ICCJ. Decizia nr. 3360/2008. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3360/2008
Dosar nr. 414/83/2005
Şedinţa publică din 22 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 47/P/2003 din data de 28 ianuarie 2005 al Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
B.P., pentru trafic de influenţă prevăzută art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
P.L.A., pentru complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen. raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cauză reţinându-se următoarele:
Prin rezoluţia din 2 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii B.P. şi P.L.A. în favoarea Parchetului Naţional Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea. Rezoluţia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 42 şi art. 43 C. proc. pen. raportat la art. 13 din OUG 42/2002, modificată prin Legea nr. 161/2003, reţinându-se că, în perioada octombrie-decembrie 2003, inculpatul B.P. a pretins şi primit de la mai multe persoane, sume în lei şi valută, pretinzând că, prin relaţiile pe care le are la S.E.I.P. Satu Mare, le poate obţine acestora, în regim de urgenţă, paşapoarte şi cărţi de identitate, activitate în care a fost ajutat şi de inculpata P.L.A. S-a stabilit că inculpatul B.P. Ie-a dat diferite produse din carne ofiţerilor de poliţie N.V., şeful S.E.I.P. Satu Mare şi G.V., şeful Biroului Judeţean de Evidenţa Populaţiei Satu Mare.
Inculpatul B.P. a fost reprezentantul A.B., asociaţie care a desfăşurat, în perioada 1990-2001 activitate de producţie de carne şi produse din carne. În perioada respectivă, inculpatul B.P. a cunoscut mai mulţi lucrători din cadrul structurilor Ministerului Administraţiei şi Internelor din judeţul Satu Mare. Până în anul 2001, prin intermediul abatorului închiriat de la F., în localitatea Ardud, inculpatul B.P. a livrat diferite cantităţi de carne şi produse din carne pentru unităţile Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Satu Mare. Datorită unor disfuncţionalităţi, legate de întârzieri la decontarea facturilor, s-a ajuns în anul 2001 la o valoare neîncasată de circa 1,1 miliarde lei. Acest fapt, conjugat cu condiţiile economice neprielnice afacerii desfăşurate de inculpatul B.P., a condus la falimentarea activităţii A.B. Având în vedere faptul că în afacere era angrenată şi soţia lui, şi că la vremea respectivă nu avea alte surse de venit, B.P. a început să profite de relaţiile bune pe care le avea cu funcţionari din structurile locale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor. Astfel, în scopul realizării unor venituri, inculpatul B.P. a început traficarea influenţei pe care o avea, ori lăsa să se înţeleagă că o avea, pe lângă aceşti funcţionari. în acest fel, traficul de influenţă a constituit pentru inculpatul B.P. modul de viaţă şi de obţinere a veniturilor necesare traiului zilnic pentru el şi familia sa.
În acest context, încă din anul 2002, inculpatul B.P. a început să intervină la funcţionarii din conducerea Serviciului de Evidentă Informatizată a Persoanei Satu Mare în scopul de a facilita emiterea actelor de identitate sau paşapoartelor pentru diferite persoane. Ulterior, aşa cum rezultă şi din declaraţia inculpatului B.P., a făcut acest lucru contra unor sume de bani. Aşa cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului B.P., şi din declaraţiile unor martori audiaţi în cauză, era de notorietate influenţa pe care inculpatul B.P. o avea, sau lăsa să se înţeleagă că o avea, pe lângă lucrătorii din conducerea Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Satu Mare. Chiar şi N.V., fost şef al Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Satu Mare, recunoaşte în declaraţia sa că inculpatul B.P. era prezent frecvent la sediul Serviciului de Evidentă Informatizată a Persoanei Satu Mare. În cercul funcţionarilor pe care inculpatul B.P. îi cunoştea, şi faţă de care avea sau lăsa să se creadă că are influentă, mai erau lucrători din cadrul Serviciului de Evidentă Informatizată a Persoanei Satu Mare, poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare ori lucrători ai poliţiei de frontieră.
