ICCJ. Decizia nr. 3811/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3811/2008
Dosar nr. 552/32/2008
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 560/P/2008 din 23 iunie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) combinat cu art. 10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numitul A.M., fost judecător sindic, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare a reţinut următoarele:
Petentul D.T. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând, de această dată, efectuarea de cercetări faţă de M.A., fost judecător sindic, pentru că, ocazionat de soluţionarea unei acţiuni judiciare, ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Sub aspectele reclamate, s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995, s-a formulat de către C.G.P. laşi o cerere împotriva debitoarei SC G.I. SRL Roman, invocându-se o creanţă reală şi exigibilă de 8.012.480 lei, care nu a fost achitată în termenul de 30 de zile, atrăgându-i societăţii comerciale mai sus citate insolvenţa (cerere care a format obiectul dosarului nr. 10/F/2001 la Tribunalul Neamţ).
Prin încheierea din 7 februarie 2001, preşedintele de complet A.M., având în vedere solicitarea lui D.T., reprezentant al SC G.I. SRL Roman, a dispus numirea unui administrator judiciar.
S-a luat în discuţie totodată şi numirea unui expert contabil pentru stabilirea cauzelor privind încetarea operaţiunilor comerciale a societăţii debitoare, prin aplicarea sechestrului asupra documentelor contabile de către executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Roman.
S-a decis astfel, prin acea încheiere, numirea ca administrator a numitului P.P., iar ca expert contabil a fost numit T.A. din cadrul SC E.C. SRL Piatra Neamţ.
Ulterior, la data de 22 februarie 2001 (dosar nr. 10/F/2001), judecătorul sindic A.M. a admis cererea G.P. laşi şi a ridicat debitoarei SC G.I. SRL Roman dreptul de a-şi conduce activitatea şi a declanşat procedura falimentului. S-au mai dispus:
- dizolvarea societăţii debitoare SC G.I. SRL Roman şi totodată numirea ca lichidator pe dl. P.P.
Aplicarea de îndată a dispoziţiilor Legii nr. 64/1995 notifică C.C.I. Neamţ privind desemnarea ca lichidator a d-lui P.P. la societatea debitoare.
Amendarea administratorului D.T. cu suma de 5.000.000 lei, pentru nedepunerea la dosar a tuturor actelor prevăzută la art. 26 din Legea nr. 6/1995.
- fixarea unui termen de control la data de 5 aprilie 2001, ora 10,00.
S-a reţinut că, dacă ar fi fost nemulţumit de persoanele numite şi măsurile luate, petentul D.T. avea calea legală a recursului de care însă nu s-a folosit, preferând să reclame, la diferite autorităţi, aşa zise abuzuri.
Prin încheierea din 5 aprilie2001, dată în acelaşi dosar (nr. 10/F/2001) judecătorul A.M., luând act de raportul de activitate depus de lichidatorul T.C. a fixat un nou termen la 10 mai 2001, urmând a fi numiţi trei experţi tehnici, specialitatea silvică.
S-a dispus înregistrarea creanţei declarată de SC C.N.C. SRL laşi cu suma de 406.559.930 lei.
S-a solicitat de către lichidator a fi luată măsura asigurării pazei bunurilor, iar judecătorul A.M. a dispus ca solicitarea să fie pusă în discuţia adunării creditorilor.
Ulterior, aşa cum de altfel rezultă şi din declaraţiile numitului A.M., în prezent avocat, urmarea unor reorganizări, fostul preşedinte al Tribunalului Neamţ I.C. a dispus trecerea lui A.M. ca judecător la secţia civilă, cauza lichidării societăţii comerciale fiind preluată de un alt judecător.
Din cercetările efectuate, procurorul a reţinut că faptele sesizate de D.T., şi referitoare la fostul judecător sindic A.M., nu se confirmă. S-a mai reţinut şi faptul că nu există nici un grad de rudenie între A.M. şi T.C., şi care a lucrat ca asociat şi angajat al lui P.P., confirmându-se că, în noiembrie 2001, a absolvit cursul de lichidatori, conform adresei U.N.P.R.L., filiala Neamţ din 23 ianuarie 2002. Este confirmată şi legalitatea societăţii de lichidare M.C. SRL, confirmare făcută de C.C. cu adresa nr. 1576/2002.
