ICCJ. Decizia nr. 3393/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3393/2008
Dosar nr. 24884/3/200.
Şedinţa publică din 24 octombrie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008, Tribunalul Bucureşti secţia I penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei, din tentativă la infracţiune de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de prev. de art. 182 C. pen.
În baza art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul E.S.I.H. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 86 C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre s-a mai dispus ca în baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte lunar la Serviciul de protecţie de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele stabilite de această instituţie;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă;
- să desfăşoare o activitate neremunerată de 8 ore lunar, în favoarea unei instituţii de interes public, cu care Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti are protocoale de colaborare;
- nu va intra în legătură cu partea vătămată L.C..
- s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. art.864 C. pen.
- s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) şi b)C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii din data de 24 mai 2005.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 21.791.999 ROL, în favoarea părţii civile L.C., cu titlu de daune materiale.
A fost respinsă cererea de acordare a sumei de 250.000 ROL , cu titlu de despăgubiri materiale pentru daune morale în favoarea părţii civile L.C., cu motivarea că, prezenta hotărâre de condamnare a inculpatului reprezintă o reparaţie morală suficientă şi echitabilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
La data de 22 octombrie 2004, pe fondul unui conflict spontan, în loc public, inculpatul E.S.I.H. i-a aplicat părţii vătămate L.C. lovituri în zona capului cu un corp dur (cărămidă), producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Astfel, la data menţionată, pe fondul lipsei totale de securitate din cadrul unităţilor de învăţământ românesc, numitul R.C. s-a deplasat la Liceul greco-catolic „Timotei Cipariu", a pătruns într-o sală de clasă şi i-a adus la cunoştinţă numitului D.A.C. că îl va agresa la ieşirea din liceu.
Numitul D.A.C. a alertat telefonic mai mulţi prieteni, pentru a veni să-l sprijine. Astfel, I-a sunat pe numitul S.D., un coleg de-al său care la rândul lui a chemat în ajutor pe numiţii S.F., G.C.A. şi B.G. Acesta din urmă s-a deplasat în ajutorul prietenului său, fiind însoţit şi de partea vătămată L.C.
S-a mai reţinut că, în tabăra adversă, condusă de numitul R.C., erau aproximativ 15-20 de persoane, toate aşteptându-l în faţa liceului pe numitul D.A.C.
Fără a avea legătură directă cu aceste adunări de grupuri combatante, inculpatul E.S.I.H. s-a deplasat şi el la liceu, însoţit de numitul B.R.M., M.V. şi S.A., prieteni de-ai săi, deoarece fusese alertat de prietena sa că va fi agresată o colegă.
Inculpatul îi cunoştea pe R.C. şi D.A.C., liderii grupului din conflict.
R.C. care a avut iniţiativa conflictului a solicitat sprijinul inculpatului E.S.I.H., acesta din urmă susţinând că, a refuzat să se conformeze, activitatea sa constând în aplanarea conflictului.
În jurul orei 19,00 în curtea liceului a ieşit D.A.C. însoţit de aproximativ zece persoane, băieţi şi fete, colegi de-ai săi.
R.C. a început să-i adreseze injurii numitului D.A.C., în vederea provocării acestuia şi începerii agresiunii fizice, numai că întregul conflict a fost amânat de venirea părintelui elevului Chirciu Stan.
Pentru a scăpa de agresiune, D.A.C., S.D., S.F. şi G.C.A. s-au urcat într-un troleibuz , iar R.C., inculpatul E.S.I.H., M.V., B.R. şi B.I.C. au început să alerge după acesta.
Fiind alertaţi de gruparea din troleibuz, la locul faptei au ajuns partea vătămată L.C., B.G. şi alte persoane rămase necunoscute.
D.A.C., S.D., S.F. şi G.C.A. au coborât din troleibuz şi împreună cu gruparea lui B.G. au preluat iniţiativa şi au început să-i agreseze pe urmăritori.
S-a mai reţinut că, din declaraţia martorului B.I.C. a rezultat că, gruparea din care a făcut parte partea vătămată L.C. a venit pregătită pentru conflict, fiind înarmată cu bâte, inculpatul fiind lovit în zona plexului cu o bâtă şi de teamă, s-a retras câţiva metri.
De asemenea, martorul B.I.C. a fost lovit cu o bâtă, dar acesta a părăsit locul faptei.
