ICCJ. Decizia nr. 3341/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3341/2008
Dosar nr. 109.1/110/2008
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 336 din 25 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bacău în dos. 109/110/2008 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 197 alin. (3) teza a II-a C. pen. în art. 197 alin. (1) şi art. 174-175 alin. (1) lit. h) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul D.E. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.;
- omor calificat, prevăzută de art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare şi 9 (nouă) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.;
- violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 C. pen., faptă din 21 noiembrie 2007, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare şi 9 ani, pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., sporită cu 1 (un) an închisoare, în final având de executat 20 (douăzeci) de ani închisoare şi 9 (nouă) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa stabilită, reţinerea pe timp de 24 de ore şi arestarea preventivă, începând cu data de 22 noiembrie 2007 până la zi.
În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a luat act că partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea probelor biologice şi a mijloacelor materiale de probă conţinute în plicurile numerotate de la 1 la 29 (inclusiv) şi în coletele A, Al, B, Bl, C, D, E, F, G, H, 1, J, K, L, M, aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi înaintate cu adresa nr. 925/P/2007 din 23 ianuarie 2008 de la fila 14 din dosarul acestei instanţe.
S-a dispus plata din fondurile M,J. a sumei de 250 RON - onorarii pentru avocaţii desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi la instanţă - av. N.S.; av. B.M.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a avut in vedere următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 21 noiembrie 2007 în jurul orelor 23,00, după ce a consumat băuturi alcoolice la mai multe persoane din sat şi la sora sa I.M. din aceeaşi localitate, inculpatul D.E. s-a hotărât să meargă la domiciliul numitei C.R. cu scopul de a întreţine relaţii sexuale cu aceasta. Inculpatul o cunoştea pe victimă întrucât locuia în apropiere şi a ajutat-o de mai multe ori la treburile gospodăreşti. Victima avea o vârstă înaintată - 78 de ani şi datorită şi afecţiunilor pe care le avea, se deplasa anevoios, motiv pentru care vecina sa C.M., se ocupa de îngrijirea acesteia.
Pentru a pătrunde în locuinţă cunoscând că uşa de acces era asigurată cu un zăvor, a spart un geam din partea dreaptă a casei după care, a intrat în camera unde dormea victima. Inculpatul a început să o dezbrace pe aceasta, moment în care victima a început să-i ceară în mod insistent să părăsească locuinţa. In timp ce întreţinea raporturi sexuale cu aceasta, pentru a nu ţipa şi a nu-i mai cere să părăsească casa şi bănuind că a fost recunoscut de victimă din cauza luminii ce pătrundea prin fereastră, inculpatul i-a acoperit nasul şi gura, astfel că nu a mai auzit-o strigând. După comiterea faptei, inculpatul a părăsit locuinţa victimei şi a mers din nou la sora sa, unde şi-a schimbat hainele care erau murdare, cu haine aparţinând cumnatului său, apoi a fugit fiind depistat de către organele de poliţie în ziua de 22 noiembrie 2007.
În dimineaţa zilei de 22 noiembrie 2007, în jurul orei 6,45, martora C.M. a mers la locuinţa victimei pentru a o îngriji, a intrat în casă pe uşa descuiată şi a găsit-o pe aceasta în camera în care dormea, căzută pe podea şi sprijinită de canapea, complet dezbrăcată şi fără viaţă. S-a speriat şi a alertat-o pe vecina sa, D.D. (mama inculpatului), cu care a mers din nou la locuinţa victimei, apoi au fost sesizate organele de poliţie.