Numitul P.V.I. a fost cercetat de lucrători ai poliţiei de frontieră din Cărei sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni legate de punerea în circulaţie a unui autoturism cu numere false de înmatriculare. Pentru obţinerea unei soluţii favorabile în dosarul penal, P.V.I. a apelat la inculpatul B.P. care, lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă lucrătorii poliţiei de frontieră, i-a promis sprijin lui P.V.I. în obţinerea unei soluţii favorabile. Inculpatul B.P. a pretins în schimb suma de 500 dolari SUA de la P.V.I., din care a primit suma de 100 dolari SUA, urmând ca restul sumei să se dea la obţinerea soluţiei favorabile lui P.V.I. În sensul celor descrise, B.P. l-a însoţit pe P.I.V. la poliţia de frontieră şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Cărei şi a contactat poliţişti din cadrul Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Satu Mare. Aşa cum rezultă din declaraţia martorului N.L., lucrător al Biroului Cercetări penale din cadrul I.J.P.F. Satu Mare şi din procesele verbale privind redarea convorbirilor telefonice ale inculpatului B.P., acesta l-a contactat pe N.L. şi a făcut demersurile necesare pentru realizarea promisiunii faţă de P.V.I. Prin procesul verbal din 8 decembrie 2003 se reţine că, la data de 05 octombrie 2003, ora 17.06, între B.P. şi P.V.I. a avut loc următoarea discuţie: B.P. - "No, nu-i bai că iau eu legătura cu el"; P.V. - "Da vezi, fă ceva că dacă am probleme eu spun că ţi-am dat ţie bani să-mi rezolvi, şi ţi-am dat bani, şi mi-ai făcut o ... şi tu". B.P. - "Mă ... l Bine?"; P.V: "Păi aşa a fost, măi ...".
În cursul lunii octombrie 2003, martorul C.G., care era conducătorul unui grup de 16 persoane din Galaţi, l-a cunoscut pe inculpatul B.P. prin intermediul martorului P.(C.)M.G. În discuţia avută cu C.G., inculpatul B.P. a susţinut că are influenţă pe lângă lucrătorii poliţiei de frontieră din Punctul de trecere a frontierei Petea şi îi va facilita acesteia trecerea spre Ungaria împreună cu grupul de 16 persoane. în schimbul traficării influenţei sale, inculpatul B.P. a pretins şi primit de la C.G. suma de 300 Euro, 150 dolari SUA şi 3,5 milioane lei. Pentru a facilita trecerea microbuzului prin punctul de trecere a frontierei, inculpatul B.P. l-a contactat pe agentul P.I. care lucrează în P.T.F. Petea. Din declaraţiile martorilor P.M.G., C.G., P.I., cât şi din declaraţia inculpatului B.P., precum şi din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul B.P. a traficat influenţa pe care a susţinut că o are pe lângă poliţiştii de frontieră dar, pentru că nu a reuşit să asigure trecerea microbuzului spre Ungaria, a restituit suma de 300 Euro, 150 dolari SUA şi 3,5 milioane lei martorului C.G.
În cursul lunii octombrie 2003, S.V. fost expulzat din Anglia, iar pentru trecerea frauduloasă a frontierei altor state i s-a întocmit dosar penal. În cercul de prieteni, acesta a aflat că inculpatul B.P. are influenţă pe lângă poliţiştii de frontieră şi procurori şi poate să-l ajute. Cum îl cunoştea din vedere, S.V. l-a întâlnit pe inculpatul B.P. şi l-a abordat în legătură cu dosarul lui aflat în cercetare la organele judiciare din Negreşti Oaş. Cu acea ocazie, inculpatul B.P. a confirmat influenţa pe care o are pe lângă diferiţi magistraţi ori poliţişti şi i-a promis martorului că va interveni pe lângă aceştia în scopul obţinerii unei soluţii favorabile, susţinând că îl cunoaşte chiar pe procurorul care instrumenta cauza. Pentru traficarea influenţei pe lângă poliţişti şi magistraţi, inculpatul B.P. a pretins şi primit de la S.V. suma de 300 Euro. Ulterior, cei doi au avut şi discuţii telefonice din care rezultă că inculpatul B.P. îi promite martorului S.V. rezolvarea problemelor lui judiciare. Cu toate acestea, în cauza privind pe S.V. a fost sesizată instanţa de judecată. Martorul denunţător a solicitat restituirea sumei de 300 Euro.
