ICCJ. Decizia nr. 3709/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3709/2008

Dosar nr. 1096/3/2007

Şedinţa publică din 17 noiembrie 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 756/ F din data 26 iunie 2008 de pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicabilă art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata D.C. la 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi, de asemenea, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe 5 ani a drepturilor prevăzută de art. 65 raportat. la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 14 august 2006 la zi. În conformitate cu art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat bastonul de metal folosit la agresiune.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti dosar nr. 4438/P/2006 din 11 ianuarie 2007 a fost trimisă în judecată, în stare de arest, inculpata D.C. pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. S-a reţinut din materialul probator (proces-verbal de sesizare, planşe foto, raport medico - legal de necropsie nr. A 3/1257/2006 privind victima D.E., raport de constatare tehnico ştiinţific nr. 211244/2006, 211288/2006, declaraţii martori) că, în seara zilei de 13 august 2005, inculpata şi-a lovit mama, numita D.E., în mod repetat, pe toată suprafaţa capului, corpului şi membrelor, cu un baston metalic, victima decedând în acea seară.

În fapt, s-a reţinut că inculpata locuia cu victima, pe care o îngrija de mai bine de 8 ani, aceasta având mai multe boli psihice - epilepsie, demenţă senilă.

Victima, în acea seară, cu toate insistenţele inculpatei de a o duce la baie, şi-a făcut nevoile în cameră. Această situaţie, pe un fond de surmenaj, a enervat-o pe inculpată, care a început să-i aplice lovituri cu bastonul pe unde apuca. Victima a fost dusă în baie pentru a fi spălată de inculpată dar, cum aceasta nu reacţiona, inculpata s-a enervat şi a lovit-o în continuare, aceasta decedând în baie.

Din raportul medico - legal de necropsie nr. A3 1257/2006 rezultă că moartea a fost violentă, datorat şocului traumatic şi hemoragie, ca o consecinţă a unor politraumatisme craniene, faciale, echimoze, fracturi costale, rinichi de şoc.

Chiar inculpata a declarat că în urma activităţii depuse, să spele pe jos, să-i spele hainele, să-i facă victimei baie, refuzul victimei de a ieşi din baie i-a produs o stare de surescitare ce a determinat lovirea acesteia. A fost sunată de o vecină care s-a oferit să o ajute, dar a refuzat, şi a încercat s-o scoată din baie, chiar să-i dea un medicament. Văzând că victima nu mai reacţionează, inculpata a telefonat vecinei, martora M.V., a rugat-o să vină, dar aceasta nu a venit spunând să sune la salvare. În final, inculpata a sunat la salvare. S-au descoperit, cu ocazia cercetărilor la faţa locului, victima decedată în baie, urme de sânge peste tot în baie, pe hainele inculpatei (constatându-se că aparţin victimei D.E.). Au fost audiaţi şi alţi martori ce au văzut victima în baie, a fost audiat medicul de la salvare, şi asistentul, care arată aceeaşi situaţie de fapt. Inculpata era agitată, a recunoscut că a lovit-o pe victimă, enervată de acţiunile acesteia.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpata a declarat că regretă sincer ce s-a întâmplat, că era obosită, era târziu, avea probleme la serviciu. Victima s-a ridicat de la televizor şi s-a dus în cameră unde şi-a făcut nevoile. A dus-o la WC unde s-a aşezat pe capac. S-a preocupat să spele în dormitor şi când s-a dus în WC era şi aceasta plin de excremente. Această situaţie a enervat-o, fiind într-o stare de tulburare psihică, situaţie în care a luat un băţ şi a început să o lovească. A mai arătat că a luat pastile să-i dea victimei. A luat-o de umeri, s-o bage în baie, dar, sprijinindu-se de chiuvetă, aceasta a căzut (s-a dărâmat chiuveta), s-a lovit în cădere odată cu chiuveta. A reuşit să o aşeze în baie, a spălat-o peste tot, dar victima nu a vrut să iasă din baie aşezându-se cu spatele la inculpată. După ce a spălat-o pe spate, vrând s-o întoarcă aceasta a alunecat şi s-a lovit de robinet, a ridicat-o, dar iar a alunecat, lovindu-se, situaţie care a enervat-o şi mai rău, şi a luat din nou băţul rupt, să o lovească. Când a văzut că are mâinile vinete, s-a speriat şi s-a oprit. în timp ce o lovea, a sunat o vecină s-o ajute, dar nu a fost de acord deoarece ar fi văzut-o pe victimă lovită. Deoarece o venă de la mână se spărsese, i-a pus leucoplast. După un timp, crezând că victima se va ridica singură, a chemat vecina. Când i-a pus leucoplastul, victima i-a spus s-o lase puţin, că se va ridica singură. Vecina, când a venit şi-a văzut-o, a refuzat s-o ajute pe inculpată s-o ridice şi i-a spus acesteia să cheme salvarea. Chiar inculpata i-a declarat vecinei că îi este frică să sune la salvare pentru că ea a lovit-o pe victimă. A sunat la salvare, iar până la sosirea acesteia, a încercat să-i dea medicamente şi să-i facă respiraţie gură la gură. Arată că toată această scenă a avut loc între orele 7,30 şi 1,00 noaptea.