În raportul de constatare medico-legală (pe cadavru) eliberat de S.M.L. Bacău şi înregistrat sub nr. S 142/1 09/ A4/2007 se concluzionează că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute instalate după un sindrom anoxic-asfixic cu hemoragie externă şi şoc hemoragie consecutive unei rupturi de col uterin prin viol şi asfixie mecanică prin obstrucţia căilor respiratorii superioare (nas, gură), omucidere (filele 28-30 ds. urm. penală). Leziunile de violenţă s-au putut produce prin obstrucţia căilor respiratorii superioare (nas, gură) şi datorită unei agresiuni sexuale (viol cu ruptură de col uterin) şi perversiuni sexuale şi au legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Situaţia de fapt mai sus reţinută, rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locului faptei şi planşele fotografice anexate, concluziile preliminare, raportul de constatare medico-legală menţionat şi referatele medicale anexă, depoziţiile martorilor C.I., M.E., D.D., C.M., procesele-verbale de ridicare a probelor biologice şi a mijloacelor materiale de probă. Probele administrate se coroborează cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că nu a realizat consecinţele faptei din cauza consumului de băuturi alcoolice.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei de viol, se reţine că prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de viol, în forma agravantă prevăzută la art. 197 alin. (3) teza a ll-a.
Potrivit textului de lege menţionat, agravanta se referă la producerea, în afară de urmarea specifică violului, a unui alt rezultat care constă în moartea victimei.
Din raportul de constatare medico-legală, rezultă că moartea victimei s-a datorat şocului hemoragie, determinat de ruptura de col uterin prin viol şi asfixiei mecanice prin obstrucţia căilor respiratorii superioare (nas, gură).
Este de observat că fiecare din cele două cauze, luată separat, ar fi determinat decesul victimei.
În raport cu succesiunea momentelor survenite, inculpatul a acţionat în baza a două rezoluţii infracţionale distincte, care impun reţinerea a două infracţiuni concurente.
Astfel, intenţiei iniţiale a inculpatului de a întreţine relaţii sexuale cu victima prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa datorită vârstei şi stării sănătate, concretizată în dezbrăcarea acesteia şi întreţinerea de relaţii sexuale normale şi perversiuni, i-a succedat acoperirea de către el, a căilor respiratorii superioare (nas, gură), pentru ca aceasta să nu ţipe şi să nu-i mai ceară să părăsească locuinţa, bănuind că victima l-a şi recunoscut ceea ce ar fi condus la identificarea ulterioară a sa de către organele de poliţie.
Succesiunea acestor momente, demonstrează că inculpatul a depăşit intenţia iniţială, atunci când a "sufocat" victima, ceea ce evidenţiază că el a prevăzut şi acceptat posibilitatea ca rezultatul -decesul acesteia prin asfixie mecanică - să se producă.
Alta ar fi fost însă situaţia în care moartea victimei ar fi survenit doar ca urmare a şocului hemoragie datorat rupturii de col uterin prin viol, când încadrarea juridică a faptei reţinută în rechizitoriu ar fi fost pe deplin justificată.
Rezultă că inculpatul a ucis victima pentru a înlesni ori ascunde săvârşirea infracţiunii de viol, forma de vinovăţie fiind aceea prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen.
În aceste condiţii, s-a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol, în formă simplă, prevăzută de art. 197 alin. (1) în concurs infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 - 175 lit. h) C. pen.
Având în vedere considerentele reţinute şi încadrarea juridică dată faptei de viol prin actul de sesizare a instanţei, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în mod corespunzător.
În drept, faptele inculpatului au realizat conţinutul infracţiunilor de viol, de omor calificat şi de violare de domiciliu prevăzute de art. 197 alin. (1), art. 17 4-175 alin. (1) lit. h) şi de art. 192 alin. (2) C. pen., pentru care acesta urmează să răspundă penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social sporit al faptelor şi făptuitorului, împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an închisoare (fila 46 ds. urm. penală), prin sentinţa penală nr. 18/2004 a Tribunalului Militar laşi, condamnare în privinţa căreia s-a împlinit termenul de reabilitare.
Faţă de toate aceste date, instanţa de fond a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin executarea efectivă a unei pedepse, ce se va stabili în raport de limitele minime şi maxime prevăzute de textele de lege incriminatoare.
