ICCJ. Decizia nr. 3759/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3759/2008
Dosar nr. 593/59/2008
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluţiei nr. 18/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petiţionarul A.P.G. a formulat plângere penală faţă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, procuror M.M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 C. pen., arătând în motivarea plângerii că procurorul s-a implicat în rezolvarea unor cereri sau dosare iniţiate de petent, constând în refuzul înaintării dosarului nr. 562/P/2005 la instanţa de judecată, deşi acesta a fost solicitat, nesoluţionarea unor cereri de recuzare a poliţiştilor sau procurorilor, tergiversarea soluţionării unor plângeri, nesoluţionarea unei cereri având ca obiect reconstituirea unor înscrisuri dispărute dintr-un dosar, trimiterea unor plângeri penale la organele de poliţie incompatibile, necomunicarea unor rezoluţii de netrimitere în judecată.
Intimata procuror T.L. de la acelaşi parchet este acuzată de către petiţionar că nu s-a abţinut de la soluţionarea a trei cereri de revizuire, deşi era incompatibilă, săvârşind astfel infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Plângerile făptuitorilor au fost analizate amănunţit, punctual, aşa cum rezultă din rezoluţia din 7 aprilie 2008, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 18/P/2008, constatându-se că faptele la care se referă petentul în plângerea sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau ale infracţiunii de favorizarea infractorului.
Rezoluţiile pronunţate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara sunt temeinice şi legale, neexistând motive de desfiinţare a acestora şi trimiterea dosarului pentru începerea urmăririi penale, întrucât toate faptele imputate făptuitorilor nu există; astfel, dosarul nr. 5621/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă a fost trimis instanţei de judecată la data de 1 noiembrie 2006; cererea de recuzare a poliţistului C.N. şi a procurorului C.O.E. a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, întrucât poliţistul s-a abţinut de la efectuarea cercetărilor, iar procurorul a fost transferat la altă unitate; cererea de recuzare a procurorului care a supravegheat cercetările în dosarul nr. 385/P/2007 a fost respinsă, ca nefondată, constatându-se că nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de Codul de procedură penală în materia recuzării; cererea petentului având ca obiect refacerea unor înscrisuri a fost respinsă, întrucât atât procurorul cât şi instanţa de judecată nu au constatat dispariţia unor înscrisuri; plângerile penale formulate de petent au fost înregistrate la Poliţia Moldova Nouă, pentru cercetări, cererile petentului având ca obiect revizuire, au fost trimise de procurorul T.L. la instanţă, însoţite de referatele prevăzute de art. 399 C. proc. pen.; cererile având ca obiect recuzarea procurorului T.L. au fost respinse ca nefondate; cererea de recuzare a procurorului P.C.A. a fost respinsă ca nefondată; dosarul nr. 152/P/2006 a fost soluţionat de procurorul M.G. prin rezoluţie motivată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul A.P.G., solicitând admiterea plângerii sale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, faţă de cele două intimate pentru infracţiunile reclamate.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză, sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate a fi săvârşite de către intimate nu există, astfel că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este temeinică şi legală, plângerea formulată împotriva acesteia fiind corect respinsă de prima instanţă.
Astfel, referitor la acuzaţiile aduse de petiţionar, din actele dosarului rezultă că prin adresa din 17 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, dosarul nr. 562/P/2005, a fost trimis aceleiaşi instanţe de judecată, urmare adresei nr. 1389/261/2006, iar conform adresei nr. 191/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, dosarul a fost trimis la Judecătoria Moldova Nouă la 1 noiembrie 2006.
Cererea de recuzare a lucrătorului de poliţie C.N. a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât acesta s-a abţinut de la efectuarea cercetărilor.
Cererile de recuzare a procurorului C.O.E. au fost respinse ca rămase fără obiect întrucât procurorul a fost transferat la o altă unitate de parchet.
Alte cereri de recuzare a procurorilor P.C.A. şi T.L. au fost respinse, apreciindu-se că nu există cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 46 şi art. 48 C. proc. pen.
Dosarele nr. 245/P/2004, nr. 405/P/2005, nr. 404/P/2005, nr. 162/P/2006, nr. 239/P/2006 şi nr. 562/P/2005 au fost soluţionate de prim procurorul M.M.M., prin rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale din 13 iulie 2004, 14 octombrie 2005, 10 mai 2006, 20 iulie 2006 şi 9 august 2006.
Plângerile penale înregistrate sub nr. 561/P/2007, nr. 571/P/2007, nr. 587/P/2007 şi nr. 14/P/2008 au fost trimise la 10 octombrie 2007, 19 octombrie 2007, 22 octombrie 2007 şi 30 ianuarie 2008 la Poliţia Moldova Nouă pentru a se efectua cercetări cu privire la faptele sesizate de petent.
Prin referatele nr. 251/III/6/2007, nr. 253/III/6/2007 şi nr. 243/III/6/2007, procurorul L.T. a trimis la Judecătoria Moldova Nouă, cererile petentului pentru revizuirea sentinţelor penale nr. 118 din 11 mai 2006, nr. 283 din 16 noiembrie 2006 şi nr. 286 din 28 noiembrie 2006, împreună cu concluziile acestuia.
Soluţiile adoptate în dosarele ce au avut ca obiect plângerile penale formulate de petentul A.P.G. au fost comunicate acestuia, care le-a şi contestat în mare parte.
Referitor la trimiterea cauzelor la Poliţia Moldova Nouă de către intimata M.M.M. în vederea efectuării de cercetări, susţinerile petiţionarului sunt nefondate, intimata făcând aplicarea dispoziţiilor legale privind competenţa efectuării cercetărilor în plângerile penale formulate de petiţionar.
Împrejurarea că organele de poliţie au efectuat acte de cercetare penală faţă de aceiaşi făptuitori reclamaţi de petiţionar nu constituie un motiv de recuzare sau abţinere a acestora.
Petiţionarul a mai reclamat faptul că intimata M.M.M. nu a soluţionat o cerere având ca obiect reconstituirea unor înscrisuri dispărute dintr-un dosar.
Din actele premergătoare efectuate rezultă că această cerere a fost respinsă, la data de 12 noiembrie 2007, întrucât nu s-a constatat dispariţia unor înscrisuri de către procuror sau instanţa de judecată.
În ceea ce priveşte pe intimata T.L., petiţionarul a acuzat-o pe aceasta de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât nu s-a abţinut de la soluţionarea a trei cereri de revizuire, deşi era incompatibilă.
Potrivit art. 399 C. proc. pen., intimata procuror T.L. a întocmit şi a înaintat Judecătoriei Moldova Nouă referate cu concluzii de respingere a cererilor de revizuire formulate de către petiţionar, întrucât nu sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În cauzele respective, procurorul nu era incompatibil, chiar dacă a pus concluzii la instanţă în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile a căror revizuire este cerută de către petiţionar sau dacă a soluţionat alte dosare penale în care petiţionarul avea calitatea de persoană vătămată.
Faţă de cele expuse, reţinând că intimatele şi-au exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale şi nu există indicii cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale, prima instanţă a respins în mod corect plângerea formulată de petiţionar.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 206/ PI din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3726/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3771/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
