ICCJ. Decizia nr. 3408/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3408/2008
Dosar nr. 8600/1/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99/S din 27 august 2008 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în dosarul nr. 660/1372/2006 a dispus condamnarea între alţii, a inculpatului A.I.C. la pedepsele de:
- 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a şi b C. pen., pe o durată de 6 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.G.
- 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a şi b C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., parte vătămată M.R.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate , dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi în baza art. de 35 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II a şi b C. pen., pe o durată de 6 ani.
În baza art. 864 C. pen., rap. la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 342/S din 23 iunie 2004 Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3027 din 13 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se executarea în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus executarea în întregime de către acelaşi inculpat a pedepsei de 1 an închisoare , care a fost constatată ca fiind graţiată prin sentinţa penală nr. 342 din 25 iunie2004 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3027 din 13 mai
2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, alături de pedeapsa aplicată mai sus.
În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului A.I.C., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 noiembrie 2006 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.I.C., cauza fiind înregistrat pe rolul Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. 660/1372/2006.
Prin încheierea din 17 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 660/1372/2006 s-a dispus, între altele, în baza art. 3002 , raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpatului A.I.C. deţinut în Penitenciarul Codlea, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 77 din 20 noiembrie 2006 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov).
În motivarea încheierii instanţa de apel a reţinut că, se menţin în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat., respectiv dispoziţiile art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., inculpatul săvârşind cu intenţie o nouă infracţiune iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.I.C., solicitând admiterea recursului, casarea acestei, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lui în stare de libertate, întrucât probele administrate în caută nu dovedesc faptul că a fost prezent la locul faptei, nefiind autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 5 paragraful 4 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b din acelaşi cod.
Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanţa constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului. Alineatul 3 al aceluiaşi articol, prevede că, în cazul în care instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, menţine măsura arestării preventive.
Revenind la cauză, se reţine că, referitor la legalitatea măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, inculpaţii au fost iniţial arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţii judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.
Măsura arestării preventive a fost luată de judecător în condiţiile art. 1491 C. proc. pen., cu asigurarea drepturilor şi garanţiilor procesuale instituite pentru persoanele private de libertate, legalitatea şi temeinicia măsurii fiind examinată de instanţa de control judiciar.
Totodată, măsura arestării preventive a fost prelungită şi, ulterior, menţinută de instanţa de fond pe parcursul judecării cauzei, iar prin sentinţa penală nr. 99/S din 27 august 2008 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în dosarul nr. 660/1372/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate.
Hotărârea de condamnare a inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa, chiar dacă nu este definitivă, justifică, potrivit art. 5 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, menţinerea măsurii arestării.
Cât priveşte temeinicia măsurii arestării preventive, din examinarea actelor dosarului rezultă că, la luarea acestei măsuri, instanţa a reţinut că se impune arestarea preventivă a inculpatului, fiind întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen., precum şi cazurile prevăzut de art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen., respectiv acesta a săvârşit cu intenţie, o nouă infracţiune, iar pe de altă parte, a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii având în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, şi gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite.
În acest sens se reţine că, în noaptea de 18 spre 19 noiembrie 2006, orele 4,00, împreună cu inculpatul H.V.C., în curtea interioară a Complexului Astra din municipiul Braşov, a aplicat mai multe lovitura în zona capului victimei M.G., cu o bâtă de basseball, respectiv cu pumnii şi picioarele, lovituri care au condus la scurt timp la decesul victimei
Aşadar, constatând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 3002 cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. şi la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la sumei de plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.C. împotriva încheierii din 17 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 660/1372/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3405/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3418/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
