ICCJ. Decizia nr. 3194/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3194/2008

Dosar nr. 1185/57/2008

Şedinţa publică din 9 octombrie 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 8 din 16 ianuarie 2006, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul T.I. la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

Acelaşi inculpat a fost condamnat, în baza art. 48 din Legea nr. 26/1990 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de declaraţii inexacte, cu rea-credinţă, în baza cărora s-au făcut menţiuni în Registrul Comerţului.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moineşti şi a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în total 14 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. în condiţiile disp. art. 71 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

S-a constatat că partea responsabilă civilmente SC C.S. SRL Sibiu a fost radiată din registrul comerţului.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.003,06 lei către partea civilă SC M.N. SRL, la plata sumei de 19.447 lei către partea civilă SC C.S. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 49.159,99 lei către partea civilă SC L.C. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 23.759,89 lei plus dobânda legală până la data plăţii efective către partea civilă SC S.T. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 12.548,13 lei plus dobânda legală până la data plăţii efective către partea civilă SC O.P. SRL, cu titlu de despăgubiri civile, la plata sumei de 20.848,27 lei despăgubiri civile către partea civilă SC P. SRL, la plata sumei de 22.500,09 lei despăgubiri civile către partea civilă SC I.P. SRL, la plata sumei de 23.294,31 lei plus penalităţi de întârziere conform contractului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P.M. SA Bucureşti, la plata sumei de 31.952,52 lei plus dobânda legală până la data plăţii efective către partea civilă SC V.I. SRL şi la plata sumei de 45.528,65 lei plus dobânda legală până la data plăţii efective către partea civilă SC D.L.I. SRL.

S-a luat act de renunţarea inculpatului la cererea de suspendare a judecăţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în luna august 2003, inculpatul a devenit asociat unic şi administrator al SC C.S. SRL, preluând părţile sociale prin cesiune, în baza unui act adiţional încheiat în formă autentică.

La data de 12 august 2003, inculpatul a depus la ORC Sibiu cererea de înregistrare a actului adiţional, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere, în care a arătat că îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de asociat şi administrator, în situaţia în care, prin sentinţa penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moineşti i se interzisese dreptul de a ocupa funcţia de administrator la vreo societate comercială, iar infracţiunile pentru care fusese anterior condamnat erau tot în legătură cu domeniul economico-financiar.

Pe baza actelor depuse, judecătorul delegat la ORC Sibiu a admis cererea inculpatului, care a devenit în acest mod asociat unic şi administrator al SC C.S. SRL, prin aceeaşi încheiere admiţându-se şi cererea de schimbare a sediului social al SC C.S. SRL.

În aceeaşi perioadă, inculpatul i-a contactat pe martorii C.L.V. şi I.A.G., a deschis cont la Raifaissen şi a ridicat un carnet de CEC-uri.

Pentru a crea aparenţa unei firme serioase, inculpatul a amenajat interiorul sediului firmei, achiziţionând mobilier de la SC M.N. SRL, în valoare de 13.870,78 lei, din care 3000 lei au fost achitaţi în numerar după livrarea mărfii, pentru diferenţă, inculpatul emiţând o filă CEC şi convenind ca data scadenţei să fie la 1 octombrie 2003 (filă care, introdusă la plată a fost refuzată din lipsă de disponibil), şi aparatură electronică de la SC C.S. SRL, în valoare totală de 19.447 lei, pentru care a eliberat filă CEC, de asemenea refuzată la plată din lipsă de disponibil.

O parte din mobila achiziţionată de la SC M.N. SRL a fost recuperată, motiv pentru care societatea s-a constituit parte civilă cu suma de 60.030,75 lei.

După amenajarea sediului, inculpatul şi colaboratorii săi au început să lanseze comenzi de marfă, direct sau telefonic către diferite societăţi din tară.

Astfel, în luna septembrie 2003, I.A. a luat legătura telefonic cu P.A., reprezentanta SC L. SRL, informându-se despre tabla zincată pe care aceasta o livra. Urmare a înţelegerii intervenite, marfa a fost livrată în două tranşe, transporturile fiind însoţite de martorul K.I., care a primit două file CEC, prima completată şi înmânată de inculpat, iar cea de-a doua înmânată de martorul I., ambele refuzate la plată din lipsă de disponibil, la data scadentei.