Martorul M.V., fiind mai mare, a încercat să se opună agresorilor, dar a fost doborât de aceştia, actele de agresiune continuând şi în timpul în care acesta se afla la pământ.
Instanţa de fond a mai reţinut în considerentele hotărârii că, din declaraţiile martorilor M.V. şi B.I.C. a rezultat că, inculpatul E.S.I.H. , aflat el însuşi într-o stare de spaimă în urma loviturii primite, văzându-şi prietenul lovit în zona capului, a luat o bucată de cărămidă pe care a aruncat-o spre grupul care îl agresa pe M.V.
S-a mai reţinut că, bucata de cărămidă a lovit partea vătămată L.C., în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral grav, cu remisiune care a pus în pericol viaţa victimei, aspecte ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.
Instanţa de fond a apreciat că, fapta inculpatului săvârşită în modalitatea arătată, întruneşte elementul material al laturii obiective al tentativei la infracţiunea de omor calificat, însă nu şi elementul subiectiv, reţinându-se că, acesta, nu a reacţionat cu intenţie nici directă şi nici indirectă de a-i suprima viaţa părţii vătămate, ci a acţionat în legitimă apărare , pentru protejarea martorului M.V., care era agresat de partea vătămată, împreună cu alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă L.C. şi inculpatul E.S.I.H.
În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei săvârşită de inculpatul E.S.I.H. şi greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, reprezentantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a învederat că, susţine doar primul motiv de apel, referitor la greşitei încadrări juridice dată faptei săvârşită de inculpatul E.S.I.H. şi înţelege să nu mai susţină cel de-al doilea motiv de casare, referitor la greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Reprezentantul parchetului a mai învederat oral că, nu mai înţelege să critice greşita reţinere a circumstanţei atenuate legale prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., întrucât apreciază că, nu a existat o stare de legitimă apărare, pentru că nu a existat un atac şi nicio apărare, cele două acţiuni succedându-se. A mai precizat că, este de acord cu reţinerea unei circumstanţe atenuante judiciare, oricare din cele prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., precum şi cu modalitatea de executare a pedepsei şi cuantumul acesteia astfel cum a dispus instanţa de fond.
În apelul său, partea vătămată a solicitat acordarea daunelor materiale şi morale, conform declaraţiilor sale de constituire de parte civilă, învederând că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea laturii penale a cauzei.
În apelul său, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., susţinând că în cauză este vorba de legitimă apărare, în forma depăşirii limitelor pentru că, prin acţiunea sa nu a făcut decât să intervină pentru a-şi salva prietenul, martorul M.V.
Prin Decizia penală nr. 134/A din 15 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, partea civilă L.C. şi inculpatul E.S.I.H.
Au fost obligaţi inculpatul şi partea civilă la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare privind apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, atât latura penală a cauzei, cât şi latura civilă au fost corect soluţionate de instanţa de fond.
În acest sens, instanţa de apel a apreciat că, în mod justificat au fost reţinute în favoarea inculpatului E.S.I.H. circumstanţa legală prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen., referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărări, iar încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina acestuia, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, este corectă, neexistând temeiuri pentru achitarea inculpatului, în sensul în care a solicitat.
Sub aspectul soluţionării laturii civile, instanţa de apel a constatat că hotărârea apelată este legală şi temeinică, întrucât s-a stabilit corect gradul de vinovăţie al părţilor, respectiv de 75% partea vătămată L.C. şi de 25% inculpatul E.S.I.H., astfel că, nu se justifică acordarea în întregime a pretenţiilor băneşti solicitate de partea civilă, după cum nu îi pot fi respinse în întregime cheltuielile efectuate pe timpul spitalizări şi după cum a solicitat inculpatul.
De asemenea, instanţa de control judiciar a constatat că, în mod corect instanţa de fond a respins cererea părţii civile privind acordarea daunelor morale, având în vedere contribuţia sa la săvârşirea faptei.
Recurenta parte civilă nu şi-a motivat recursul.
În recursul său, inculpatul E.S.I.H. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., întrucât a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei din art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în art. 81 C. pen., care reglementează .
Examinând recursul declarat de inculpatul E.S.I.H. în raport de motivele de casare invocate, care se înscriu în art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se constată că este fondat pentru considerentele ce urmează.