În cursul lunii octombrie 2003, inculpatul B.P., lăsând să se înţeleagă că are influenţă pe lângă lucrătorii S.E.I.P. Satu Mare, a pretins şi primit de la S.F. suma de 25000 Ft, echivalentul a 100 Euro. Pentru obţinerea paşaportului în regim de urgenţă, la solicitarea inculpatului B.P., inculpata P.L. a completat o adeverinţă din care rezultă, în mod nereal, că S.F. era angajat al firmei G.B.T. din Ungaria.
În situaţiile martorilor R.F., J.M., S.S., G.I. şi C.T., inculpatul B.P. a pretins ori primit câte 100 Euro pentru a facilita obţinerea unor paşapoarte în regim de urgenţă. în acelaşi sens, a pretins şi primit de la P.V. suma de 50 Euro şi bunuri în valoare de 500 mii lei. în cazul lui P.V., inculpatul B.P. a întocmit, în fals, o adeverinţă din care rezultă că acesta ar fi angajat al firmei G.B.T. din Ungaria. Prin intermediul lui C.D.D., numitul M.P.R. l-a cunoscut pe inculpatul B.P. care, lăsând să se înţeleagă că are influenţă la lucrătorii S.E.I.P. Satu Mare, a pretins şi primit de la acesta bunuri în valoare de 500 mii lei pentru a interveni în vederea obţinerii unui paşaport în regim preferenţial. În cursul lunii noiembrie 2003, inculpatul B.P. a pretins şi primit suma de 500 mii lei de la martorul C.C.V., urmând ca prin influenţa care a lăsat să se creadă că o are pe lângă ofiţeri din cadrul Serviciului Circulaţie să obţină o programare în timp scurt la examenul pentru obţinerea permisului de conducere.
Din perioada în care inculpatul B.P. a achiziţionat animale pentru abatorul din Ardud, datorită problemelor financiare ale asociaţiei, au rămas restanţe la plata furnizorilor de animale. În acest fel, C.T., C.G. şi F.I. au rămas cu sume neîncasate de la inculpatul B.P. Pentru reglarea datoriilor şi plata acestor restanţe, inculpatul B.P., la recomandarea celor trei creditori, a traficat influenţa pe care susţinea că o are pe lângă funcţionari din conducerea S.E.I.P. Satu Mare în scopul obţinerii paşapoartelor în regim preferenţial pentru diferite persoane recomandate de aceştia. în acest fel, sumele de bani ce "i se cuveneau" inculpatului B.P. pentru traficarea influenţei erau încasate direct de cei trei şi se compensau cu datoriile anterioare. Astfel, inculpatul B.P. a compensat suma de 200 Euro cu C.T. urmând ca, în virtutea influenţei pe care o avea pe lângă lucrătorii din conducerea S.E.I.P. Satu Mare, să obţină pentru fratele acestuia şi un prieten, două paşapoarte în regim preferenţial. Pentru fiecare paşaport obţinut în acest fel B.P. a pretins suma de 100 Euro. Cum suma a fost compensată cu C.G. din datoria veche, s-a compensat suma totală de 500 Euro. În procesul verbal de redare a discuţiei din data de 25 noiembrie 2005 ora 10:42 dintre inculpatul B.P. şi C.G., acesta din urmă l-a întrebat pe inculpat dacă există posibilitatea de a obţine un paşaport pe numele altei persoane. Martorul C.G. declară că, într-adevăr, o persoană al cărei nume nu-l poate preciza, a oferit 1000 Euro pentru a obţine un astfel de paşaport. Inculpatul B.P. a pretins suma de 1250 Euro pentru a-şi trafica influenţa în scopul obţinerii unui paşaport în condiţiile arătate. Din probele administrate rezultă că, datorită unor schimbări de ordin tehnic la Serviciul Evidenţa Populaţiei, nu s-a obţinut acel paşaport şi, ca urmare, suma de bani pretinsă nu s-a primit.
