ICCJ. Decizia nr. 2598/2008. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2598/2008
Dosar nr. 6016/1/2008
Şedinţa publică din 27 august 2008
Asupra contestaţiei la executare de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Decizia penală nr. 5625 din 29 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi recurentul inculpat N.M. împotriva deciziei penale nr. 377 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a casat Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1029 din 19 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II a penală, numai cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii I.I. din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în art. 215 alin. (2) C. pen., D.T. din art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., N.M. din art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. şi R.N. din art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) C. pen. şi greşita deducere a prevenţiei pentru inculpatul N.M. în sensul omisiunii deducerii unei reţineri a acestuia. A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii I.I., D.T., N.M. şi R.N., din tâlhărie în formele de participaţie reţinute în sarcina fiecărui inculpat în formele de participaţie ale infracţiunii de înşelăciune pentru fiecare.
Pentru contestatorul D.T. a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată de 4 ani şi 6 luni închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 8 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2 l) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.T., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma complicităţii în stare de recidivă postcondamnatorie.
A menţinut pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat de 8 luni închisoare şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 182 din 13 martie 2002 pronunţată prin Decizia penală nr. 348 din 13 iunie 2002 a Tribunalului Neamţ urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de fiecare din pedepsele aplicate, în baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele rezultante aplicate inculpatului, acesta având de executat în final 10 ani închisoare şi a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul I.I. în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2 l) lit. a) C. pen., a fost condamnat, la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni, inculpatul N.M. în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2l) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, având de executat în final 9 ani închisoare, şi inculpatul R.N. în baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2l) lit. a C. pen., la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri şi respinse recursurile inculpaţilor I.I., D.T. şi R.N. împotriva aceleiaşi decizii.
La data de 17 iulie 2007 contestatorul D.T. a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei penale 5625 din 29 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocând motivele prevăzute de dispoziţiile art. 461 lit. a), c) şi d) C. proc. pen.
La termenul din 27 august 2008, data judecării contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că a formulat contestaţie la executare împotriva deciziei Înaltei Curţi, întrucât aceasta nu a fost semnată de membrii completului de judecată şi contestatorul nu a putut legaliza Decizia la un birou notarial, întrucât această decizie este nesemnată de judecătorii care au pronunţat Decizia.
Contestaţia la executare formulată este nefondată.
Conform art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invoca amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauza de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Din examinarea textului rezultă că motivul invocat de condamnat, respectiv hotărârea comunicată nu poartă semnăturile membrilor completului şi nu a putut legaliza Decizia la un birou notarial, nu se regăseşte printre motivele contestaţiei la executare.
Ca atare, contestaţia la executare va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul D.T. împotriva deciziei penale nr. 5625 din 29 septembrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 31383/2/2005
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2599/2008. Penal → |
|---|