S-au depus la dosar memorii ale inculpatei, cu aprecierile procesuale ale faptei şi a situaţiei sale susţinând că numai bolile tiroidiene de care suferă, şi medicamentele luate seara, au putut determina sau cauza acea stare de tulburare nervozitate care s-o conducă la violente.

A fost audiată martora M.V. care a descris aceeaşi situaţie de fapt. Faptul că a auzit ţipetele inculpatei şi şi-a dat seama că n-o poate scoate pe mama sa din baie. A sunat-o s-o ajute, dar a fost refuzată, ca apoi, după 20 de minute, să-i ceară ajutorul, că s-a dus sus, a văzut victima în baie, nu vorbea, avea multiple lovituri, îi curgea un fir de sânge din gură, şi a tras concluzia că se instalase semnele cadaverice, şi a refuzat s-o ajute pe inculpată. I-a sugerat să cheme salvarea, iar aceasta i-a declarat că-i e frică să vină salvarea s-o vadă aşa. A sunat la salvare, apoi a părăsit casa şi nu a mai revenit, ştie că de 8 ani o îngrijea deosebit pe victimă, chiar martora ajutând-o la îngrijirea ei: a fost la spital, a stat cu aceasta, a dus-o la munte pe victimă.

Au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitoriu care au menţinut declaraţiile date. Medicul de pe salvare a constatat urmele, poziţia victimei şi intervenţia decesului în jurul orei 12,00. Arată că inculpata încerca şi după venirea salvării s-o resusciteze pe victimă nevenindu-i că creadă că mama sa a decedat.

S-au solicitat şi admis ca probe în apărare: situaţia medicală a inculpatei, raportul de expertiză, care să stabilească dacă boala de care suferă inculpata putea să-i producă stare psihoitică, tulburări psihice, stare de enervare excesivă, suplimentul la raportul medico - legal de necropsie, raport medico-legal psihiatric a inculpatei, s-au ataşat actele medicale ale inculpatei, actele medicale ale defunctei D.E. Au fost audiaţi martori în circumstanţe. Din raportul de expertiză medico - legală psihiatrică rezultă că inculpata suferea de stare depresivă anxioasă, păstrând capacităţile psihice de apreciere critică a consecinţelor faptelor sale.

A fost avizat de Comisia superioară de avizare a I.M.L. raportul de expertiză de necropsie, pe care îl validează şi prin răspunsul din data de 1 februarie 2008.

S-au depus la dosar o serie răspunsuri ale medicilor legişti faţă de cererea de apărării, cu privire la cauzele leziunilor, vechimea lor, şi dacă puteau provoca decesul, s-a completat raportul medico - legal psihiatric al inculpatei şi cu un nou diagnostic - tulburări anxioase, situaţional juridic, şi hipertiroidism.

Analizând întreg materialul probator, prima instanţă a reţinut ca dovedită situaţia de fapt expusă în actul de sesizare, astfel:

În seara de 13 iulie 2006, inculpata care locuia cu mama sa, victima D.E., enervată de deranjamentul făcut de victimă: a făcut pe jos în dormitor, a făcut în baie, pe jos, deşi o aşezase pe WC, a dărâmat chiuveta şi a alunecat, a luat un baston de metal, aplicându-i acesteia multiple lovituri în toate zonele corpului. Cu greu a reuşit s-o urce în cadă dar, şi aici, a alunecat de două ori, s-a lovit şi nu a reuşit să o scoată din baie, ceea ce a enervat-o din nou, începând s-o lovească pe victimă.

Instanţa a reţinut că inculpata a aplicat o multitudine de lovituri victimei cu un obiect dur, că în urma gesturilor violente încercarea de a o duce în baie s-a soldat cu prinderea chiuvetei de victimă, ceea ce a determinat căderea chiuvetei, că, prin această cădere şi spargere, victima a suferit leziuni pe lângă cele produse de inculpată, dar în legătură directă cu acţiunea inculpatei. După introducerea în baie a victimei cu forţa de către inculpată, aceasta a alunecat de 2 ori, situaţie în care este posibilă ruperea coastelor şi leziunile deschise la cap. S-a apreciat de instanţa de fond că a existat „un conglomerat de lovituri", unele date de inculpată, care probabil că, prin ele însele, nu puteau produce ruperea coastelor, hemoragii interne, dar că prin acţiunea inculpatei, acţiune dură de a pune în baie pe victimă, s-au produs şi alte leziuni grave care, producându-se într-o perioadă relativ mare, de la orele 7,00 la 12,00 noaptea, au condus la decesul victimei. Cauza morţii a fost violentă, datorită hemoragiei interne determinată de fracturile costale fracturi produse prin repetatele căderi lângă chiuvetă, în baie, fiind determinate de actele inculpatei.

În plus, instanţa de fond a reţinut că inculpata a recunoscut că au mai existat situaţii când a lovit-o pe victimă, dovadă fiind echimozele de pe victimă mai vechi decât cele produse în acea seară.

