumefacţiilor, excoriaţiilor şi echimozelor.
Acestea au putut fi produse prin loviri cu mijloace contondente la data de 4/5 ianuarie 2006 şi care, în condiţiile supravieţuirii victimei ar fi necesitat 26-28 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile ar fi pus în primejdie viaţa victimei fiind necesară intervenţia chirurgicală pentru hematomul subcapsular de splină.
Acest politraumatism putea produce o scădere a rezistenţei fizice, având rol în determinismul morţii împreună cu intoxicaţia etanolică acută, dacă victima ar fi prezentat o epuizare fizică, cu o eventuală alterare a conştiinţei după traumatism, cu imposibilitatea deplasării din mediul extern, leziunile traumatice prezentate, putând produce o alterare a conştientei.
S-a mai stabilit prin acelaşi raport medico-legal că sângere victimei conţinea 1,65 gr%0 alcool în cord, 1,70 gr%o alcool în sângele periferic, 2,10 gr %o alcool în umoarea vitroasă şi 2,85 gr%o alcool în urină, ceea ce corespunde unei stări caracterizate prin pierderea coordonării musculare, tulburări de mers, confuzie mintală mare, exagerarea stărilor emoţionale, scăderea răspunsului la durere, dezorientarea şi afectarea vorbirii.
Inculpatul a recunoscut că a aplicat mai multe lovituri victimei, că a determinat-o să iasă din casă şi să rămână în stradă în condiţii de ger, desculţă, sumar îmbrăcată şi cu capul descoperit.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a-i aplica victimei B.D., lovituri active cu pumnii, izbirea de obiecte contondente şi cu un scaun şi de a-i produce leziuni grave care i-ar fi pus în primejdie viaţa cu consecinţa decesului victimei prin şoc hipotermic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Având în vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice dispuse în cadrul cercetării judecătoreşti, în sensul că inculpatul prezintă diagnosticul de „Retardare mintală moderată cu tulburări de comportament agravate de consum etanolic, Ql - 42-44" şi că fapta a fost comisă cu discernământ diminuat, recomandându-se măsura de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen. şi ţinând seama şi de comportamentul anterior bun şi de conduita sinceră pe parcursul procesului, instanţa a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal şi a aplicat măsura de siguranţă propusă de acea expertiză.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat întemeiată cererea părţii civile de obligare a inculpatului la despăgubiri civile şi daune morale şi la plata unei prestaţii periodice în favoarea copiilor minori ai victimei.
Curtea de Apel laşi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 39 din 3 aprilie 2008 a respins apelul declarat de inculpatul C.D.V. împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că raportul medico-legal nu a fost avizat şi că se impune refacerea lui şi totodată, că nu se putea reţine vinovăţia inculpatului, el neputând să prevadă rezultatul mai grav al faptei sale.
Astfel, instanţa de control judiciar a solicitat şi obţinut avizul Comisiei superioare de medicină legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" din Bucureşti, astfel că motivul de apel invocat a devenit neîntemeiat.
Referitor la cealaltă critică, s-a apreciat de către instanţa de apel că nu poate fi primită, inculpatul săvârşind cu intenţie fapta de lovire a victimei, cu consecinţa punerii în primejdie a vieţii, rezultatul morţii prin hipotermie fiindu-i imputat cu titlul de culpă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul care, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 3 şi 14 C. proc. pen. a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. pen., că ar lipsi încheierea din 22 noiembrie 2007 din dosarul instanţei de apel, că pedeapsa principală a fost greşit individualizată, fiind prea severă şi că tot greşit a fost aplicată pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, Curtea constată întemeiat recursul inculpatului aşa cum se va arăta în continuare, numai sub aspectul celui de-al doilea motiv de casare.
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. pen. completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când aceasta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
Din examinarea actelor dosarului se constată că în compunerea completului investit cu soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare au intervenit modificări, însă acestea fiind făcute înaintea dezbaterilor, Decizia pronunţată nu este lovită de nulitatea prevăzută de textul legal evocat.
În privinţa încheierii din 22 noiembrie 2007 din dosarul nr. 6651/89/2006 al Curţii de Apel laşi, secţia penală, se constată că aceasta se găseşte în urma rămasă la instanţă după trimiterea întregului dosar la IML Bucureşti (fila 7).
Aşa fiind, prima critică din recurs este neîntemeiată.
2. Referitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost individualizată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit acestui text, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Deşi instanţele au reţinut în mod corect în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi au constatat că făptuitorul a acţionat cu discernământ diminuat, au stabilit pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., o pedeapsă de 4 ani închisoare, situată imediat sub limita de 5 ani prevăzută de lege.
Or, în cauză, se impunea, pentru asigurarea concordanţei pedepsei cu pericolul social al faptei şi pentru realizarea scopului preventiv-educativ, ca pedeapsa închisorii să ţină seama de persoana inculpatului şi, respectiv, de datele care îl caracterizează şi de discernământul diminuat, să se situeze chiar înspre minimul legal prevăzut de art. 76 alin. (2) C. pen.
3. Tot astfel, se constată că instanţele au aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 cu referire la art. 64 lit. c) C. pen., deşi inculpatul, la comiterea faptei nu s-a folosit de vreo funcţie sau o profesie şi nu a desfăşurat o anume activitate care să impună interzicerea dreptului de a le ocupa ori desfăşura.
În consecinţă, aplicarea respectivei pedepsei este greşită, ceea ce constituie caz de casare, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
4. Faţă de considerentele ce preced, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de inculpatul C.D.V., a casa Decizia atacată şi în parte, sentinţa primei instanţe cu privire la pedeapsa principală şi pedeapsa accesorie.
Rejudecând, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare şi se vor înlătura din conţinutul pedepsei accesorii aplicate în baza art. 71 C. pen., dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. Potrivit art. 193 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.D.V. împotriva deciziei penale nr. 39 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 140 din 21 martie 2007 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, cu privire la pedeapsa principală şi pedeapsa accesorie, după cum urmează:
Reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsă principală aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Înlătură interzicerea dreptului prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3189/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3194/2008. Penal → |
|---|