Celelalte aspecte reclamate de petentul D.T. au format obiectul multiplelor dosare finalizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău soluţiile (în xerocopii) fiind anexate la prezenta cauză, dosar nr. 118/P/2001 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dosar nr. 375/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la 4 septembrie 2002, dosar nr. 200/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la 31 august 2005, dosar nr. 491/P/2007, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la 24 septembrie 2007 şi dosar nr. 292/P/2007, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale la 8 aprilie 2008, ambele cauze ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
În consecinţă, fată de cele reţinute din cercetări, s-a conchis că fostul judecător sindic A.M., în prezent avocat, nu a comis faptele sesizate de petent, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva rezoluţiei, petiţionarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluţia nr. 579/11/2/2008 din 28 iulie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarului, reţinând următoarele:
Petentul D.T. a susţinut că susţinând că rezoluţia este nelegală şi netemeinică, deoarece:
Judecătorul A.M. a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei SC G.I. SRL, al cărei administrator a fost, cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Astfel, petentul apreciază că această procedură a fost deschisă pentru o creanţă mai mică decât limita legală prevăzută prin dispoziţiile Legii nr. 64/1995, ce ar fi, potrivit susţinerii petentului, de 30.000.000 lei (ROL).
T.C. a efectuat activităţi legate de procedura reorganizării şi falimentului, fără a îndeplini condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în materie.
Din actele premergătoare efectuate nu a rezultat însă faptul că judecătorul A.M. să fi nesocotit dispoziţiile Legii nr. 64/1995, cu ocazia exercitării atribuţiilor în dosarul 10/F/2001 al Tribunalului Neamţ. Dispoziţiile Legii nr. 64/1995 nu condiţionează deschiderea procedurii de reorganizare de o limită minimă a creanţei, cum susţine petentul D.T. în plângerea formulată.
De asemenea, s-a reţinut că fată de numiţii T.C. şi P.P. s-au efectuat cercetări şi în dosarul 200/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, stabilindu-se că nu este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Alte aspecte reclamate de D.T., în legătură cu reorganizarea şi procedura falimentului SC G.I. SRL al cărei administrator a fost, au format obiectul dosarelor 491/P/2007, 292/P/2007 (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău), 200/P/2005 (Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman), 375/P/2002 (Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ).
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat prin plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 131 din 25 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
În motivarea plângerii s-a susţinut săvârşirea de intimat a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi că, pentru dovedirea acestei infracţiuni, se impune corelarea datelor din încheierile pronunţate până în luna mai 2001, a raportului de expertiză şi a vânzărilor datate 25 mai 2001 şi a Legii nr. 64/1995, care a fost nesocotită. S-a mai arătat că procedura de lichidare judiciară a fost nesocotită şi pentru următoarele motive:
- folosirea unui lichidator, respectiv numitul T.C., care era cumătru, în timp ce numitul P.P. îşi pierduse calitatea de lichidator, acesta din urmă fiind ulterior arestat; se mai susţine că, de altfel, acesta nu a participat la procesul de lichidare a societăţii al cărui administrator a fost petentul;
- SC M.C. nu era abilitată de U.N.L. din România;
- s-a dat mită evaluatorului prin fratele acestuia;
- s-a procedat la vânzarea ilegală şi subevaluată de aproape 50 de ori a bunurilor societăţii înainte de a fi aprobată de judecătorul sindic, dar consimţită prin complicitate de acesta.
Pentru aceste motive, petiţionarul a solicitat admiterea plângerii, deoarece din faptele săvârşite i-a fost adus un prejudiciu, la data comiterii, de 550.000 dolari S.U.A.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut următoarele:
Petentul a fost administratorul SC G.I. SRL Roman, judeţul Neamţ.
Deoarece această societate comercială a încetat plăţile cel puţin 30 de zile, creditorul C.G.P. al Judeţului laşi s-a adresat Tribunalului Neamţ cu cerere formulată în conformitate cu prevederile art. 29 şi următoarele din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, pentru deschiderea acestei procedurii judiciare împotriva debitoarei SC G.I. SRL Roman, judeţul Neamţ, pentru recuperarea creanţei certe, lichide şi exigibile în sumă de 8.012.480 lei.
În baza sus-menţionatei legi nu exista o limită minimă de la care să se declanşeze procedura falimentului.
Cauza s-a înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub nr. 10/F/2001.
Potrivit art. 6, 8 şi 30 din Legea nr. 64/1995, preşedintele Tribunalului Neamţ a desemnat judecător sindic pe intimatul M.A., judecător la acea dată la această instanţă. Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 s-a procedat la comunicarea cererii, în copie, debitorului şi s-a a dispus afişarea unei copii la uşa instanţei.