Martorul D.A.E. a fost în cursul anului 2003 una din persoanele apropiate ale inculpatului B.P. Din declaraţia acestui martor rezultă că în cursul anilor 2002-2003 s-a aflat în relaţii foarte bune cu inculpatul B.P. şi ştia despre influenţa pe care acesta o avea pe lângă anumiţi funcţionari din cadrul S.E.I.P. Satu Mare, influenţă în virtutea căreia putea obţine eliberarea unor acte de identitate ori paşapoarte în regim de urgenţă. Inculpatul B.P. a apelat şi la martorul D.E., căreia i-a cerut să-i recomande persoane care solicită eliberarea unor acte în regim de urgenţă. Cu acea ocazie, martorul a aflat "tarifele" pe care le practica inculpatul B.P. pentru traficarea influenţei pe care o avea pe lângă funcţionari din cadrul S.E.I.P. Satu Mare, respectiv: "pentru un paşaport obţinut în trei zile de la data depunerii de solicitant -150 Euro, iar pentru un paşaport primit în aceeaşi zi în care documentaţia a fost depusă preţul era de 200 Euro. Cărţile de identitate se intermediau pentru 50 Euro, urmând a fi eliberate la 3 zile de la data depunerii". Martorul nu poate preciza numele persoanelor pentru care a intervenit la inculpatul B.P., dar apreciază că, în cursul anului 2003, inculpatul a pretins şi primit diferite sume, de la circa 20 persoane recomandate de ea, şi că suma totală pretinsă şi primită de inculpatul B.P. a fost de 3000 Euro. Susţinerile martorului se coroborează cu celelalte probe şi, mai ales, cu procesele verbale privind redarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.P.
În luna noiembrie 2003, în virtutea influenţei pe care inculpatul B.P. o avea pe lângă lucrătorii S.E.I.P Satu Mare a pretins de la T.V. suma de 300 Euro pentru a interveni pe lângă funcţionarii S.I.E.P Satu Mare în vederea îndeplinirii formalităţilor de stabilire a domiciliului în Satu Mare şi obţinere a documentelor de identitate necesare. Din declaraţiile inculpatului B.P., a martorului P.M.G. şi din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că suma de bani s-a pretins, dar inculpatul B.P. nu a reuşit să rezolve solicitarea lui T.V. şi nu a primit suma pretinsă.
În luna noiembrie 2003, inculpatul B.P. a pretins şi primit de la martorul T.G. suma de 50 Euro cu scopul de a obţine eliberarea unui paşaport într-un termen mai scurt. Din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de B.P. la data de 06 noiembrie 2003 ora 11:01, rezultă că inculpatul pretinde 100 Euro, de la o persoană pe nume I., lăsând să se înţeleagă că are influenţă la S.E.I.P. Satu Mare şi poate facilita depunerea actelor şi eliberarea paşapoartelor în termen de o săptămână: l.: "Şi dacă dau o sută de Euro, pe amândouă? ... că pentru săptămâna viitoare ... "B.: "Bine! O facem, sigur". La scurt timp, inculpatul B. l-a contactat pe G.V., care era la conducerea S.E.I.P. Satu Mare şi i-a cerut sprijin în realizarea promisiunilor pe care Ie-a făcut faţă de I. Deoarece numita "I." nu a fost identificată s-a dispus disjungerea cauzei faţă de acesta şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru identificarea persoanei şi efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Inculpatul B.P. recunoaşte că, în cursul anului 2002, a pretins şi a primit suma de 300 Euro de la S.I. cu scopul de a îndeplini toate formalităţile de stabilire a domiciliului acestuia chiar la domiciliul inculpatului. Astfel că, prin influenţa ce inculpatul B.P. o avea la S.E.I.P. Satu Mare, numitul S.I. urma să obţină actele de identitate şi paşaportul pe noua adresă. S.I. nu a fost identificat deoarece nu se cunoaşte domiciliul real al acestuia.
