ICCJ. Decizia nr. 2599/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2599/2008
Dosar nr. 7475/99/2007
Şedinţa publică din 27 august 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 112 din 26 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 7475/2007 al Tribunalului Iaşi, s-a dispus condamnarea inculpatului Ţ.V., la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 8 august 2007 până la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă U.C., partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sfânta Treime Iaşi şi părţii civile Serviciul de Ambulanţă Iaşi.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 6 august 2007, inculpatul Ţ.V., fiind sub influenţa băuturilor a mers la locuinţa socrilor din satul Chişcăreni, judeţul Iaşi unde se afla soţia sa, martora Ţ.P. împreună cu unul dintre copii, care erau plecaţi de acasă din cauza scandalurilor făcute de inculpat.
Pătrunzând în curte, inculpatul a început să le lovească pe soţia sa şi pe martora U.A. În apărarea acesteia din urmă a intervenit victima U.N., pe care inculpatul a luat-o cu braţele de picioare şi a aruncat-o peste cap.
Victima a fost transportată la spital unde a suferit o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea hematomului subdural emisferic stâng, dar a doua zi a decedat.
Din raportul de necropsie întocmit în cauză rezultă că moartea victimei U.N. a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale traumatice consecinţa hematomului subdural, contuziei şi dilacerării cerebrale, hematomului şi contuziei intrapontine în cadrul unui politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, cu fracturi de boltă şi bază craniene, traumatism toracic (multiple fracturi costale, contuzie pulmonară) şi traumatism abdominal.
De asemenea, se arată că aspectul şi topologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin lovire cu corp contondent în regiunea fronto-temporo-parietală stângă a craniului, urmată de cădere cu impact pe un plan dur, pe partea dreaptă a capului şi trunchiului şi că între leziunile cerebrale şi deces există raport de cauzalitate directă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă U.C., Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul Ţ.V.
Primii doi apelanţi au criticat greşita schimbare a încadrării juridice, iar inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 82 din 1 iulie 2008, pronunţată în dosarul nr. 7475/99/2007 al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, partea civilă U.C. şi inculpatul Ţ.V. împotriva sentinţei penale nr. 112 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Iaşi, care a fost desfiinţată în parte cu privire la latura penală şi în rejudecare:
În baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
S-au reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., acesta fiind condamnat, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art. 174 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 26 februarie 2008 la zi şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, criticând greşita individualizare a pedepsei şi partea civilă U.C., care însă nu l-a motivat.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (l) şi art. 3857 alin. (l) C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei şi au apreciat greşit conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi atitudinea acestuia după uciderea socrului său, reţinând în mod cu totul nejustificat în favoarea lui circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu atrage de la sine reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., în condiţiile în care, foarte des inculpatul îşi agresa soţia, aceasta fiind nevoită să se refugieze la locuinţa părinţilor, iar chiar înainte de comiterea infracţiunii de omor, inculpatul a agresat-o pe soţie şi pe soacra sa care intervenise în apărarea acesteia.
Mai mult decât atât, gravitatea faptei săvârşite precum şi urmările acesteia, îl exclud pe inculpat de la reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante sus-arătate.
Nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., nu se justifică, atâta vreme cât inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea faptei pe care a comis-o, în prezenţa mai multor martori.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să înlăture circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., reţinute în favoarea inculpatului.
Partea civilă U.C. nu şi-a motivat recursul, Înalta Curte urmând a-l respinge ca nefondat.
Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă U.C. şi va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Va casa Decizia penală nr. 82 din 1 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Rejudecând, va înlătura dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 alin. (l) C. pen., inculpatul Ţ.V. va fi condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului detenţia preventivă de la 8 august 2007 până la 27 august 2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 82 din 1 iulie2008, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, privind pe inculpatul Ţ.V.
Casează Decizia atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Rejudecând, înlătură dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 alin. (l) C. pen., condamnă inculpatul Ţ.V. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, detenţia preventivă de la 8 august 2007 la 27 august 2008.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă U.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fonul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2598/2008. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2609/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