În final, instanţa de fond a apreciat că acţiunea îndelungată a inculpatei de a lovi victima, apoi aceea de a o urca în baie, au determinat căderile repetate cu producerea acelor facturi care au determinat decesul violent.

A fost înlăturată apărarea inculpatei, care arată că nu loviturile aplicate au determinat, au fost cauza, decesului, ci o serie mare de urmări, determinate de căderile atât în dreptul chiuvetei, cât şi în baie, au determinat fracturi, apoi hemoragia internă.

Din punct de vedere subiectiv, prima instanţă a reţinut intenţia indirectă de omor.

Instanţa de fond a reţinut, în favoarea inculpatei, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., constând în următoarele împrejurări:

„Tragedia victimei, bolnavă, insuportabilă pentru cei din jur, greu de îngrijit, să moară de mâna propriei fiice, care a îngrijit-o 8 ani, dar şi drama inculpatei care, de 8 ani, şi-a consacrat viaţa pentru a-şi îngriji mama. Este de neimaginat drama acestei inculpate care a muncit singură, care nu s-a căsătorit pentru că avea pe mama sa în grijă, care nu şi-a format o familie proprie pentru a se dedica mamei sale şi după 8 ani de chin, s-o lase nervii, oboseală, stresul serviciului, stres şi oboseală accentuate de o boală insidioasă, Tiroida, şi să-i aplice violenţe, să provoace căderi cu urme grave asupra victimei şi în final decesul".

Instanţa a avut în vedere, la stabilirea pedepsei, „această dramă, sacrificiul propriei vieţi a inculpatei în slujba victimei, şi, de asemenea, starea aproape psihotică generată de boală, nervi, oboseală, stres, în care s-au produs violenţe apoi decesul" şi că „inculpata a avut o atitudine sinceră, de regret, nevenindu-i să creadă, nici după 2 ani de la arestare, că şi-a omorât mama, proces de conştiinţă mai grav decât orice pedeapsă ar aplica justiţia. Intelectuală, fără a avea antecedente penale, având o vârstă care s-o apropie de pensionare, fără familie care să aibă grija de avere, locuinţă".

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata.

În motivele de apel ale procurorului, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:

În mod greşit instanţa de fond a încadrat juridic fapta în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. (omor asupra unei rude apropiate), incidente fiind în cauză şi agravantele prevăzute de art. 175 lit. d) şi art. 176 alin. (l) lit. a) C. pen. Lovirea victimei cu un obiect contondent (baston metalic), timp de câteva ore (9,30 - 23,45 - 00,45), cu urmarea decesului victimei prin şoc traumatic şi hemoragie survenit în condiţiile unui politraumatism cu intense hematoame, în cadrul unei agresionări a mamei de către fiică, şi urmată apoi de lovituri dure, aflate la limita schingiuirii (bucăţi de păr smulse), timp în care victima o ruga să fie lăsată să doarmă, constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. Din declaraţia inculpatei reiese că, urmare a bolii de care suferea victima, aceasta neputându-şi satisface necesităţile fiziologice la toaletă, inculpata a suferit un acces de furie care a determinat-o să o lovească, în mod repetat, peste toată suprafaţa corpului, cu un baston metalic, provocându-i decesul. Intervalul de timp în care victima a fost agresionată este confirmat de martora M.V., vecina inculpatei, care a sunat, în jurul orei 23,00 - 23,45 - 00,45 să întrebe ce se întâmplă (auzind ţipete), eventual să dea o mână de ajutor, cunoscând situaţia. În faza de urmărire penală această martoră a declarat că inculpata i-a mărturisit că de 3 ore se chinuie să scoată victima din cadă. În prezenţa vecinei, şi ulterior a medicilor de la salvare, inculpata a efectuat (în opinia procurorului, a simulat) manevre de resuscitare, deşi victima era decedată.

Revenind la cauza decesului din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1257 din 08 ianuarie 2007 reiese că moartea a fost violentă, datorându-se şocului traumatic şi hemoragie, consecinţa a multiple plăgi la nivelul capului, hematome masive la membre, fracturi costale determinate de lovire repetată cu un obiect alungit. Ulterior, aceste concluzii au fost avizate de C.S.M.L. (aviz nr. El/9674/01 februarie 2008, în sensul că:

- provenienţa celor 50 de leziuni traumatice constatate este de origine traumatică, mecanismul de producere fiind de lovire cu cop dur alungit, determinând decesul prin soc traumatic şi hemoragie,

- cele 50 de leziuni traumatice provin din data faptei, 13 august 2006,

- cele 11 fracturi costale (din totalul de 24) nu au fost provocate de o posibilă cădere,

- existenţa alimentelor în căile respiratorii nu constituie cauza decesului, exclusă asfixia mecanică, exclus decesul ca urmare a afecţiunilor preexistente, în absenţa leziunilor traumatice nu ar fi intervenit decesul la data de 13 august 2006.