La data de 28 noiembrie 2003, inculpatul B.P. a pretins şi primit suma de 100 Euro de la F.P., lăsând să se înţeleagă că are influenţă pe lângă şeful S.E.I.P. Satu Mare şi poate obţine eliberarea unui paşaport în doar 7 zile. La data de 02 decembrie 2003, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare au organizat prinderea în flagrant a inculpatului B.P. în timp ce primea de la F.I. suma de 100 Euro.
Pentru a-şi asigura o relaţie bună cu funcţionarii din conducerea S.E.I.P. Satu Mare, o relaţie imperios necesară în continuarea activităţii infracţionale, inculpatul B.P. Ie-a dat învinuiţilor N.V., G.V. şi B.G. diferite produse, mai ales carne şi produse din carne. Astfel, aşa cum rezultă şi din declaraţiile învinuiţilor coroborate cu alte probe administrate, înv. N.V. a primit de la inculpatul B.P. diferite produse din carne în valoare de 20.000.000 lei, după ce, în calitate de şef al S.E.I.P. Satu Mare, a aprobat eliberarea unor paşapoarte în regim preferenţial unor persoane prezentate de inculpatul B.P. Totodată, G.V., şeful Biroului Judeţean de Evidenţa Populaţiei şi adjunct delegat al şefului S.E.I.P. Satu Mare a primit de la inculpatul B.P. diferite produse din carne, mai ales unele delicatese din carne de vânat, în valoare de 5.000.000 lei pentru aprobările pe care Ie-a dat diferitelor persoane prezentate de inculpatul B.P. ori după furnizarea unor date acestuia cu privire la interdicţii aplicate unor persoane. Având în vedere valoarea produselor primite de cei doi şi conţinutul concret al primirii de foloase necuvenite, organul de urmărire penală a apreciat că faptele celor doi nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative.
B.G. a primit de la inculpatul B.P. carne şi produse din carne dar aceasta nu a îndeplinit acte în virtutea funcţiei sale, şi la care să fi fost obligată în temeiul sarcinilor de serviciu. În finalul cercetărilor, s-a dispus scoaterea acesteia de sub urmărire penală.
Faţă de M.I. s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000, existând indicii cu privire la faptul că acesta a cumpărat influenţa inculpatului B.P. Din probele administrate nu s-a putut face dovada că M.I. a dat ori a promis sume de bani sau alte bunuri inculpatului B.P., astfel că faţă de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Prima instanţă a constatat că situaţia de fapt expusă în rechizitoriu a fost confirmată în urma administrării probelor cu ocazia cercetării judecătoreşti, inculpaţii recunoscând integral sau parţial faptele săvârşite, recunoaşteri care se coroborează cu celelalte probe administrate şi, în drept, a reţinut că:
- fapta inculpatului B.P. care, în mod repetat, în cursul anilor 2002 - 2003, a pretins de la mai multe persoane sumele de 2900 Euro, 650 dolari SUA, 25000 Ft. şi 4,5 milioane lei, din care a primit 1550 Euro, 250 dolari SUA şi 4,5 milioane lei, lăsând să se înţeleagă că are influenţă ori prevalându-se de influenţă pe lângă magistraţi sau funcţionari din cadrul structurilor Ministerului Administraţie şi Internelor, pentru a-i determina să facă sau să nu facă anumite acte ce intrau în atribuţiunile de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, faptă prevăzută de art. 257 C. pen., cu referire la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- fapta inculpatei P.L.A. care, cu intenţie, l-a ajutat pe inculpatul B.P. în activitatea infracţională şi i-a facilitat acestuia obţinerea, contra unor sume de buni, a unor documente ori paşapoarte înainte de termen, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la trafic de influenţă, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen., cu referire la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 319 din 20 iunie 2007, Tribunalul Satu Mare, secţia penală, a dispus următoarele:
- a condamnat inculpatul B.P. la 1 an închisoare pentru trafic de influenţă prevăzut de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 C. pen.