Debitoarea nu a contestat, potrivit art. 31 alin. (3) din aceeaşi lege, că nu ar fi în încetare de plăţi, astfel că prin încheierea din data de 23 ianuarie 2001, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (7), art. 32, 33 şi 34 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a dispus:
- deschiderea procedurii;
- notificarea creditorului şi debitorului, precum şi a O.R.C. de pe lângă C.C.I.A. a Judeţului Neamţ, acesta din urmă pentru efectuarea menţiunii deschiderii procedurii;
- a fost convocată şedinţei adunării creditorilor pentru data de 22 februarie 2001, orele 10, la sediul Tribunalului Neamţ;
- s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea creanţelor asupra averii debitorului la data de 22 februarie 2001 şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
- s-a pus în vedere debitoarei ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună la dosarul cauzei actele cerute prin art. 26 alin. (1), cu menţiunea că nerespectarea fără motive întemeiate a acestei dispoziţii se sancţionează cu amendă civilă de 200.000 lei pe zi de întârziere, amendă care va fi imputată persoanelor care îl reprezintă legal pe debitor.
Administratorul debitoarei, petentul din prezenta cauză, nu s-a conformat acestei dispoziţii susţinând că actele au fost „puse sub sechestru de executorul judecătoresc".
Prin încheierea din data de 07 februarie 2001, a fost numit administrator judiciar P.P. şi a fost desemnat expert contabil numitul ec. T.A., din cadrul SC E.C. SRL Piatra Neamţ, în vederea stabilirii cauzelor privind încetarea operaţiunilor comerciale ale societăţii debitoare.
Administratorul judiciar a delegat pe numitul T.C. pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor stabilite de judecătorul sindic. Ulterior, la data de 22 februarie 2001, judecătorul sindic A.M. a admis cererea C.G.P. laşi, a ridicat debitoarei SC G.I. SRL Roman, dreptul de a-şi conduce activitatea şi a declanşat procedura falimentului, a fost numit lichidator P.P. şi s-a dispus aplicarea de îndată a dispoziţiilor Legii nr. 64/1995.
A fost notificată C.C.I. Neamţ, privind desemnarea ca lichidator a domnului P.P. la societatea debitoare.
S-a dispus amendarea administratorului D.T., cu suma de 5.000.000 lei, pentru nedepunerea la dosar a tuturor actelor prevăzute la art. 26 din Legea nr. 6/1995, şi s-a fixat termen de control la data de 5 aprilie 2001, ora 10,00.
Împotriva acestei încheieri nu s-a declarat recurs de debitoare prin reprezentatul său legal-petentul din cauză. Lichidatorul, împreună cu ing. B.R., desemnat de petent, a procedat, potrivit art. 82 şi 83 din Legea nr. 64/1995.
La termenul de judecată din data de 05 aprilie 2001 a fost depus raportul de activitate al debitoarei şi procesul verbal de inventariere a bunurilor.
Judecătorul sindic, prin încheierea din data de 05 aprilie 2001, a dispus înregistrarea şi a creanţei în sumă de 406.559.930 a SC C.N.C. SRL laşi şi a se solicita Biroului de Expertiză de pe lângă Tribunalul Neamţ comunicarea numelui a trei experţi în specialitatea silvicultură.
Prin încheierea din data de 10 mai 2001 s-au înscris creanţele A.J.O.F.M. Neamţ, C.T.P. Neamţ, C.A.S.J. Neamţ şi a C.L.C. Oţeleni, jud. laşi.
Lichidatorul, după evaluarea bunurilor, motivând că nu poate asigura paza acestora, a solicitat vânzarea directă a bunurilor, iar judecătorul a dispus ca solicitarea să pusă în discuţia adunării creditorilor [(art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege)].
La data de 19 noiembrie 2001, ca urmare a unor măsuri organizatorice, preşedintele Tribunalului Neamţ a dispus trecerea judecătorului sindic M.A. la secţia civilă, soluţionarea cauzei privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului fiind preluată de un alt magistrat.
La cererea lichidatorului s-a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 124 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 64/1995, atragerea răspunderii administratorului societăţii, petentul din prezenta plângere.
Prin sentinţa nr. 627/ F, din data de 07 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar SC M.C. SRL Roman, s-a dispus ca pasivul debitoarei SC G.I. Roman să fie suportat de fostul administrator D.T. şi a fost obligat acesta să plătească următoarele sume:
- 20.013 RON către SC C.N.C. SRL laşi;
- 20.947 RON către SC L. SRL Roman;
- 2.173 RON către SC F.P. SRL Tg. Neamţ;
- 490 RON către C.G.P. laşi;
- 43.853 RON către D.R.V. laşi.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor fostului administrator D.T.
În ceea ce priveşte administratorul şi lichidatorul desemnat, din actele şi lucrările dosarului rezultă, aşa cum s-a arătat, că în aceste calităţi a fost desemnat numitul P.P.
Din examinarea tabloului lichidatorilor judiciari rezultă că avea această calitate şi figurează înscris în evidenţele U.N.P.R.L. din România de la data de 14 decembrie 1999 şi, pe durata soluţionării cauzei de intimatul M.A., nu a fost suspendat din această funcţie şi nici radiat din evidentele U.N.P.R.L.R.
