ICCJ. Decizia nr. 3482/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3482/2008
Dosar nr. 1913/2/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 200.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
Prin ordonanţa din 21 februarie 2008 dată în dosarul nr. 943/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 30 lit. a), art. 38, art. 42 şi art. 45 C. proc. pen.., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a disjuns cauza faţă de numiţii M.C., K.M. şi G.Ş. pentru continuarea cercetărilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), dispunându-se, totodată, declinarea noului dosar, spre competentă soluţionare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a se dispune această soluţie, în considerentele ordonanţei, s-au reţinut următoarele:
Prin încheierea din 19 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 856/2006 al Judecătoriei Buftea, s-a dispus suspendarea judecării cauzei civile şi înaintarea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru efectuarea de cercetări cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui teren situat în extravilanul comunei Ciorogârla, judeţul Ilfov, autentificat sub nr. 1367/2003 de către notarul public V.C., întrucât reclamanta D.N. s-a înscris în fals în timpul judecării cauzei civile amintite, susţinând că semnătura de la rubrica „vânzător" de pe contractul de vânzare-cumpărare nu-i aparţine, indicând ca posibil autor al falsului pe notarul public.
Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 943/P/2007, iar după efectuarea de cercetări, prin rezoluţia din 5 iulie 2007 dată în dosarul menţionat, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.C., reţinându-se, în baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză, că semnătura de la rubrica „vânzător" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1367/2003, aparţine petiţionarei D.N., aceasta prezentându-se la data de 17 decembrie 2003, în faţa notarului public V.C., împreună cu numitul G.Ş., în calitate de cumpărător, ocazie cu care şi-a manifestat acordul privind vânzarea imobilului, primind în schimb suma de bani convenită ce i se cuvenea.
Împotriva rezoluţiei din 5 iulie 2007, dată în dosarul nr. 943/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionara D.N. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care, prin rezoluţia nr. 1483/11-2/2007 din 5 octombrie 2007, a admis plângerea, dispunând infirmarea soluţiei adoptate şi reluarea cercetărilor, având în vedere împrejurarea că petiţionara a făcut dovada că, la data de 19 decembrie 2003, când a fost autentificat contractul de vânzare-cumpărare, nu se mai afla pe teritoriul României.
Cercetările au fost reluate în cauză, procedându-se la reaudierea petiţionarei şi a martorilor propuşi, la dosar depunându-se paşaportul acesteia.
Urmare actelor premergătoare efectuate, s-au stabilit următoarele:
D.N., M.(în prezent l.)C. şi K.M. au dobândit prin cumpărare, la 19 noiembrie 2002, calitatea de coproprietari ai unui teren situat în extravilanul comunei Ciorogârla, jud. Ilfov.
În toamna anului 2003, sus-numiţii au hotărât de comun acord să vândă acest teren cumpărătorului G.Ş., sens în care au stabilit, la data de 16 decembrie 2003, să se prezinte în faţa notarului public V.C. pentru întocmirea actelor.
Întrucât, la aceea dată, coproprietarul K.M. nu se afla în Bucureşti, de comun acord cu acesta, D.N. şi M.C. s-au deplasat la 17 decembrie 2003, la insistenţele petiţionarei, care dorea să părăsească ţara, la Biroul Notarului Public V.C., unde în prezenţa cumpărătorului G.Ş. şi a notarului public, petiţionara şi-a manifestat acordul de voinţă privind vânzarea terenului deţinut în coproprietate, ocazie cu care a şi primit suma de bani pretinsă, semnând contractul de vânzare-cumpărare la rubrica „vânzător", în dreptul numelui ei.
Revenind în Bucureşti, la 19 decembrie 2003, numitul K.M. împreună cu M.C. s-au deplasat la Biroul Notarului Public V.C., semnând şi ei contractul de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat sub nr. 1367/2003 la aceea dată.
S-a reţinut că petiţionara avea cunoştinţă de împrejurările expuse, în condiţiile în care, la cererea ei expresă, a semnat contractul în 17 decembrie 2003, pentru ca, la 18 decembrie 2003, să poată părăsi ţara.
După trecerea a mai bine de 2 ani şi 6 luni, reîntorcându-se în România, petiţionara a contestat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, deoarece, în mod incontestabil, valoarea acestuia prin trecerea timpului era mult mai mare.
S-a constatat că aspectele mai sus expuse au rezultat din declaraţiile numiţilor K.M., M.C., G.Ş. şi a notarului public V.C., care s-au coroborat pe deplin cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză, ce atestă că semnătura contestată aparţine petiţionarei.
Având în vedere cele constatate, în condiţiile în care manifestarea de voinţă a petiţionarei a fost dovedită, în sensul vânzării terenului deţinut în coproprietate, prin ordonanţa nr. 943/P/2007 din 21 februarie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public V.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art.288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost menţinută prin rezoluţia din 17 martie 2008, dată în dosarul nr. 333/II-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti , prin care s-a dispus respingerea plângerii petiţionarei, ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.., petiţionara D.N. a formulat plângere la instanţă, susţinând că cercetarea efectuată de procuror este insuficientă, întrucât se impunea efectuarea unei expertize grafoscopice cu prezentarea de scripte, precum şi efectuarea de verificări, faţă de împrejurarea că aceasta nu se afla în tară la data autentificării contractului.