- a condamnat inculpata P.L.A. la 6 luni închisoare pentru complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 C. pen.
Pentru ambii inculpaţi, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi, respectiv, de 2 ani şi 6 luni.
S-a dedus din pedeapsă, pentru ambii inculpaţi, durata reţinerii de 24 de ore.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea următoarele sume de la inculpatul B.P.: 100 de dolari, 300 de Euro, 25.000 forinţi, 500 Euro, 50 Euro şi 100 Euro.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, Biroul Satu Mare, şi inculpaţii.
În apel, procurorul a criticat sentinţa sub următoarele aspecte:
- nelegal nu a fost restituită martorului S.V. suma de 300 Euro, fiind ignorate dispoziţiile art. 6/1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000;
- instanţa a individualizat greşit pedepsele aplicate inculpaţilor sub ambele aspecte: cuantum şi modalitate de executare.
Inculpaţii au susţinut ca motive de apel:
- inculpatul B.P. - în principal, nulitatea sentinţei ca urmare a soluţionării cauzei în complet nelegal constituit, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece doar a înţeles să ajute diverse persoane să obţină anumite acte;
- inculpata P.L. - achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece l-a ajutat pe inculpatul B.P., ca intermediar, fără a cunoaşte că acesta a obţinut foloase băneşti.
Prin Decizia penală nr. 10/A din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală, a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului B.P. şi măsura confiscării sumelor de bani.
A majorat de la 1 an închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.P., dispunând executarea acesteia prin privare de libertate.
De asemenea, instanţa de apel a dispus restituirea sumei de 300 Euro către martorul S.V., precum şi obligarea inculpatului la plata către stat a celorlalte sume de bani, alternativ, în valută sau prin echivalent în lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva deciziei inculpaţii au declarat prezentele recursuri.
Inculpaţii, cu acordul lor, au fost ascultaţi de instanţa de fond şi de instanţa de apel (fil.133-134,135, respectiv, fil. 38-39, 80-81 şi 78-79).
În faţa instanţei de recurs, inculpatul Berinde Petru, asistat de apărător ales, a declarat că înţelege să se prevaleze de „dreptul la tăcere".
Inculpata P.L.A. nu s-a prezentat la judecarea recursului. Deşi a transmis prin fax o cerere de amânare a cauzei pentru termenul din 29 mai 2008 (fil.9-10), în vederea angajării unui apărător, aceasta nu s-a prezentat la termenele următoare şi nici nu şi-a angajat apărător, asistenţa juridică fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu.
Asupra recursului declarat de inculpatul B.P. (fil. 23-28):
Inculpatul a criticat hotărârile atacate pentru următoarele motive:
- instanţa de fond nu a fost compusă potrivit legii (caz de casare invocat art. 385/9 pct. 3 C. proc. pen.);
S-a susţinut că la termenele din 12 septembrie 2005, 26 septembrie 2005, 3 octombrie 2005 şi 17 octombrie 2005 completul a fost compus din 2 judecători, în loc de un singur judecător.
Critica nu este întemeiată.
Compunerea nelegală a completului la unele termene de judecată nu atrage nulitatea sentinţei (care a fost adoptată de un complet legal constituit).
La termenele din 12 septembrie 2005, 26 septembrie 2005, 3 octombrie 2005, judecarea cauzei a fost amânată din diverse motive, la 26 septembrie 2005 fiind dispusă doar efectuarea unor referate de evaluare de către S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Satu Mare. La termenul din 17 octombrie 2005, completul a fost legal constituit (fil. 136).
