ICCJ. Decizia nr. 3189/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3189/2008
Dosar nr. 608/42/2008
Şedinţa publică din 9 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 97 din 28 iulie 2008 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara P.C., prin procurator P.G.B.E., împotriva ordonanţelor nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 şi nr. 1007/II/2/2008 din 12 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, privind pe intimatul A.I.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin ordonata dată în dosarul nr. 304/P/2008 din 19 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 10 lit. a), c) şi d) C. proc. pen. raportat la art.228 alin. 4 , art.38 şi art.42-45 C. proc. pen., a dispus:
neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 286, art. 287 şi art. 288 alin. (1) C. pen., faţă de avocat A.I.C., deoarece faptele nu au fost săvârşite de acesta.
neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen., faţă de avocat A.I.C., deoarece sub aspectul laturii subiective se constată că făptuitorul nu a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege atâta timp cât nu s-a putut dovedi că acesta a cunoscut că încrisurile în litigiu sunt false.
neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), faţă de avocat A.I.C., deoarece fapta reclamată nu există.neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., faţă de avocat A.I.C., deoarece fapta nu întruineşte sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii reclamate
Prin aceiaşi ordonanţă s-a disjuns şi s-a declinat competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, pentru a fi efectuate cercetări faţă de S.E.L., A.M.C. şi M.D., sub aspectul săvârşirii de către aceştia a infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3), art. 286, art. 287, art. 288, art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin plângerea sa partea vătămată a susţinut că adeverinţa nr. 479 din 8 iulie 2004, certificatul de atestare fiscală nr. 480 din 8 iulie 2008 şi certificatul de înstrăinare nr. 478 din 8 iulie 2004 eliberat de Primara Năeni sunt false toate aceste acte au stat la baza autentificării contractului de vânzare cumpărare nr. 2377 din 8 iulie 2004 întocmit la Biroul Notarului Public F.E.R. din judeţul Buzău.
Prin ordonata mai sus menţionată, faţă de probele administrate şi concluziile raportului de expertiză s-a reţinut că pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 287, art. 288 alin. (1) C. pen. de către intimatul avocat A.I. sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291, art. 292 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. d), art. 10 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., reţinându-se că intimatul a acţionat în calitate de mandatar şi nu a cunoscut că actele emise de Primăria Năieni sunt false. Astfel, nu s-a putut concluziona că acesta a acţionat cu intenţia de a induce în eroare, situaţie în care s-a aplicat principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice dubiu profită inculpatului.
Împotriva ordonanţei procurorului, petiţionara a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, şi prin ordonanţa dată în dosarul nr. 1007/11/2/2008 din 12 iunie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiţionara P.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Împotriva celor două ordonanţe, petiţionara, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278l C. proc. pen., adresată Curţii de Apel Ploieşti şi a învederat că solicită admiterea plângerii, întrucât intimatul a folosit acte false şi a vândut terenul proprietatea petiţionarei.
Curtea de Apel Ploieşti, a respins ca nefondată, plângerea petiţionarei P.C. împotriva ordonatelor nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 şi nr. 1007/11/2/2008 din 12 iunie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, cu motivarea că în raport de actele şi lucrările dosarului ordonatele date sunt legale şi temeinice sub toate aspectele, deoarece actele premergătoare administrate în cauză şi probele efectuate au stabilit concret situaţia de fapt, pe care de altfel, petiţionara nu a conte stat-o în totalitate.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs petiţionara P.C. prin care a arătat că hotărârea pronunţată este nelegală, întrucât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Curtea de Apel Piteşti nu au ţinut cont de situaţia de fapt şi au reţinut în mod greşit că intimatul nu ar fi avut nicio legătura cu săvârşirea faptei. A solicitat să se constate existenţa vinovăţiei intimatului cu privire la infracţiunea de uz de fals pentru cele două certificate, existenţa infracţiunii de fals în declaraţii, deoarece a declarat că exista rol fiscal, registrul agricol şi a plătit impozite, şi infracţiunea de înşelăciune. A mai arătat ca în mod greşit parchetul şi instanţa de fond au dat acele soluţii şi în concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi admiterea plângerii.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, inclusiv ordonanţele atacate şi hotărârea primei instanţe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiţionara P.C.
Curtea de Apel Ploieşti a constatat, în urma analizării probelor, că ordonanţele atacate sunt legale şi temeinice sub toate aspectele, deoarece actele premergătoare administrate în cauză şi probele efectuate au stabilit concret situaţia de fapt.
Astfel, prin ordonanţa nr. 306/P/2007 din 19 mai 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău pentru efectuarea de cercetări faţă de S.E.L., A.M.C. şi M.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3), art. 286, art. 287, art. 288, art. 291 art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Prin raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafoscopică nr. 807790 din 8 mai 2008 s-a concluzionat că avocatul A.I.C. nu are nicio implicare în efectuarea falsurilor pe actele care au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2377 din 8 iulie 2004, astfel, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece infracţiunile prevăzute de art. 287, art. 288 alin. (1) şi art. 286 C. pen. nu au fost săvârşite de intimat.
De asemenea, având în vedere că din probele administrate în cauză, privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 291 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), nu s-a putut dovedi că intimatul a cunoscut că actele folosite în litigiu sunt false şi nu a acţionat cu intenţia de a induce în eroare, acesta fiind doar mandatarul făptuitoarei S.E.L., în mod corect s-a stabilit incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. Totodată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în mod corect s-a constatat că fapta reclamată nu există, faţă de dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Întrucât, în cauză s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a), c) şi d) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, deoarece faptele sesizate nu există, nu au fost săvârşite de intimat şi le lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
Din probele administrate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul, avocat, ar fi comis infracţiunile prevăzute de art. 286, art. 287, art. 288 alin. (1), art. 291, art. 292 art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., astfel că, probatoriul a fost evaluat corect, aşa încât hotărârea instanţei de fond, va fi menţinută ca temeinică şi legală sub toate aspectele.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod întemeiat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror a fost menţinută ca legală şi temeinică.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiţionara P.C., ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara P.C. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 28 iulie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3142/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3193/2008. Penal → |
|---|