Prin încheierea nr. 36 din data de 26 ianuarie 2001, rămasă irevocabilă, la data de 30 ianuarie 2001, s-a autorizat constituirea şi s-a dispus înmatricularea în R.C. a SC M.C. SRL Roman, judeţul Neamţ, care avea ca asociaţi pe P.P. şi T.C., societatea fiind înregistrată sub nr. J 27/39/2001 din data de 30 ianuarie 2001.
În obiectul de activitate, printre alte activităţi, figurează şi reorganizare şi lichidare.
Numitul T.C. a desfăşurat activitate în dosarul de insolvenţă ca persoană desemnată de administratorul şi lichidatorul judiciar P.P. şi apoi ca asociat al susmenţionatei societăţi, societate care figurează pe Tabloul U.N.P.R.L. din România, desfăşurând atribuţiile prevăzute de lege, în conformitate cu prevederile art. 21 şi 22 din Legea nr. 64/1995.
Pe acelaşi tablou figurează, începând cu data de 21decembrie2001, ca lichidator, şi numitul T.C.
Din probele administrate nu rezultă că ar exista un grad de rudenie între intimatul A.M. şi T.C.
Aşa cum s-a menţionat, dacă petentul ar fi fost nemulţumit de măsurile luate de judecătorul sindic ar fi avut posibilitatea de a ataca în justiţie încheierile pronunţate de instanţă.
Petentul a formulat plângeri penale şi împotriva numiţilor P.P. şi T.C. dar, prin rezoluţia din data de 31 august 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, s-a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală împotriva acestora cu privire la activitatea prevăzută de Legea nr. 64/1995, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, petentul a formulat şi alte numeroase plângeri penale, tot în legătură cu SC G.I. Roman, care au făcut obiectul dosarelor nr. 118/P/2001 al Parchetului de pe lângă Cutea de Apel Bacău, 375/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, 491/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, 292/P/2007 din 08 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dar în toate dosarele s-au adoptat soluţii de netrimitere în judecată.
În consecinţă, prima instanţă reţinut că potrivit actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că activitatea judecătorului sindic s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 1 alin. (4) şi art. 129 din Constituţia României, revizuită, rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătura cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărâri judecătoreşti.
Eventualele încălcări ale normelor legale de drept procesual şi/sau de drept substanţial de intimatul-judecător pot fi analizate exclusiv pe căile legale de atac. A concluziona altfel a însemna a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă, simultan şi paralel, unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanţă de judecată, ceea ce nici Constituţia, nici legile de organizare judecătorească şi nici C.E.D.O., nu permit. Conform jurisprudenţei C.E.D.O., procurorul nu este considerat magistrat în sensul art. 5 alin. (3) din Convenţie şi, totodată, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Nu poate constitui faptă penală, şi implicit nu poate angaja răspunderea penală a unui magistrat, activitatea desfăşurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate în exercitarea întocmai a funcţiei şi adoptării unei soluţii. Rezultă că organului de urmărire penală şi/sau unei alte instanţe judecătoreşti îi este interzis prin Constituţie şi lege să facă cercetări şi/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat prezentul recurs.
În motivarea recursului, petiţionarul a arătat că judecătorul sindic nu a respectat nici-o dispoziţie a Legii nr. 64/1995 şi că „doresc şi-mi este necesar, o hotărâre judecătorească motivată pentru paguba produsă în 2000, de 560.000 EURO".
Recursul nu este fondat.
În condiţiile în care recursul este motivat prin exprimări generale, fără critici concrete cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei şi rezoluţiilor atacate, Înalta Curte, examinând din oficiu aceste acte de dispoziţie ale instanţei şi procurorului, constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Rezoluţiile atacate şi, mai ales, sentinţa primei instanţe sunt amplu motivate, în fapt şi în drept, Înalta Curte apreciind că nu este necesară reiterarea argumentelor expuse în conţinutul acestora.
Toate aspectele reclamate de petiţionar au fost supuse, deopotrivă, unei probaţiuni complete (efectuarea tuturor actelor premergătoare necesare deplinei şi legalei soluţionări a plângerii penale şi de asemenea, unei atente examinări în drept (menţionându-se toate normele de drept incidente în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 10/F/2001, constatându-se corecta interpretare şi aplicare a acestora).
În consecinţă, constatând, pe de o parte, că rezoluţiile atacate au fost adoptate în urma corectei aplicări a dispoziţiilor legale în materia soluţionării plângerilor penale şi dispunerii soluţiilor de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi convingător motivată în fapt şi în drept, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea recursului ca nefondat.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.T. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3797/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3815/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
