ICCJ. Decizia nr. 3579/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3579/2008
Dosar nr. 1928/2/2008
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 2131/P/2006 din data de 12 februarie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul M.L., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
S-a arătat că, la data de 07 noiembrie 2006, petentul T.N. a formulat plângere penală, învederând că judecătorul a comis infracţiunea menţionată în cursul judecării cauzei înregistrate sub nr. 8510/2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Din cercetările efectuate, a rezultat că petentul s-a plâns pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 C. pen., împotriva numiţilor T.C. şi B.I., plângere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5150/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. Cauza respectivă a fost soluţionată prin rezoluţia din data de 05 noiembrie 2003, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de cele două persoane reclamate.
Împotriva acestei soluţii, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. î 497/11-1/2004 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti. întrucât petentul s-a plâns din nou împotriva soluţiei date în dosarul nr. 5150/P/2003, cauza a fost trimisă la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. 8510/2005.
La instanţa de judecată, plângerea împotriva soluţiei procurorului a fost soluţionată de către magistratul - judecător M.L. care a dispus, prin Sentinţa penală nr. 488 din data de 13 februarie 2006, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Fiind audiat, petentul T.N. a declarat că înţelege să se plângă împotriva magistratului - judecător M.L. pentru abuz în serviciu, considerând că l s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece cauza a fost soluţionată de către acesta în condiţiile în care apărătorul făptuitorului T.C. nu era prezent, din motive justificate de participarea la alte procese. De asemenea, a susţinut că, în mod abuziv, a fost obligat la cheltuieli de judecată.
În susţinerea plângerii, petentul a depus copii ale hotărârii menţionate şi ale transcrierii şedinţei de judecată din data de 06 februarie 2006.
Petentul nu a putut însă propune niciun fel de mijloace de probă din care să rezulte existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, iar în aserţiunile sale cu privire la încălcarea dreptului la apărare nu a învederat niciun aspect concret în legătură cu vreo nerespectare a drepturilor sale procesuale.
Din toate actele administrate în cauză, procurorul a conchis că, în mod evident, motivul plângerii petentului este constituit de nemulţumirea acestuia cu privire la soluţia adoptată în cauză, fără a putea produce însă argumente sau probe în susţinerea plângerii sale. Practic, petentul nu a putut învedera vreun motiv pentru care apreciază abuzivă prestaţia magistratului.
În consecinţă, procurorul a considerat că, din actele premergătoare administrate, nu a rezultat existenţa infracţiunii prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin Rezoluţia nr. 361/II-2/2007 din data de 09 martie 2007, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, în baza art. 275 şi urm. C. proc. pen., plângerea formulată de petentul T.N. împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistratul - judecător M.L.
În motivare, s-a arătat că, în urma reverificării actelor prealabile efectuate în cauză, soluţia contestată este legală şi temeinică.
S-a apreciat că modul în care judecătorul administrează probele în cursul cercetării judecătoreşti şi hotărârea pronunţată de acesta sunt elemente care nu pot constitui decât obiect de critică în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. în acelaşi timp, nemulţumirea părţii în legătură cu aceste aspecte nu poate constitui, prin ea însăşi, un fapt care să genereze răspunderea penală a magistratului.
În sfârşit, s-a arătat că hotărârea pronunţată este urmarea unei analize personale a probelor, făcută de către judecător şi a propriei convingeri a acestuia.
Împotriva ambelor rezoluţii, în termen legal (respectiv la data de 17 martie 2007), a formulat plângere, conform art. 2781 C. proc. pen., petentul T.N., plângere pe care acesta a îndreptat-o iniţial la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 1024 din data de 04 mai 2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 42 raportat la art. 39 şi art. 2781 alin. (1) cu referire la art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a petentului, în sumă de 40 lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin Decizia penală nr. 161/ R din data de 01 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, făcând referire la dispoziţiile art. 42 alin. (4) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul T.N. împotriva sentinţei de declinare a competenţei, dispunând obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 50 lei.
În urma declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curţi la data de 27 martie 2008.
La cererea petentului, Curtea a solicitat Baroului Bucureşti desemnarea unui avocat din oficiu, care a acordat acestuia asistenţă juridică gratuită pe parcursul judecării plângerii.