S-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b), pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen., precum şi pedeapsa complementară, obligatorie pentru infracţiunile de viol şi omor calificat, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile stabilite de art. 65 din acelaşi cod.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, având în vedere că acesta este arestat în prezenta cauză, în baza mandatului nr. 57 din 23 noiembrie 2007 emis de Tribunalul Bacău.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat, perioada deja executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu data de 22 noiembrie 2007 până la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a reţinut că în cursul cercetărilor a fost ascultat numitul B.I., nepotul victimei, care a declarat că împreună cu soţia sa B.G. a suportat cheltuielile ocazionate de înhumarea victimei, cuantumul acestora urmând a-l preciza în faţa instanţei.
Pentru termenul de judecată din data de 26 februarie 2008, partea vătămată a depus la dosar un memoriu, însoţit de un act medical prin care justifică absenţa sa la instanţă, solicitând a se lua act că nu se constituie parte civilă în cauză.
În această situaţie, instanţa a ţinut seama de declaraţia părţii vătămate şi s-a pronunţat în acest sens.
S-a făcut aplicarea art. 109 C. proc. pen., cu privire la probele biologice şi mijloacele materiale de probă, ce au fost înaintate instanţei cu adresa nr. 925/P/2007 din 23 ianuarie 2008 şi aflate în prezent la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.
S-a dispus plata din fondurile M.J. a onorariilor pentru avocaţii desemnaţi din oficiu la urmărirea penală şi la instanţă ce s-au inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat la plata cărora a fost obligat inculpatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.E., criticând încadrarea juridică reţinută de prima instanţă. Astfel inculpatul consideră că încadrarea juridică corectă a faptelor comise de către acesta este cea reţinută în actul de sesizare al instanţei, respectiv infracţiunea de viol comis în forma agravată prev. de art. 197 alin. (3) C. pen., în concurs real cu infracţiunea violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. În sprijinul acestei opinii, apelantul inculpat invocă lipsa intenţiei de a ucide victima, precizând că acesta a urmărit exclusiv violarea acesteia, moartea victimei fiind rezultatul unei intenţii depăşite (praeterintenţie).
În atare situaţie, apelantul inculpat a solicitat tragerea la răspunderea penală pentru faptele reţinute în actul de inculpare şi aplicarea unui tratament sancţionator corespunzător acestor infracţiuni.
Un al doilea motiv de apel vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauză. Apelantul inculpatul apreciază ca pedepsele aplicate de către prima instanţă sunt excesive, in raport de gravitatea faptelor comise şi persoana sa, solicitând astfel, reducerea acestora.
Prin Decizia penală nr. 103 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia la zi.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 170 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.
Criticile aduse de inculpat referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice sunt lipsite de temei.
Instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului şi a stabilit o încadrare juridică corectă.
În mod corect instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (3) C. pen. în infracţiunile de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi omor calificat prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. h) C. pen.
Agravanta prev. de art. 197 alin. (3) C. pen. se referă la producerea, în afara urmării specifice violului, a unui alt rezultat care, de data aceasta, constă în moartea sau sinuciderea victimei. Pentru realizarea agravatei enunţate mai sus, este necesar este necesar să se stabilească, pe de o parte, raportul de cauzalitate dintre fapta de viol şi rezultatul mai grav produse moartea sau sinuciderea victimei), iar pe de altă parte, praeterintenţia făptuitorului. Dacă făptuitorul acţionat cu intenţie în aceea ce priveşte moartea sau sinuciderea victimei, infracţiunea de viol intra în concurs, după caz, cu infracţiunea de omor sau infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
Analizând situaţia faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa de apel consideră că inculpatul D.E. a acţionat cu intenţia atât de a viola victima cât şi cu intenţia a o ucide.
Potrivit datelor existente în raportul de constatare medico-legală depus la dosarul cauzei, moartea victimei s-a produs ca urmare a şocului hemoragie, determinat de ruptura de col uterin şi asfixiei mecanice prin obstrucţionarea căilor respiratorii superioare. Ţinând cont de circumstanţele de fapt în care au fost săvârşite faptele, Curtea, ca şi prima instanţă, apreciază că inculpatul acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, rezultat care chiar dacă nu a fost neapărat urmărit, posibilitatea producerii acestuia a fost prevăzută şi acceptată de acesta.