Împrejurarea, recunoscută în mod constant de inculpată, în sensul că nu era pentru prima oară când şi-a pierdut controlul şi a lovit-o pe mama sa (aflată în imposibilitatea de a se apăra), aplicarea de numeroase lovituri cu corp dur, timp de cel puţin 4 ore, începând de la 19,30, până la intervenţia vecinei, la ora 23,00 - 23,30 - 00,45, coroborat cu opinia de specialitate a medicilor care au constatat decesul, în jurul orei 02,00, intervenit, probabil, în urmă cu 2-3 ore, constituie caracteristica omorului comis prin cruzimi. În acest sens, a fost invocată şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 1341 din 13 martie 2002, Decizia nr. 3765 din 17 octombrie 1999, sentinţa penală nr. 504 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosar nr. 7725/3/2008, precum şi doctrina, Drept Penal - Parte specială, de Gh. N. şi alţii, Ed. C.). S-a susţinut că atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, s-a stabilit că la aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi, trebuie să se ţină seama şi de aspectul de ferocitate cu care s-a acţionat, de natură să trezească oroare în conştiinţa celor din jur. Astfel, inculpata a recunoscut că loviturile aplicate au avut loc în mai multe reprize, pretinzând, cu sadism, că victima nu a simţit durerea, timp în care partea vătămată îi cerea să o lase să doarmă. De asemenea, din declaraţiile martorei, vecina inculpatei, rezultă că aceasta a fost alarmată doar de ţipetele inculpatei, fapt ce a determinat-o să intervină. Conform propriilor afirmaţii ale inculpatei, în faţa medicilor legişti, aceasta pretinde că a spălat victima aproape 4 ore, de la ora 20,00 la ora 00,45, timp în care a bătut-o în reprize şi, pentru că nu mai se putea ţine pe picioare, a ridicat-o, trăgând-o de păr (vasul WC şi cada fiind pline de smocuri de păr smuls), după care s-a gândit să-i administreze şi nişte medicamente, descleştându-i gura cu un cuţit ruginit, continuând să-i facă duşuri reci, alternativ cu apă caldă.

Pe de altă parte, situaţia victimei, în vârstă de 75 ani şi grav bolnavă, aflată în neputinţă fizică şi psihică, împiedicând-o să reacţioneze, să se apere în faţa atacului, realizează elementele circumstanţei agravante a omorului, săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra [(art. 175 lit. d) C. pen.)], pentru reţinerea acestei agravante fiind suficient ca făptuitorul să fi cunoscut starea victimei şi să fi profitat de ea. S-a mai arătat că la intervenţia martorei (vecina), inculpata şi-a întrerupt agresiunea, aceasta ezitând să anunţe salvarea întrucât victima era învineţită toată, a spălat de sânge corpul decedatei, în baie şi locuinţă pentru a estompa urmele de sânge şi implicit ale violenţei scenei crimei (în acest sens, fiind invocată practica judiciară: Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 2296 din 21 septembrie 1995, Decizia nr. 881 din 02 aprilie 1992).

În consecinţă, se arată în motivele de apel ale Ministerului Public, partea vătămată suferea de afecţiuni grave, care o aduseseră într-o relaţie de dependenţă faţă de inculpată, aceasta nu se deplasa decât însoţită, iar vecinii nu o mai văzuseră de câteva luni, exact de când inculpata începuse să-i aplice „corecţii", întrucât nu mai făcea faţă stresului de la serviciu şi îngrijirii propriei mame.

În motivele de apel ale procurorului, s-a criticat şi greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, sub aspectul cuantumului, prin aplicarea formală a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., reţinerea nelegală a altor circumstanţe atenuante arătate doar în motivare. S-a solicitat înlăturarea circumstanţei atenuante judiciare a bunei conduite înainte de săvârşirea infracţiunii deoarece, în motivarea acestei circumstanţe atenuante, prima instanţă a insistat pe drama inculpatei, fiica bună, care şi-a sacrificat viitorul pentru a o îngriji pe mama sa, grav bolnavă, în motivare fiind reţinute, în mod nelegal, şi celelalte circumstanţe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. b) şi c), deşi acestea nu se regăsesc în minută. Este de necontestat că „munca oboseşte", că pe inculpată o încearcă anumite afecţiuni de sănătate, că inculpata se afla într-o stare de disconfort, cel puţin psihic, dar toate la acestea la un loc nu îi justifică „accesul de furie", ce a determinat uciderea mamei sale cu o ferocitate ieşită din tiparele unor asemenea fapte, atât de reprobabile umanităţii. Astfel, în opinia procurorului, instanţa a reţinut greşit că inculpata a avut o atitudine „sinceră", de regret (în sensul că: „nu a internat-o ca să îşi vadă de viaţă"), de neacceptare a uciderii mamei sale. Or, se susţine în motivele de apel, dacă se analizează declaraţiile inculpatei din ambele faze procesuale, instanţa va constata că aceasta încearcă să îşi minimalizeze actele de agresiune, ruşinea sau, mai degrabă, teama că se va descoperi abominabila faptă. Această atitudine este observată şi de medicii care au analizat dacă discernământul inculpatei a fost abolit momentul faptei: „emotivitate minimă, tendinţe schizoide şi impulsive, un profil pulsional al unui Eu incapabil să-şi socializeze nevoia de agresivitate întâlnit în reacţiile criminale, supraevaluarea propriei persoane în raport cu ceilalţi semeni, impulsivitate, mare capacitate de apărare". Împrejurarea că inculpata este intelectuală, în cazul de faţă se întoarce împotriva sa, întrucât nivelul ridicat de educaţie nu trebuia să-i permită un asemenea comportament sadic şi o astfel de abordare a modului de a-şi trata o mamă, care nu mai era în toate facultăţile mintale. în opinia procurorului, acest aspect, cel mult, putea fi evaluat, teoretic, la stabilirea pedepsei, foarte puţin, spre limita inferioară de 15 ani închisoare (fiind invocată practica judiciară: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 603 din 01 februarie 2002, Decizia nr. 2673 din 04 iunie 2003)."