La data de 11 septembrie 2003, inculpatul a contactat telefonic pe martorul R.G., şeful de depozit al SC T. SRL şi a transmis o comandă prin fax pentru achiziţia de materiale de construcţii. A doua zi, inculpatul şi martorul I. s-au prezentat personal la SC T. SRL, unde s-a convenit livrarea de membrane hidorizolatoare, pentru care a fost emisă factură, iar inculpatul a completat o filă CEC, din carnetul pe care acesta l-a prezentat martorului, pentru a-l face să creadă că derulează operaţiuni comerciale cu mai multe societăţi şi că rulează sume mari de bani.

Tot în luna septembrie 2003, a fost contactat de firma inculpatului martorul P.O., reprezentant al firmei SC O.P. SRL, iar la data de 12 septembrie 2003, inculpatul însoţit de o persoană numită „M.", au negociat achiziţionarea de centrale, radiatoare termice şi calorifere, pentru marfă încheindu-se un contract de vânzare-cumpărare. Inculpatul a completat şi emis fila CEC, scadentă la 3 octombrie 2003.

La data de 29 septembrie, martorul a fost contactat telefonic de organele de poliţie şi întrebat dacă a avut relaţii comerciale cu firma inculpatului, comunicându-i-se că acesta este cercetat pentru infracţiunea de înşelăciune. Martorul l-a contactat ulterior pe inculpat, căruia i-a cerut împrumut o centrală termică, în scopul de a verifica, sau eventual recupera marfa, centrală pe care inculpatul nu i-a putut-o împrumuta, motiv pentru care martorul a introdus la plată fila CEC, decontată parţial, în limita sumei existente în cont, de 2670 lei.

Inculpatul a comandat şi anvelope de la SC P.M. SRL, marfă ce a fost adusă la Sibiu la data de 16 septembrie 2003, de martorul F.G.

Între societăţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, s-a întocmit factură fiscală pentru marfa livrată, iar inculpatul a emis filă CEC. Martorul a declarat că este cel care a semnat contractul, a completat şi a eliberat fila CEC.

În jurul datei de 18 septembrie 2003, martorul C.V., asociat la SC V.I. SRL a fost contactat de C.L., care s-a arătat interesat de marfa comercializată şi de oferta de preţ, iar ca urmare a comenzii primite prin fax, partea civilă a livrat către societatea inculpatului marfă, pentru care s-a emis factură. Martorul I. a predat o filă CEC, deja semnată şi ştampilată, refuzată de bancă la plată.

Martorul a declarat că s-a interesat de firma inculpatului la registrul comerţului, însă nu a descoperit nereguli, ba, mai mult, colaboratorii inculpatului, pentru a-i spori încrederea, l-au invitat pentru a vedea sediul şi depozitul firmei.

Tot în cursul lunii septembrie 2003, martorul L.G., directorul de vânzări al SC P. SRL s-a deplasat la Sibiu, în urma unei discuţii telefonice cu reprezentanţii firmei inculpatului, pentru a-l cunoaşte pe acesta din urmă, ocazie cu care a stabilit şi negociat modul de livrare şi condiţiile de plată a unor produse ceramice sanitare, marfa fiind livrată firmei inculpatului la data de 22 septembrie 2003, descărcată în depozitul firmei, iar şoferul care a transportat marfa a primit o filă CEC semnată de inculpat, care, la data scadenţei, a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil.

La data de 22 septembrie 2003, societatea inculpatului a comandat prin fax de la SC D.L.I. SRL parchet laminat, iar reprezentanţii celor două firme au convenit ca plata să fie făcută prin filă CEC, ce a fost predată martorului B.P., dar refuzată de bancă la scadenţă din lipsă de disponibil.