Având în vedere că moartea victimei nu a fost un rezultat care a depăşit intenţia inculpatului, instanţa de apel a constatat că încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către instanţa de fond este corectă, nefiind întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunii de viol comisă în formă agravată prev. de art. 197 alin. (3) C. pen.
Instanţa de apel nu a primit nici cea de a doua critică invocată de inculpat, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate de prima instanţă, pe care le consideră excesive. Având în vedere că faptele deduse judecăţii au lovit valori umane supreme, respectiv dreptul la viaţă şi la libertate, riposta statului ca reprezentant al societăţii trebuie sa fie deosebit de fermă, aplicând prin organele sale judiciare, pedepse apte să asigure realizarea ordinii de drept.
Aşa fiind, Curtea de Apel a apreciat că prima instanţă individualizând pedepsele, a analizat în mod corect toate aspectele legate de pericolul social extrem de ridicat al faptelor cât şi persoana inculpatului, pedepsele aplicate fiind de natură să realizeze rolul preventiva acestora.
În considerarea celor expuse, constatând că hotărârea apelată este legală şi temeinică, Curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.E., invocând cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare în care aceasta formal se încadrează, Curtea constată că recursul este nefondat.
Materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată a fost corect evaluat de către instanţele de fond şi apel, atât sub aspectul situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului, cât şi a încadrării juridice a faptelor comise de către acesta.
Inculpatul nu a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă a contestat schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de fond, soluţie menţinută de instanţa de control judiciar, susţinând în esenţă că nu a intenţionat să ucidă victima, moartea acesteia fiind un rezultat praeterintenţionat al infracţiunii de viol.
Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, modalitatea în care inculpatul şi-a conceput şi realizat activitatea infracţională. Împrejurările în care faptele au fost comise(victima fiind o persoană în vârstă de 78 de ani),ca şi concluziile actelor medico-legale întocmite în cauză demonstrează existenţa unui raportul de cauzalitate directă între leziunile de violenţă suferite de victimă, produse exclusiv de către inculpat, şi decesul acesteia, situaţie în care nu se poate susţine că inculpatul nu a acceptat măcar rezultatul letal al acţiunii sale, chiar dacă nu I-a urmărit.
În consecinţă, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei, astfel încât corect s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii infracţiunii de omor calificat.
Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea apreciază că au fost avute în vedere prin coroborare toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât cu privire la tratamentul sancţionator stabilit pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, cât şi în ce priveşte pedeapsa rezultantă. Pătrunderea pe timp de noapte într-o locuinţă, violarea unei persoane în vârstă de 78 de ani (despre care inculpatul cunoştea că locuieşte singură şi are posibilităţi reduse de ripostă, inclusiv datorită afecţiunilor de care suferea), urmată de uciderea acesteia prin asfixie mecanică reprezintă fapte cu un grad ridicat de pericol social, ce denotă o periculozitate sporită a persoanei care Ie-a comis şi justifică pedepse într-un cuantum superior minimului special.
Conduita procesuală corectă a inculpatului, faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale care să atragă starea de recidivă, ca şi împrejurarea că la momentul comiterii faptelor se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, nu reprezintă circumstanţe de natură a conduce la un tratament sancţionator mai blând, ţinând seama de circumstanţele reale grave în care faptele au fost săvârşite.
Prin urmare, pedepsele stabilite de instanţa de fond şi menţinute de cea de apel răspund imperativelor înscrise în art. 52 C. pen. iar sporul aplicat la pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, este justificat faţă de numărul şi gravitatea infracţiunilor comise.
În consecinţă. critica formulată de inculpat nu poate fi primită, sens în care recursul său va fi respins ca nefondat, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.E. împotriva deciziei penale nr. 103 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 noiembrie 2007 la 21 octombrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3326/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3360/2008. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