Din analiza actelor dosarului se retine că, instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, au dat o corectă încadrare juridică faptei în textul de lege corespunzător în raport de probele administrate şi au aplicat o pedeapsă just proporţionalizată, conform criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerile inculpatului în sensul că a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare este infirmată de materialul probator administrat în cauză.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
De asemenea, pentru a fi incident textul de lege menţionat este necesar ca între atac şi apărare să existe un raport de proporţionalitate în sensul că, rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.
Din declaraţiile martorilor B.R.M., R.C., B.I.C., ale părţii civile L.C., coroborate cu depoziţiile inculpatului E.S.I.H. rezultă că, acesta din urmă, aflându-se pe un fond de temere, a aruncat la întâmplare cu o piatră, în grupul care îi agresaseră cu bâte pe el şi pe prietenul său, M.V., format din martorii D.A.C., S.D., S.F. şi G.C.A., iar obiectul contondent a lovit-o pe partea vătămată în zona capului.
Aşadar, inculpatul săvârşind fapta în scopul protejării vieţii şi integrităţii corporale a martorului M.V., care au fost puse în pericol grav prin lovirea cu bâtele în zona capului de mai multe persoane, s-a aflat într-adevăr într-o stare de legitimă apărare, limitele acesteia fiind însă depăşite, astfel că, instanţele au reţinut în mod corect incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărări şi nu cele ale art. 44 alin. (2) C. pen.
Ca atare, se constată că, primul motiv de recurs invocat de inculpat este nefondat.
Cererea recurentului inculpat prin care a solicitat schimbarea modalităţii executării pedepsei din art. 861 C. pen., în art. 81 C. pen. se constată că este fondat.
Potrivit art. 81 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea condiţionata a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumita durata, daca sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra in vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C. pen.;
c) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia;
Suspendarea condiţionata a executării pedepsei poate fi acordata si in caz de concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani si sunt întrunite condiţiile prevăzute in alin. (1) lit. a), b),şi c).
Revenind la cauză, se constată că, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă , prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani, este tânăr, urmează cursurile unei facultăţi, se află la primul conflict cu rigorile legii penale, astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen., iar scopul preventiv şi reeducativ al pedepsei, prevăzut de art, 52 C. pen. poate fi atins şi prin aplicarea dispoziţiilor acestui text de lege.
Aşadar, Înalta Curte, constată că, cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat este fondata şi urmează să fie admis.
Examinând din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. , recursul declarat de partea civilă L.C. se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 998 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a cauzat, a-l repara.
Această obligaţie se referă atât la prejudiciile materiale cât şi la cele morale, nepatrimoniale, răspunderea civilă delictuală fiind guvernată de aceleaşi reguli, atât în ce priveşte daunele materiale, cât şi cele morale.
Repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune trebuie să asigure celui vătămat acoperirea integrală a daunelor suferite, restabilindu-se, astfel, situaţia anterioară faptei prejudiciabile, fără a i se impune părţii vătămate să suporte, indiferent sub ce formă, consecinţele unei activităţi ilicite a cărei victimă a fost.
Pe de altă parte, daunele morale reprezintă o compensare bănească pentru suferinţa cauzată unei persoane prin infracţiune, alături de prejudiciul material ce i s-a produs.
Revenind la cauză, se constată că, instanţa de fond a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor civile ce i se cuvin părţii civile L.C. şi anume, suma de 21.791.999 lei, în baza materialului probator administrat în cauză şi a stabilit corect gradul de vinovăţie a părţilor respectiv, 75% al părţii vătămate şi 25% al inculpatului, astfel că, justificat au fost respinse cererile acesteia de acordarea în întregime a pretenţiilor băneşti solicitate.
Aşadar, latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de instanţa de fond iar soluţia a fost menţinută de instanţa de apel, constatându-se că, recursul declarat de partea civilă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul E.S.I.H. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia aIla penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Se va înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 art. 862 şi ale art. 863 C. pen. şi rejudecând:
În baza art. 81 C. pen., urmează să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani.
Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
De asemenea, se va face aplicarea art. 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În temeiul art. 385 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă L.C. împotriva aceleiaşi decizii, urmează să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul E.S.I.H. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a lI a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi în parte sentinţa penală nr. 43 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 art. 862 şi ale art. 863 C. pen. şi rejudecând:
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) şi art. 76 C. pen. şi conform art. 82 C. pen., fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) şi art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă L.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3322/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3410/2008. Penal → |
|---|