În jurul datei de 15 septembrie 2003, martorul S.N.A., agent comercial la SC I.P. SRL Sibiu a fost contactat telefonic de reprezentanţii firmei inculpatului, care s-au interesat de preţurile produselor comercializate de firma la care era angajat martorul. Ulterior, la data de 30 septembrie 2003, martorul l-a cunoscut pe inculpat la sediul firmei lui, unde au negociat condiţiile de plată şi au convenit ca pentru marfă să fie achitat un avans de 2500 lei, iar pentru diferenţă să fie emisă filă CEC postdatată, marfa fiind livrată în aceeaşi zi, avansul fiind plătit, dar fila CEC refuzată la plată.

În faţa instanţei de fond, inculpatul a recunoscut doar parţial faptele comise, susţinând că nu a intenţionat să desfăşoare activităţi comerciale ilegale, parte din vină aparţinând organelor de cercetare penală, care au anunţat reprezentanţii părţilor civile despre faptul că este cercetat penal, fapt pentru care aceştia au introdus filele CEC emise mai repede la decontare, dar şi colaboratorii săi care s-au ocupat de achiziţia şi înstrăinarea mărfurilor.

Instanţa de fond a constatat din probele administrate că, deşi colaboratorii inculpatului au contactat diverse societăţi comerciale pentru încheierea de relaţii comerciale cu acestea, inculpatul este cel care s-a ocupat de negocierea cu reprezentanţii părţilor civile, cel care a completat şi emis file CEC, cel care avea drept de semnătură şi era îndreptăţit să opereze pentru contul deschis la Reiffeisen pe numele societăţii al cărei asociat unic era.

Martorii C.L., I.A. şi L.G. au putut fi audiaţi de instanţa de judecată, dar cu privire la susţinerea inculpatului că şi aceştia ar fi trebuit trimişi în judecată, instanţa a constatat aplicabilitatea disp. art. 3 C. proc. pen., conform cărora judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare.

Dat fiind că martorii nu au fost angajaţi cu contract de muncă la firma inculpatului, instanţa de fond a constatat că aceştia nu puteau acţiona în numele părţii responsabile civilmente, ei contactând diverse firme, dar în numele inculpatului.

Inculpatul a invocat împrejurarea că marfa achiziţionată şi depozitată în Calea Şurii Mici a fost înstrăinată fără ştirea sa, situaţie infirmată de probele existente la dosar şi din care reiese că din această marfă au fost livrate profile către SC C. Galaţi, martorul G.A. achitând contravaloarea mărfii, banii fiind apoi ridicaţi de la bancă de inculpat.

Pe de altă parte, pentru mărfurile depozitate în Calea Şurii Mici, există procese verbale de inventariere pentru mărfurile identificate la sediul, dar şi în depozitul părţii responsabile civilmente, iar părţile civile au precizat care bunuri au fost restituite, constituirea de parte civilă în procesul penal ţinând cont de aceste împrejurări.

La dosarul cauzei există, pe de altă parte, raportul administratorului judiciar al părţii responsabile civilmente, întocmit în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi faliment al SC C.S. SRL şi din care rezultă că scopul înfiinţării societăţii a fost acela de a servi ca mijlocitor pentru înşelarea unor terţe persoane.

Instanţa de fond, analizând probele administrate a concluzionat că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, că acesta a acţionat cu ştiinţă în scopul câştigării încrederii unor eventuali parteneri de afaceri, că a susţinut constant credibilitatea şi bonitatea firmei pe care o conducea, indicând reprezentanţilor părţilor civile firme din ţară cu care desfăşura relaţii comerciale şi prezentând file CEC emise de aceste societăţi, împrejurări care relevă intenţia inculpatului de a induce în eroare reprezentanţii părţilor civile, ca şi faptul că emiterea CEC-urilor s-a realizat „ab initio", cunoscând că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară.

De asemenea, cu privire la infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 26/1990, vinovăţia inculpatului este dovedită, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei există sentinţa Judecătoriei Moineşti, de condamnare a inculpatului tot pentru infracţiuni economice, şi prin care i s-a interzis acestuia dreptul de a ocupa funcţia de administrator la orice societate comercială.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere perseverenţa sa infracţională, antecedentele penale ale inculpatului, modalitatea în care a săvârşit faptele, împrejurarea că doar cu o lună înainte, inculpatul primise o condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, vârsta inculpatului, limitele de pedeapsă impuse de lege.