În concluzie, în motivele de apel ale Ministerului Public, sub aceste aspecte, s-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante, aceea prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., care nu se poate reţine în contextul grav al săvârşirii infracţiunii de omor (calitatea părţilor de rude apropiate, victima în vârstă, grav bolnavă, aflată în grija inculpatei, număr impresionabil de plăgi traumatice ce denotă ferocitate), a celorlalte două circumstanţe atenuante judiciare reţinute, nelegal, doar în considerente, şi aplicarea unei pedepse mai severe.

În motivele de apel ale inculpatei, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:

S-a susţinut că situaţia de fapt, reţinută de către instanţa de fond, este în contradicţie totală cu actele şi lucrările dosarului.

S-a susţinut că din procesul - verbal de constatare la faţa locului şi din concluziile raportului de necropsie, comunicate de medicii legişti, rezultă faptul că moartea victimei s-a putut produce prin lovire repetată cu un corp dur. Ulterior, raportul medico - legal de necropsie a fost modificat în sensul că moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie, iar leziunile s-ar fi putut produce prin loviri repetate cu un corp dur şi corp dur alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. După un an şi trei luni de la trimiterea inculpatei în judecată, pe baza completării raportului de necropsie, făcută de aceeaşi medici legişti, s-a stabilit că nu există o legătură de cauzalitate, în mod ştiinţific, între loviturile repetate şi deces. în susţinerea nevinovăţiei inculpatei, apărarea a menţionat următoarele posibile cauze ale morţii victimei:

1. moartea naturală datorată vârstei înaintate şi multiplelor afecţiuni cronice de care suferea victima, respectiv accidente vasculare cerebrale repetate, sechele a două infarcte de miocard suferite în jurul vârstei de 50 de ani, o intervenţie chirurgicală pe creier, insuficienţă cardio respiratorie, Alzheimer ş.a. Apărarea susţine că din actele şi lucrările dosarului reiese că victima, înainte de deces, a avut un comportament specific instalării agoniei înaintea morţii, respectiv relaxarea totală a sfincterelor, pierderea echilibrului, căderea şi lovirea de obiectele din locuinţă, privirea fixă, relaxare totală, lipsa răspunsului la stimuli etc.

2. moartea accidentală prin aspirarea de alimente în plămâni. Dovada că decesul victimei s-ar fi putut datora şi asfixiei prin ingerarea accidentală de alimente pe traseul traheobronşic ar rezulta din declaraţiile martorilor M.A. şi R.T.B., cărora le-a atras atenţia faţa victimei, care avea urechile şi ochii umflaţi, aspect întâlnit în cazul asfixiilor mecanice sau accidentale. În opinia apărării, faţă de concluziile medicilor legişti, în sensul că decesul ar fi survenit prin disfuncţie ventilatorie, consecinţă a fracţiunilor costale, inculpata nu poate fi răspunzătoare de respectivele fracturi întrucât bastonul de aluminiu cu care i-a aplicat lovituri victimei, nu era apt să producă fracturi costale, datorită greutăţii foarte reduse a acestuia. S-a susţinut că fracturile au fost rezultatul căderilor repetate ale victimei peste cadă, în timp ce inculpata încerca să o ridice pentru a o spăla şi a fragilităţii osoase specifice vârstei, potrivit actelor medicale existente la dosarul cauzei.

3. moartea neviolentă, datorată unui infarct miocardic. Apărarea a susţinut că moartea neviolentă a fost confirmată chiar de examenul histopatologic efectuat de către medicii legişti. Acest aspect rezultă şi din opinia separată a expertului medico-legal dr. M.C. Apărarea a opiniat că este exclusă moartea violentă prin şoc traumatic şi hemoragie sau datorată rinichiului de şoc ori fracturilor costale, învederând faptul că, deşi în concluziile primului raport medico-legal de necropsie se indica drept cauză a morţii şocul traumatic şi hemoragie, la examenul intern al cadavrului nu s-a descoperit nicio leziune a organelor interne cu potenţial tanatogenerator. Astfel, completarea raportului medico-legal de necropsie, în sensul că nu există legătură de cauzalitate între loviturile repetate şi deces, conturează fără echivoc nevinovăţia inculpatei.

