ICCJ. Decizia nr. 3644/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3644/2008
Dosar nr. 9149/1/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Examinând recursul de faţă constată următoarele:
Prin încheierea din 29 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 687/1372/2006 s-a dispus, între altele, menţinerea arestării preventive a inculpatului G.C.
Instanţa a reţinut că inculpatul a fost arestat preventiv la 10 octombrie 2006 prin încheierea nr. 74 din 10 octombrie 2006 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, măsură care a fost ulterior menţinută.
S-a mai reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată împreună cu inculpatul G.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. în ceea ce îl priveşte, reţinându-se că, în seara de 8 octombrie 2006 cei doi inculpaţi au aplicat mai multe lovituri cu toporul asupra capului victimei M.R. cauzându-i leziuni grave care au dus la decesul acesteia.
Instanţa a avut în vedere că există date şi indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, fiind întrunite cerinţele art. 146 alin. (1) raportat la art. 143 C. proc. pen.
S-a reţinut, de asemenea, că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se menţin având în vedere pericolul social deosebit al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Instanţa a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea inculpatului de libertate, existând şi o hotărâre de condamnare în primă instanţă la pedeapsa închisorii.
Inculpatul a declarat recurs susţinând că se impune revocarea măsurii arestării care durează de peste 2 ani, având în vedere şi faptul că este minor şi nu poate împiedica cursul procesului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., instanţa dispune menţinerea arestării preventive când constată, cu ocazia verificării arestării inculpatului, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Având în vedere actele dosarului, Curtea constată că legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi că acestea impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Este de reţinut că există date şi indicii care justifică presupunerea că inculpatul este coautor al infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., faptă comisă în loc public şi cu o deosebită violenţă, decesul victimei fiind determinat de hemoragia intracraniană consecutivă fracturii multieschiloase a oaselor craniului în cadrul unui traumatism cranio-cerebral produs prin loviri repetate.
Pentru această infracţiune inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi în prezent cauza se află în apel, hotărârea primei instanţe fiind atacată de procuror, de inculpaţi şi de partea civilă.
Se reţine, de asemenea, că inculpatul este în prezent major.
Cât priveşte durata arestării preventive, Curtea apreciază că aceasta nu a depăşit termenul rezonabil la care se referă art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F. având în vedere caracterul complex al cauzei, pentru soluţionarea căreia au fost audiate în cursul urmăririi penale 23 de persoane iar în cursul cercetării judecătoreşti 29 de persoane şi au fost efectuate expertize medico-legale şi briocriminalistice.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 29 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 687/1372/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3496/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3659/2008. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
