ICCJ. Decizia nr. 3699/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3699/2008
Dosar nr. 201/39/2008
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 11 iulie 2008, pronunţată în dosarul nr. 201/39/2008, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.L. împotriva Rezoluţiilor nr. 338/P/2007 din 8 mai 2008 şi nr. 215/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimată fiind A.V.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul M.L., solicitând casarea hotărârii, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor atacate şi trimiterea cauzei la acelaşi Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimata A.V.
Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este nefondat, pentru următoarele argumente:
Prin Hotărârea nr. 2554 din 25 04.2007 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Botoşani i s-a aplicat deţinutului M.L. măsura disciplinară de suspendare pe timp de o lună a dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, reţinându-se că la data de 18 aprilie 2007 l-a lovit cu pumnii pe deţinutul L.L., pentru că acesta ar fi refuzat să-i spele hainele.
Plângerea formulată de M.L. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin încheierea nr. 121 din 2 mai 2007 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Botoşani. Contestaţia la executare formulată de M.L. împotriva încheierii şi a hotărârii Comisiei a fost respinsă, ca nefondată, de judecătoarea A.V. din cadrul Judecătoriei Botoşani, prin sentinţa penală nr. 2242 din 9 noiembrie 2007.
Împotriva acesteia, M.L. a formulat plângere penală acuzând-o de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin Rezoluţia nr. 338/P/2007 din 8 mai 1008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata A.V., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), reţinând că fapta nu există.
Această rezoluţie a fost menţinută de procurorul general al aceluiaşi Parchet, prin respingerea plângerii petentului.
Ambele rezoluţii au fost menţinute de Curtea de Apel Suceava prin sentinţa penală nr. 44 din 11 iulie 2008, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea petentului M.L.
În recursul declarat de petent împotriva acestei sentinţe se susţine că intimata ar fi vinovată de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, fără a se a aduce argumente.
Înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat pentru că petentul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă existenţa faptei penale de abuz în serviciu, respectiv neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ori îndeplinirea lor defectuoasă şi cauzarea prin aceasta a unei vătămări a intereselor legale ale petentului.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, modificată, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Numai în acest mod pot fi rezolvate nemulţumirile părţilor interesate, nu pe calea unui denunţ penal nejustificat.
În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul Judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora exercitarea drepturilor oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligaţiilor profesionale ale judecătorilor, în raporturile cu justiţiabilii, exclude punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
Or, în speţă, deşi a exercitat calea legală de atac a plângerii împotriva hotărârii Comisiei de Disciplină din Penitenciarul Botoşani, care i-a fost respinsă, precum şi contestaţia la executare care, de asemenea, i-a fost respinsă, petentul a formulat denunţ împotriva intimatei judecătoare învinuind-o de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, fără a aduce vreo probă în acest sens.
În acest context, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimată, întemeiată pe inexistenţa faptei reclamate este legală şi corespunzătoare actelor dosarului.
Intimata şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu soluţionând cauza pe baza legii şi în conformitate cu probele dosarului.
Înalta Curte reţine temeinicia şi legalitatea soluţiei adoptate de parchet, precum şi a sentinţei prin care aceasta a fost menţinută şi, în consecinţă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.L. împotriva Sentinţei penale nr. 44 din 11 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2609/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3709/2008. Penal → |
|---|