De asemenea, apărarea a susţinut că nici latura subiectivă a infracţiunii nu este îndeplinită întrucât inculpata nu a avut intenţia de a suprima viaţa mamei sale, şi nu a acţionat nici măcar cu intenţie indirectă, acest fapt rezultând din declaraţiile personalului ambulanţei din care reiese faptul că inculpata a încercat să-şi resusciteze mama şi să-i administreze medicamente pentru a o salva.

Apărătorul a apreciat că instanţa de fond a înlăturat nemotivat completările raportului medico-legal de necropsie şi a condamnat inculpata pentru săvârşirea unei infracţiuni ale cărei elemente constitutive lipsesc.

În final, apărătorul a solicitat respingerea apelului declarat de Ministerul Public ca nefondat, admiterea apelului inculpatei şi, în baza dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 219 din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 756 din 26 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 alin. (l) lit. a) C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpata D.C. la 8 ani închisoare, urmare aplicării prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată şi a fost obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dedus din pedeapsă durata măsurilor preventive de la 14 august 2006 la 09 septembrie 2008 şi a fost menţinută starea de arest a acesteia.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt, care corespunde probelor administrate, precum şi vinovăţia inculpatei la comiterea faptei ce a avut drept consecinţă decesul mamei sale.

Potrivit raportului de necropsie şi avizului dat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, leziunile şi şocul traumatic ce au condus la deces s-au produs prin loviri repetate cu corp dur şi corp dur alungit, fiind exclusă căderea. Totodată, decesul a avut loc la 45-60 minute de la ultima masă.

Aceste constatări ştiinţifice se coroborează cu procesele verbale de sesizare şi de cercetare la faţa locului, cu declaraţiile martorilor M.V., M.A., R.T.B., şi chiar cu declaraţiile inculpatei care a recunoscut lovirea victimei cu un baston metalic.

În acest context probatoriu, instanţa de prim control judiciar a apreciat că susţinerile inculpatei sunt neîntemeiate, iar consideraţiile cu privire la posibilele cauze ale morţii nu au, de asemenea, niciun suport probatoriu.

Vârsta înaintată a victimei, bolile de care suferea, sau împrejurarea unei morţi prin asfixiere cu alimente, sunt contrazise de raportul de necropsie şi avizarea acestuia cu privire la cauzele morţii precum şi de declaraţiile la care s-a făcut referire mai sus.

Neîntemeiate sunt şi susţinerile inculpatei cu privire la neîndeplinirea elementului subiectiv deoarece, în raport de numărul de lovituri, frecvenţa acestora şi aptitudinea obiectului contondent, fapta s-a comis cu intenţie indirectă, inculpata putând să aprecieze, la nivelul omului diligent, că loviturile aplicate, raportat şi la vârsta şi suferinţele victimei, ar fi putut fi letale.

Instanţa de apel a apreciat că este întemeiată critica Ministerului Public cu privire la greşita încadrare juridică a faptei, în cauză fiind incidente prevederile art. 175 lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Lovirea victimei cu un obiect contondent timp de câteva ore, cu urmarea decesului victimei prin şoc traumatic şi hemoragie survenit în condiţiile unui politraumatism cu intense hematoame şi urmată de lovituri dure aflate la limita schingiuirii (bucăţi de păr smulse), deşi victima o ruga să fie lăsată să doarmă, constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) şi d) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen. Inculpata a recunoscut că a lovit-o pe victimă cu un baston metalic, şi a spălat-o timp de 4 ore, iar intervalul de timp în care a avut loc agresiunea este confirmată de martora M.V. Inculpata a bătut-o în reprize pe victimă şi, pentru că nu se mai putea ţine pe picioare, a ridicat-o, trăgând-o de păr, după care s-a gândit să-i administreze şi nişte medicamente, descleştându-i gura cu un cuţit ruginit şi continuând să-i facă duşuri reci, alternativ cu apă caldă.

S-a reţinut că numai la intervenţia martorei, vecina părţilor, inculpata şi-a întrerupt agresiunea, aceasta ezitând să anunţe salvarea, întrucât victima era învineţită toată, a spălat de sânge corpul decedatei, în baie şi locuinţă pentru a înlătura urmele de sânge şi, implicit, ale violenţei faptei. Pe de altă parte, situaţia victimei, în vârstă de 75 ani şi grav bolnavă, aflată în neputinţă fizică şi psihică, împiedicând-o să reacţioneze să se apere în faţa atacului, se circumscrie agravantei omorului săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen.

În ceea ce priveşte greşita aplicare a unor circumstanţe atenuante, curtea de apel a apreciat că, dincolo de gravitatea deosebită a faptei, la individualizarea pedepsei trebuie să se ţină cont şi de fondul pe care s-a comis fapta, în sensul dependenţei victimei de inculpată, eforturilor depuse de inculpată şi sacrificiile suportate de aceasta pentru a-şi îngriji mama bolnavă („urmare a acestei vieţi de uzură şi izolare, inculpata a comis fapta în stare de depresie dar cu discernământ păstrat în raport de fapta reţinută").

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.

I) asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti:

- în motivele de recurs, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile fiind criticate sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante şi aplicării unei pedepse reduse în raport cu gradul de pericol social concret al faptei. S-a solicitat casarea ambelor hotărâri, înlăturarea circumstanţelor atenuante şi aplicarea unei pedepse situată între limitele prevăzute de textul incriminator.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că în mod legal au fost reţinute în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, având în vedere că acestea constatau în acele împrejurări care, în raport cu făptuitorul şi fapta săvârşită, prezintă un caracter de excepţie ce impune reţinerea acestora în sensul prevăzut de art. 74 C. pen.

Prima instanţă, aşa cum s-a menţionat, a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, împrejurări legate de contextul uman al săvârşirii faptei şi de atitudinea de regret, circumstanţe reţinute şi de către instanţa de apel.

II) asupra recursului declarat de inculpată:

- în motivele scrise de recurs, dezvoltate cu ocazia dezbaterilor, apărătorul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12, 17, 18 şi 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatei nu este fondat.

- s-a susţinut că instanţele nu s-au pronunţat asupra completării raportului de necropsie.

Critica nu este întemeiată.

- în urma demersurilor procedurale ale instanţei de fond, I.N.M.L. Mina Minovici din Bucureşti (C.S.M.L.), a înaintat avizul nr. E 1/9674/2007 din 1 februarie 2008, la care a fost anexat raportul medico-legal de necropsie (completare), dosar primă instanţă. La dosar a fost depusă de apărare şi o „opinie expertală".

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales a declarat, expres, că „renunţă la efectuarea suplimentului la raportul de necropsie, având în vedere argumentarea medicilor legişti", după care, instanţa, constatând că nu mai sunt alte cereri, a dispus trecerea la dezbateri.

Din examinarea părţii expozitive a sentinţei rezultă că instanţa de fond a avut în vedere toate actele medico-legale existente la dosarul cauzei, inclusiv ultimul aviz şi completarea raportului.

În apel, a fost obţinut un nou aviz al C.S.M.L., cu ocazia dezbaterilor reţinându-se că inculpata şi apărătorul ales nu mai au alte cereri. Din examinarea părţii expozitive a deciziei rezultă că instanţa de apel a avut în vedere actele medico-legale existente la dosar.

Împrejurarea că ambele instanţe au dat o altă interpretare conţinutului şi concluziilor actelor medico-legale, alta decât cea dată de apărare, nu este de natură să justifice incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

- neîntemeiată este şi critica referitoare la existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Ambele instanţe au avut în vedere fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată (fapta în materialitatea ei, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat).

Din examinarea dispoziţiilor art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., rezultă însă că este legală schimbarea încadrării juridice a faptei, dispusă în condiţiile legii (cele prevăzute de art. 334 C. proc. pen.).

Potrivit rechizitoriului, fapta inculpatei a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.

Condamnarea inculpatei în primă instanţă s-a dispus în temeiul acestui text incriminator [(art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.)].

Apelul Ministerului Public a vizat, în primul rând, greşita încadrare juridică a faptei (pct. l din motivele scrise de apel) întrucât nu s-a dat relevanţă juridică unor împrejurări care agravează fapta de omor, solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) şi d) şi art. 176 lit. a) C. pen. (omor săvârşit asupra unei rude apropiate, profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra şi săvârşit prin cruzimi). Au fost invocate actele medico-legale existente la dosar, doctrina şi jurisprudenţa, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Critica referitoare la greşita încadrare juridică a faptei a fost susţinută de procuror cu ocazia dezbaterilor în apel, apărătorul punând concluzii sub toate aspectele.

În urma examinării acestei critici, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecata, astfel cu s-a arătat în Decizia atacată.

În concluzie, se constată că instanţa de apel s-a pronunţat, pe de o parte, asupra faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, în materialitatea ei, iar pe de altă parte, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., chestiunea de drept cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei a fost cunoscută apărării încă de la înregistrarea dosarului pe rolul curţii de apel şi a fost pusă în discuţie contradictorie cu ocazia dezbaterilor, instanţa de apel dispunând, motivat, schimbarea încadrării juridice a faptei.

În urma efectuării expertizei psihiatrice a inculpatei s-a stabilit că aceasta, la data faptelor, avea păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social-negative ale faptei comise, discernământul fiind păstrat în raport cu fapta.

- criticile referitoare la încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 174 - art. 175 lit. c) şi d) - art. 176 lit. a) C. pen., sunt neîntemeiate.

Pe de o parte, împrejurările care relevă existenţa circumstanţelor prevăzute de art. 175 lit. c) şi d) C. pen., rezultă, de necontestat, din actele şi lucrările dosarului (legătura de rudenie mamă-fiică şi starea extrem de precară a sănătăţii fizice şi psihice a victimei).

