ICCJ. Decizia nr. 3405/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3405/2008
Dosar nr. 8493/1/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Aspra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 394 din 5 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1104/36/2008, s-a dispus condamnarea, printre alţii, a inculpatului T.V. la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Acelaşi inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de viol, prev. de art. 26 rap. la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 24 octombrie 2006 la zi
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, sub nr. 1104/36/2008.
Prin încheierea din 9 octombrie 2008, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 160b rap. la art. 3002 C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului T.V., pe o durat de 60 de zile, cu începere de la 9 octombrie 2008, până la data de 9 decembrie 2008.
În motivarea încheierii s-a arătat că, măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiţii de legalitate şi temeinicie cu respectarea dispoziţiilor art. 143 C. proc. pen. şi ale art. 148 lit. f) din acelaşi cod.
Totodată, s-a mai reţinut că, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pericolul pentru ordinea publică este determinat atât de circumstanţele personale ale inculpatului, cât şi circumstanţele reale în care se reţine că a fost săvârşită fapta, respectiv de natura acesteia şi de urmările produse.
împotriva acestei încheieri, inculpatul T.V. a declarat în termen legal recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, întrucât materialul probator administrat în cauză nu au demonstrat nevinovăţia sa.
Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat, constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 paragraful 4 din C.E.A.D.O., orice persoană lipsită de libertatea sa, prin arestare sau deţinere, are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b din acelaşi cod.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Alineatul 3 al aceluiaşi articol, prevede că, în cazul în care instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menţine măsura arestării preventive.
Cât priveşte legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din C.E.D.O., inculpata a fost iniţial arestată în vederea aducerii lui în faţa autorităţii judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Măsura arestării preventive a fost luată de judecător, în condiţiile art. 149 C. proc. pen., cu asigurarea drepturilor şi garanţiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea şi temeinicia măsurii fiind examinată de instanţa de control judiciar.
Măsura arestării preventive a fost prelungită şi, ulterior, menţinută de instanţa de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentinţa penală nr. 394 din 5 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1104/36/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Hotărârea de condamnare a inculpatului, pentru fapta reţinută în sarcina sa, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a) din C.E.D.O., menţinerea măsurii arestării preventive faţă de persoana condamnate.
Cât priveşte temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanţa investită cu soluţionarea propunerii procurorului a reţinut că se impune arestarea preventivă a inculpatului fiind întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., precum şi cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpatul a săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar prin modalitatea de săvârşire a acestora inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanţa învestită cu soluţionarea apelului inculpatului, efectuând controlul de legalitate şi temeinicie a măsurii arestării preventive după pronunţarea hotărârii de condamnare, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, continuă să subziste, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.
Înalta Curte constată că, pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată legea prevede pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii şi un pericol pentru ordinea publică, astfel că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat ele subzistând în continuare.
Aşadar, constatând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi c) din C.E.D.O., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului T.V.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva încheierii din 9 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanta, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1104/36/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3389/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3408/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
