ICCJ. Decizia nr. 3389/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3389/2008
Dosar nr. 502/46/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 485/P/2007 din 28 februarie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorii judecătoreşti V.I. şi I.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 08 noiembrie 2007 s-a înregistrat plângerea numitului B.G., formulată împotriva executorilor judecătoreşti V.I. şi I.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din plângerea şi declaraţia numitului B.G. s-a reţinut, în esenţă, că executorii judecătoreşti reclamaţi şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia executării silite efectuate în dosarele de executare nr. 161/2005 şi, respectiv, nr. 162/2005 (fila 2-4).
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că executorii judecătoreşti reclamaţi au fost investiţi cu cereri privind executarea unor titluri executorii în dosarele de executare nr. 161/2005 şi respectiv nr. 162/2005. În cauzele respective, după efectuarea actelor de procedură prealabile executării silite (emiterea somaţiilor, trimiterea titlurilor executorii ş.a.), s-a trecut la executarea silită, respectându-se întocmai dispoziţiile procesual civile. în referire la dosarul de executare nr. 161/2005, s-a procedat la executarea silită directă prin predarea bunurilor imobile, activitate care a fost încuviinţată de Judecătoria Costeşti prin încheierea nr. 1710 din 28 octombrie 2005 la cererea creditoarei A.M., în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 553 din 09 iunie 2003, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care B.G., ca debitor, împreună cu alţi debitori au fost obligaţi să-i respecte acesteia proprietatea şi posesia asupra bunurilor din lotul nr. 2 (dosar de executare nr. 161/2005 ataşat cauzei în copie xerox).
În ce priveşte dosarul de executare nr. 162/2005, s-a reţinut că executarea silită directă a fost încuviinţată prin încheierea nr. 1711 din 28 octombrie 2005 a Judecătoriei Costeşti, în baza titlului executoriu sentinţa civilă nr. 553 din 09 iunie 2003 a Judecătoriei Costeşti, prin care debitorii pârâţi B.G., ş.a. au fost obligaţi să respecte proprietatea şi posesia creditorilor asupra bunurilor din lotul nr. 4 înscris în hotărârea precizată (dosar de executare nr. 162/2005 ataşat cauzei în copie xerox).
Din declaraţiile date de Executorii judecătoreşti V.I. şi I.I. (filele 14-16), că şi din actele aflate la dosarele de executare nr. 161/2005 şi nr. 162/2005, ataşate cauzei penale în copie xerox, se reţine că a fost respectată procedura de executare silită, neexistând indicii din care să rezulte că executorii judecătoreşti şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu ocazia executării silite a titlurilor executorii precizate.
De altfel, se reţine că B.G. a formulat şi contestaţie la executare împotriva executării silite efectuate de către executorii reclamaţi, fiindu-i respinsă de instanţă (filele 3-4,15-16).
De asemenea, s-a reţinut şi că împotriva executorului judecătoresc I.I. numitul B.G. a formulat plângere penală pentru aceeaşi faptă şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, care prin rezoluţia nr. 550/P/2006 din data de 10 ianuarie 2007 a confirmat propunerea organului de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de executorul judecătoresc pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu motivarea că fapta reclamată nu există (fila 9-10).
Plângerea petiţionarului împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 439/ll/2/2008 din 16 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat instanţei competente.
Prin sentinţa penală nr.73/F din 04 septembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea petiţionarului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că actele premergătoare efectuate nu au relevat minime indicii ale săvârşirii infracţiunii reclamate de petiţionar, executorii judecătoreşti procedând legal la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a declarat prezentul recurs.
În motivele de recurs, petiţionarul a reluat acuzaţiile aduse executorilor judecătoreşti, în esenţă că nu au respectat procedura execuţională, şi a susţinut că judecătorul şi procurorul, care au constituit instanţa din 04 septembrie 2008, nu au cunoscut dosarul şi nu au citit actele şi lucrările acestuia. De asemenea, recurentul a susţinut că suma stabilită drept cheltuieli judiciare este prea mare, că prezenţa intimaţilor era obligatorie, şi că nu i s-au încuviinţat martorii propuşi (fil. 2-3, fil. 9).
La cererea de recurs, petiţionarul depus o adeverinţă medicală, copia plângerii penale ŞI 2 copii ale proceselor verbale de executare silită, înscrisuri care nu schimbă situaţia de fapt avută în vedere de procuror cu ocazia dispunerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul nu este fondat.
Susţinerea recurentului potrivit căreia judecătorul şi procurorul, care au constituit instanţa ce a soluţionat plângerea adresată curţii de apel, nu ar fi studiat dosarul cauzei, constituie o simplă afirmaţie, în contradicţie cu cele rezultate din examinarea sentinţei atacate (parte introductivă şi parte expozitivă).
Nu sunt întemeiate nici celelalte critici aduse sentinţei recurate, astfel:
-potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. în consecinţă, pentru soluţionarea plângerii instanţa nu poate încuviinţa ascultarea unor martori;
- în conformitate cu art. 2781 alin. (4) C. proc. pen., este obligatorie citarea persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, legea neprevăzând obligaţia acesteia de a se prezenta în faţa instanţei;
- obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare s-a făcut în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Curtea Constituţională a României, în mod constat, a statuat că „nici-o normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie" şi, prin urmare, „cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli" (deciziile nr. 752/2007, 51/2006, 171/2001, 83/2001, 12/2001, 39/1993, 7/1993, 41/1995, 118/1996, 18/1997, 89/1995 şi 18/1996).
Înalta Curte constată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei 2 intimaţi şi sentinţa atacată sunt legale şi temeinice, actele premergătoare efectuate nerelevând minime indicii ale săvârşirii infracţiunii reclamate sau ale altei fapte prevăzute de legea penală.
Cei doi executori judecătoreşti au desfăşurat activitatea execuţională în urma încuviinţării instanţei, pe baza unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească), petiţionarul adresându-se prin contestaţie la executare instanţei competente, cerere respinsă de instanţă.
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarului.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 73/F din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3405/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