Prin sentinţa penală nr. 157 din 16 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis, în parte, plângerea petiţionarei, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea începerii urmăririi penale faţă de notarul public V.C., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), urmând a se efectua în cadrul cercetărilor:
- o expertiză grafoscopică (în condiţiile art. 116-127 C. proc. pen..) asupra semnăturii de la rubrica vânzător;
- audierea şi verificarea apărărilor notarului public V.C.;
- audierea numiţilor G.Ş., l.(fostă M.)C. şi K.M., în vederea verificării interesului pe care aceştia l-ar fi putut avea în scopul prejudicierii petiţionarei şi din perspectiva posibilităţii existenţei complicităţii lor la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a apreciat că, în raport cu infracţiunile sesizate, se impunea a fi clarificate două aspecte esenţiale, respectiv autenticitatea semnăturii petiţionarei şi prezenţa acesteia la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât numai aşa se putea stabili existenţa sau inexistenţa faptelor, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei şi forma acesteia (intenţie sau culpă) precum şi încadrarea juridică a faptelor.
S-a reţinut că de rezolvarea chestiunii autenticităţii semnăturii petiţionarei depinde dezlegarea pricinii civile care face obiectul dosarului civil nr. 856/2006 al Judecătoriei Buftea, pe de o parte, iar pe de altă parte nu există pericolul dispariţiei mijloacelor de probă sau pericolul schimbării unor situaţii de fapt, astfel că se impunea efectuarea unei expertize grafoscopice şi nu a unei constatări tehnico-ştiinţifice, întrucât mijlocul de probă prin care trebuie tranşată chestiunea autenticităţii semnăturii trebuia să fie în afara oricărei îndoieli şi suspiciuni.
Referitor la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), s-a reţinut că aceasta este o infracţiune de pericol social şi nu de rezultat, iar din probele dosarului rezultă că la data de 19 decembrie 2003, când s-a autentificat actul, petiţionara nu se afla în ţară, astfel că ceea ce notarul public a consemnat în încheierea de autentificare nr. 1367 din 19 decembrie 2003, nu corespunde adevărului.
S-a apreciat că, din perspectiva dispoziţiilor art. 60 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 şi a prejudiciului reclamat de petiţionară, în cauză rezultă indicii temeinice referitoare la realizarea elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Astfel, instanţa de fond a reţinut că se impunea ca organele de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale faţă de notarul public V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât din actele premergătoare nu rezultă existenţa vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
S-a mai apreciat că, odată începută urmărirea penală, intimatul trebuia audiat în acesta calitate, pentru a i se respecta dreptul la apărare, verificarea apărărilor acestuia fiind determinantă în stabilirea formei de vinovăţie şi a încadrării juridice finale, eventual a existenţei vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei şi a participaţiei altor persoane la realizarea activităţii infracţionale.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi intimaţii V.C. şi G.Ş.
Recurentul G.Ş. nu s-a conformat dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen., în sensul de a motiva recursul pe care l-a formulat.
Prin recursul declarat de parchet s-a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la instanţa de fond, pentru rejudecare, întrucât, deşi s-a trimis cauza la parchet, în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul V.C. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), în considerentele sentinţei s-a dispus ca procurorul să efectueze cercetări şi sub aspectul constatării falsului material.
În subsidiar, rejudecând cauza, parchetul a solicitat menţinerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Recurentul intimat V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi menţinerea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror.
Examinând hotărârea instanţei de fond, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Analiza actelor premergătoare efectuate în dosarul nr. 943/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti relevă că recurentul intimat V.C., în calitate de notar public, nu a acţionat cu intenţia prejudicierii intereselor intimatei petiţionare D.N., ci a atestat voinţa expresă a părţilor semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1367 din 19 decembrie 2003.
Astfel, din declaraţiile martorilor I.C. (f. 105 dos u.p.), G.Ş. (fila 107 dos u.p.) şi a recurentului intimat V.C. (fila 108 dos u.p.), rezultă, fără dubiu, că la data de 17 decembrie 2003 intimata petiţionară D.N. şi-a exprimat acordul de voinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi a primit partea care i se cuvenea din preţul de vânzare al imobilului înstrăinat, nefiind prejudiciată în niciu un fel de actul autentificat de notarul public.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat greşit că se impune începerea urmării penale faţă de recurentul intimat V.C. sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţia dispusă de procuror fiind corectă, cu privire la această faptă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de recurenţii intimaţi V.C. şi G.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Se va casa sentinţa atacată numai cu privire la dispoziţia de începere a urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pe care o va înlătura şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de recurenţii intimaţi V.C. şi G.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 157 din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată numai cu privire la dispoziţia de începere a urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3481/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3485/2008. Penal → |
|---|