Instanţa de fond a apreciat că pretenţiile părţilor civile SC V.I. SRL şi SC D.L.I. SRL, referitoare la acordarea de TVA, nu sunt întemeiate în condiţiile în care disp. art. 138 Cod fiscal precizează că baza de impozitare a taxei pe valoare adăugată se ajustează, în situaţia în care contravaloarea bunurilor livrate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului, iar ajustarea este permisă de la data la care se declară falimentul, ori, în cauză falimentul părţii responsabile civilmente s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 172/2005 a Tribunalului Sibiu.

În acelaşi sens, codul fiscal precizează că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, dacă procedura de faliment a fost închisă prin hotărâre judecătorească.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa de fond a admis numai în parte acţiunile civile exercitate de cele două părţi civile amintite.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi părţile civile SC V.I. SRL Cluj Napoca şi SC D.L.I. SRL Bacău.

În apelul său, inculpatul critică hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, vizând greşita încadrare juridică a infracţiunii de înşelăciune, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiuni la legea CEC-ului, iar în subsidiar, solicită achitarea sa pe temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., dat fiind că faptele au fost săvârşite de colaboratorii inculpatului, fără ştirea sa.

Părţile civile critică hotărârea atacată doar în latură civilă, solicitând să se constate că prejudiciul nu s-a încasat, sumele sunt purtătoare de impozit, astfel că ele reprezintă pierderi.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate de apelanţi, instanţa de apel a dispus, la solicitarea inculpatului, efectuarea unei expertize medico-legale care să ateste dacă inculpatul poate participa la judecată, în condiţiile în care acesta a invocat că suferă de anumite afecţiuni care ar justifica suspendarea procesului penal, revenind ulterior asupra probei, dat fiind că acesta nu s-a prezentat pentru efectuarea expertizei, cauza suferind amânare la 6 termene de judecată.

Instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, ca şi vinovăţia inculpatului, pe deplin dovedită de probatoriul administrat în cauză.

Având însă în vedere împrejurările comiterii infracţiunii de înşelăciune, valoarea prejudiciului, de altfel nerecuperat la momentul condamnării în fond a inculpatului, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de apel a apreciat că o pedeapsă în cuantum mai mic, aplicată inculpatului, este suficientă pentru a asigura împlinirea dublului scop, educativ şi represiv al sancţiunii.

De asemenea, instanţa de apel a constatat ca lipsită de eficienţă înlăturarea expresă a dispoziţiilor privind interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. e) C. pen., cum a solicitat parchetul, câtă vreme, pe durata interzicerii dreptului de a alege şi de a fi ales, o persoană nu poate fi tutore, iar pe perioada detenţiei, inculpatul ar fi în imposibilitate de a exercita tutela sau curatela.

Referitor la apelurile părţilor civile, declarate în latură civilă, instanţa de apel a constatat că pierderile de care se face vorbire nu sunt imputabile inculpatului, atâta vreme cât dispoziţiile legale în vigoare obligă agenţii economici să achite impozitul pe profit şi celelalte taxe la valoarea mărfii facturate, independent de încasarea sau nu a preţului pentru marfa livrată.

Date fiind aceste considerente, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 170/A din 21 noiembrie 2007, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 8 din 16 ianuarie 2006 a Tribunalului Sibiu, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, în latură penală, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale pentru infracţiunea de înşelăciune, şi, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, în pedepsele componente de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa atacată şi 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 961 din 08 iulie 2003 a Judecătoriei Moineşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în pedepsele componente de 12 ani închisoare pentru infracţiunea continuată de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi un an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 26/1990 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

A redus cuantumul pedepsei stabilite pentru infracţiunea de înşelăciune, de la 12 ani închisoare, la 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele pentru faptele concurente săvârşite de inculpat, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

A menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 10 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 12 ani închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A respins ca nefondate apelurile declarate de părţile civile SC V.I. Cluj Napoca şi SC D.L.I. SRL Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva deciziei, respectând prevederile art. 385² rap. la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., a declarat recurs apărătorul inculpatului, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.

Apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele reale în care s-a săvârşit infracţiunea şi circumstanţele personale ale inculpatului. Se arată că inculpatul nu a săvârşit fapta cu intenţie, că marfa a fost livrată cu acordul părţilor, iar unele infracţiuni au fost săvârşite de alte persoane.

Examinând hotărârile în raport de criticile recurentului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., ca şi, din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Deşi anterior fusese condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni de natură economico-financiară şi îi fusese interzis dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, inculpatul a preluat prin cesiune, părţile sociale ale SC C.S. SRL Sibiu, devenind asociat unic şi administrator al acestei societăţi.

Pentru înregistrarea actului adiţional de preluare a părţilor sociale, inculpatul a depus la ORC Sibiu cerere, însoţită de declaraţia pe proprie răspundere privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de asociat şi administrator.

În calitatea astfel dobândită, inculpatul a încheiat contracte comerciale cu reprezentanţii părţilor civile, în baza cărora aceste persoane juridice au livrat diferite produse în schimbul cărora inculpatul ori colaboratorii săi eliberau CEC-uri care s-au dovedit a fi lipsite de acoperire bancară la scadenţă.

Reaua-credinţă a inculpatului şi intenţia de a induce în eroare părţile civile sunt ilustrate şi de faptul că nici până în prezent inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfurilor.

Nu se poate reţine susţinerea inculpatului că reprezentanţii părţilor civile ar fi avut cunoştinţă de lipsa disponibilului bancar, întrucât pentru sporirea încrederii acestora în bonitatea firmei al cărei asociat unic era, inculpatul făcea cunoscută de fiecare dată, amplitudinea relaţiilor comerciale pe care le desfăşura, invita reprezentanţii firmelor furnizoare la sediul societăţii sale, unde le prezenta proaspetele dotări, de anvergură, cu care îşi amenajase sediul. Inculpatul indica reprezentanţilor părţilor civile firme din ţară cu care desfăşura relaţii comerciale şi prezenta file CEC emise de aceste societăţi.

Acest comportament justifică soluţiile adoptate de instanţele anterioare în rezolvarea acţiunii penale, referitor la vinovăţia exclusivă a inculpatului pentru infracţiunile ce constituie obiectul judecăţii.

Din probele administrate în cauză rezultă că, deşi colaboratorii inculpatului au contactat diverse societăţi comerciale pentru încheierea de relaţii comerciale cu acestea, inculpatul a fost cel care s-a ocupat de negocierea cu reprezentanţii părţilor civile, cel care a completat şi emis file CEC, cel care avea drept de semnătură şi era îndreptăţit să opereze pentru contul deschis la Reiffeisen pe numele societăţii al cărei asociat unic era.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, este de semnalat amploarea activităţii infracţionale a inculpatului şi consecinţele deosebite pentru patrimoniile părţilor civile, ca şi conduita procesuală a inculpatului, care a căutat să transfere răspunderea asupra altor persoane şi să invoce atitudinea culpabilă a reprezentanţilor părţilor civile.

În acelaşi sens, este de observat că, după ce inculpatul a invocat faptul că suferă de anumite afecţiuni medicale care ar impune suspendarea procesului penal, iar instanţa de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale cu acest obiectiv, acesta, aflat în stare de libertate, nu a îndeplinit prescripţiile instituţiei medico-legale în vederea expertizării, cauza suferind 6 amânări nejustificate, împrejurare care conduce la concluzia logică a încercării de zădărnicire a tragerii la răspundere penală.

În contextul libertăţii contractuale şi necesităţii sporirii încrederii agenţilor comerciali în mecanismele economiei de piaţă, instanţa de apel îndeosebi, a aplicat inculpatului o pedeapsă optimă să asigure îndeplinirea funcţiilor educativ-preventive şi de exemplaritate a sancţiunilor penale.

Ca urmare, apreciind ca legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 385¹⁵ lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 170/A din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 3193/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3207/2008. Penal. Contestaţie la executare... →

ICCJ. Decizia nr. 3194/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3194/2008. Penal