Pe de altă parte, două sunt aspectele noţiunii de „cruzimi", unul intrinsec actului de ucidere, care constă în folosirea de procedee inumane şi inutile de chinuire a victimei înainte de a muri, şi unul extrinsec actului de ucidere, rezonanţa socială a actului, constând în faptul că inspiră oroare şi groază persoanelor care iau cunoştinţă de el şi de metodele folosite. Specific cruzimilor este folosirea unor metode cauzatoare de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, realizând astfel, alături de rezultatul constând în suprimarea vieţii victimei, şi un al doilea rezultat, constând în chinuirea ei fizică sau morală.

În partea expozitivă a deciziei atacate, instanţa de prim control judiciar a argumentat convingător, în fapt şi în drept, imperativele reţinerii variantei agravate de omor (omor calificat şi deosebit de grav) Înalta Curte apreciind, pe de o parte, că nu este necesară reiterarea acestora, iar pe de altă parte, că fapta inculpatei, pe fondul stării extrem de precare de sănătate fizică şi psihică a victimei, realizează condiţiile circumstanţei agravante prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen., neîntemeiată este şi critica apărării în sensul că fapta ar fi trebuit încadrată juridic în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. (lovituri cauzatoare de moarte).

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 183 C. pen., forma de vinovăţie cu care acţionează făptuitorul este intenţia generală de vătămare corporală, iar nu intenţia de omor, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind imputat acestuia în baza culpei, latură subiectivă caracterizată prin forma de vinovăţie mixtă, praeterintenţie, vinovăţia acestuia rezultând din modul de săvârşire a faptelor.

În cauză, în raport cu obiectul vulnerant folosit, cu durata în timp a agresiunii, cu multitudinea şi intensitatea loviturilor aplicate victimei (aşa cum rezultă din numărul, natura leziunilor şi gravitatea acestora constatate în urma efectuării necropsiei), pe fondul stării precare fizice a acesteia, este justificată reţinerea intenţiei de omor a inculpatei, iar nu a intenţiei generale de vătămare corporală.

- sunt neîntemeiate şi criticile privind existenţa unei grave erori în stabilirea situaţiei de fapt.

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.

Înlăturarea motivată a unor probe din ansamblul probator, inclusiv a celor referitoare la apărarea inculpatei, este o prerogativă a organelor judiciare prevăzută expres în art. 356 lit. c) C. proc. pen. De asemenea, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Din examinarea motivelor de recurs, susţinute şi cu ocazia dezbaterilor, se constată că apărarea nu menţionează care sunt acele aspecte ale situaţiei de fapt aflate în contradicţie cu probele administrate, ci, printr-o interpretare proprie a conţinutului actelor medico-legale, se concluzionează cu privire la nevinovăţia inculpatei. Se susţine că între acţiunea inculpatei şi moartea victimei nu ar exista legătură de cauzalitate, şi că moartea acesteia ar fi, după caz, naturală (datorită vârstei înaintate şi afecţiunilor cronice), accidentală (prin aspirarea de alimente în plămâni) nonviolentă (prin infarct miocardic) ori nonviolentă (cu etiogeneză necunoscută).

Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea numitei D.E. a fot violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie consecinţa unui politraumatism soldat cu multiple plăgi epicraniene şi faciale, echimoze şi hematoame masive ale membrelor şi toracic cu echimoze, hematoame, fracturi costale hemitoracic bilateral, pubian şi rinichi de şoc. Leziunile traumatice care au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovituri repetate cu corp dur şi corp alungit cu legătură directă de cauzalitate în tanatogneză. Moartea şi leziunile pot data din 13 august 2006. Raportul medico-legal este completat cu planşe foto.

În completarea acestuia, a fost obţinut avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L. - Bucureşti, avizul Comisiei superioare de medicină legală din carul I.N.M.L. - Bucureşti, completare raport.

Împrejurarea că instanţele nu au acordat relevanţa cerută de inculpată „opiniei expertale" întocmită de expertul apărării nu justifică pretinsa eroare de fapt. De altfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, apărarea a renunţat la efectuarea unui supliment de expertiză prin examinarea susţinerilor din această „opinie expertală".

În raport cu aspectele stabilite prin actele medico-legale menţionate, care nu au relevat posibila existenţă a unor dubii cu privire la împrejurările şi cauzele morţii victimei, coroborate cu restul probelor administrate, inclusiv declaraţiile inculpatei, se constată că ambele instanţe au reţinut corect legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei şi moartea victimei.

- este neîntemeiată şi critica cu privire la individualizarea pedepsei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracţiunea pentru care inculpata a fost condamnată este pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

În favoarea acesteia au fost reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (printre care, contextul uman al săvârşirii faptei, datele personale ale inculpatei şi regretul acesteia) ceea ce a justificat reducerea pedepsei sub minimul special al textului incriminator.

Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatei este mult redusă sub minimul special de 15 ani închisoare, o nouă reducere a cuantumului nefiind justificată, acesta răspunzând cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., precum şi principiului proporţionalităţii.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 3859 pct. 15 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.

Din pedeapsa pe care o va executa inculpata se va deduce, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), durata măsurilor preventive.

Potrivit art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Ministerului Public urmând să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpata D.C. împotriva deciziei penale nr. 219 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 august 2006 la 17 noiembrie 2008.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 3699/2008. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 3797/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3709/2008. Penal