Curtea de Apel Oradea, în cursul judecării apelului, a refăcut probele dispuse la 26 septembrie 2005, respectiv a dispus efectuarea unor referate de evaluare de către S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Satu Mare (fil. 40 verso, respectiv, fil. 48-70).
-condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, ceea ce atrage achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (caz de casare invocat art. 385/9 pct. 13 C. proc. pen.);
S-a susţinut că sumele de bani primite au fost legate de ajutorul acordat de inculpat unor persoane, acesta îndeplinind servicii pentru care a cerut şi a primit sume de bani, fără a lăsa să se înţeleagă că ar avea cunoştinţe şi va apela la funcţionari din cadrul poliţiei.
În esenţă, inculpatul nu a negat pretinderea şi primirea sumelor de bani. Declaraţiile martorilor şi convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate (care nu au fost contestate, existente în vol.l al dosarului de urmărire penală) sunt însă elocvente cu privire la „titlul" cu care acesta a pretins şi primit sumele de bani: „o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu".
Această faptă, concretizată în multitudinea de acte materiale descrise anterior, este incriminată prin dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
-greşita individualizare a pedepsei (caz de casare invocat art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.);
În raport cu persoana inculpatului, cuantumul total al sumelor de bani primite (apreciat ca redus), contextul săvârşirii faptelor şi modalitatea concretă în care a acţionat, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.
Critica nu este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.
Acesta a săvârşit infracţiunea în formă continuată (mai multe acte materiale în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale), formă prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), împrejurare care, potrivit art. 42 C. pen., este de natură să atragă agravarea răspunderii penale.
De asemenea, este neîntemeiată susţinerea apărării potrivit căreia cuantumul total al sumelor de bani primite de inculpat ar fi „modică" (fil. 27).
În condiţiile multitudinii actelor materiale, ale sumelor pretinse şi primite, a sincerităţii parţiale a inculpatului şi a modului concret de concepere şi realizare a activităţii infracţionale (descris anterior), ale datelor din fişa de cazier (fil. 55 - dosar urmărire penală, vol.1), Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este orientată către minimul special al textului incriminator iar scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea efectivă, iar nu prin modalităţi neprivative de libertate.
Asupra recursului declarat de inculpata P.L.A.:
Inculpata nu a depus motive scrise de recurs, astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 385/10 C. proc. pen. Motivele de recurs au fost susţinute oral, de către apărătorul desemnat din oficiu, acestea fiind menţionate în încheierea de dezbateri.
Pronunţarea deciziei a fost amânată la data de 9 octombrie 2008, şi apoi la data de 22 octombrie 2008, nefiind depuse concluzii scrise.
Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitându-se, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Criticile nu sunt întemeiate.
Conform art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate. Apărătorul nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel.
De altfel, chiar inculpata, personal, menţionează că „recunosc săvârşirea faptelor aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriu, dar mi se pare cam mult să fiu încadrată la complicitate la trafic de influenţă" şi, de asemenea, arată că menţine cele declarate în cursul urmăririi penale (fil. 135 dosar fond).
În consecinţă, cazul de casare menţionat nu este incident în cauză, apărătorul nerelevând, în concret, existenţa unei erori grave în stabilirea situaţiei de fapt, respectiv o gravă neconcordanţă între faptele reţinute de instanţe şi probatoriul administrat.
Reţinând contribuţia concretă, relativ redusă, a inculpatei P.L. la săvârşirea faptelor de către inculpatul B.P., sinceritatea în faţa organelor judiciare şi lipsa antecedentelor penale, prima instanţă a aplicat acesteia pedeapsă de 6 luni închisoare (sub minimul de 2 ani închisoare prevăzut de textul incriminator), prin reţinerea circumstanţelor atenuante, şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În raport cu aceste date referitoare la faptă şi persoana inculpatei, Înalta Curte apreciază că nu se impune o nouă reducere a pedepsei.
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.P. şi P.L.A. împotriva deciziei penale nr. 10A din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat B.P. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenta inculpată P.L.A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3341/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3362/2008. Penal → |
|---|