Din oficiu, Curtea a dispus ataşarea dosarului nr. 8510/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, care în prezent se află anexat la dosarul nr. 4471/4/2008, aflat în curs de judecată pe rolul aceleiaşi instanţe.
Petentul a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat admiterea plângerii, cu trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări sau, după caz, cu reţinerea acesteia spre judecată, în sensul condamnării intimatei M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În susţinerea plângerii, petentul a arătat că intimata, în calitate de judecător, i-a încălcat dreptul la apărare, nedesemnându-i un apărător care să-i acorde asistenţă juridică gratuită, i-a favorizat pe făptuitorii B.I. şi T.C., pe care i-a achitat în mod nelegal, în pofida probelor certe care dovedeau vinovăţia acestora şi, de asemenea, prin hotărârea pronunţată, l-a obligat în mod abuziv la cheltuieli judiciare, respectiv la plata onorariului unul avocat care nu a fost prezent la judecată.
Intimata M.L., legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei, astfel încât Curtea a procedat la judecarea plângerii în lipsa acesteia, conform dispoziţiilor art. 2781 alin. (4) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 169 din 16 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.N., în contradictoriu cu intimata M.L., împotriva rezoluţiei nr. 2131/P/2006, din data de 12 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi rezoluţia nr-361/II-2/2007 din data de 9 martie 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 40 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul T.N., solicitând, prin recursul declarat exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte constată următoarele:
Petentul T.N. a formulat plângere atât la parchet, cât şi la instanţă prin care solicită cercetarea judecătoarei M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzutăde art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea cererii sale petentul este nemulţumit de faptul că judecătoarea i-a achitat pe făptuitorii B.I. şi T.C., în mod nelegal, cât şi de faptul că a fost obligat în mod abuziv la cheltuieli judiciare, respectiv la plata onorariului unui avocat care nu a fost prezent la judecată (apărătorul ales al intimatului T.C.).
De asemenea, în cererile scrise, depuse la dosar, petentul arată că nu are pregătire juridică necesară pentru a se apăra în instanţă, că are gradul II de invaliditate şi că nu are posibilităţi materiale de a-şi angaja avocat, susţinând că nu i s-a numit un apărător din oficiu care să-l asiste .
Examinând susţinerile petentului recurent, Înalta Curte constată că acestea nu au corespondent în actele şi probele dosarului.
Astfel, probatoriul administrat în cauză nu relevă nici un act de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă de către judecătoarea M.L. a unor atribuţii de serviciu, motivul plângerii petentului constând în nemulţumirea acestuia faţă de soluţia pronunţată în cauză.
Or, hotărârea pronunţată de judecător nu poate constitui obiect de critică decât în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Referitor la susţinerea petentului că nu i s-a desemnat un apărător din oficiu, Înalta Curte, examinând actele dosarului, constată că, petentul nu a solicitat instanţei acordarea de asistenţă juridică gratuită şi nici nu a făcut dovada că nu se poate apăra singur, fiind necesară desemnarea din oficiu a unui avocat care să îl asiste.
Referitor la obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a onorariului de avocat solicitat de intimatul T.C., Înalta Curte constată următoarele:
Sentinţa penală nr. 488 din 13 februarie 2006 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petent împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii T.C. şi B.I., a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2463/ R din 17 octombrie 2006 prin care Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca tardiv, recursul declarat de petent.
Aşa încât, obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare pretinse de intimatul T.C. nu poate fi pusă în discuţie, în prezenta cauză deoarece hotărârea prin care s-a dispus această măsură a rămas definitivă.
Pe de altă parte, deşi apărătorul ales al intimatului T.C. nu a fost prezent la dezbateri, la dosar există dovada că avocatul a acordat asistenţă juridică intimatului în baza contractului nr. 300551 din 25 august 2005, cât şi faptul că a fost prezent în faţa instanţei la cinci termene de judecată ale cauzei respective.
În consecinţă, în mod corect instanţa a obligat petentul la plata onorariului de avocat al intimatului T.C.; având în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea", reiese că este întemeiată, de asemenea şi obligarea petentului la plata cheltuielilor m judiciare către stat atâta timp cât acestuia, i s-a respins atât plângerea, cât şi recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform dispozitivului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3649/2008. Penal → |
|---|
