ICCJ. Decizia nr. 3890/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â NI A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3890/2008
Dosar nr. 901/54/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 3 iulie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, în baza art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de petiţionarul P.M., împotriva rezoluţiei din 8 februarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 402/P/2007, pe care a desfinţat-o şi a constatat ca temei legal al neînceperii urmăririi penale privind pe petiţionar, prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 402/P/2007 din 8 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul cu acelaşi număr, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii: judecător P.M. pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 246, 288 alin. (2) şi respectiv art. 290 C. pen. şi judecător G.G., pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., reţinându-se dispoziţiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., ca temei legal al neînceperii urmării penale.
Petiţionarul P.M. a formulat, în baza art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva acestei rezoluţii, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul temeiului legal greşit reţinut în rezoluţia de neîncepere a urmării penale.
S-a reţinut de către prima instanţă că, la 7 iunie 2007, numitul B.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor infracţiuni săvârşite de magistraţi de la Judecătoria Novaci, judeţul Gorj şi respectiv de la Tribunalul Gorj - Secţia Penală, fapte comise în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu, care i-auprodus însemnate prejudicii.
Astfel, s-a relevat că petiţionarul B.I. a susţinut că prin sentinţa penală nr. 924 din 15 decembrie 2006, pronunţată de magistratul judecător M.P. în dosarul nr. 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, acesta a modificat conţinutul minutei, ştergând cu pastă corectoare cifra zero din compunerea cifrei 5000, fals pe care l-a comis şi în condica de consemnare a soluţiilor instanţei şi pe care a încercat ulterior să-l repare, prin întocmirea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale.
Totodată, cu privire la magistratul judecător G.G., preşedintele completului care a soluţionat recursul la instanţa de control, respectiv la Tribunalul Gorj, cele invocate de numitul B.I. se refereau la împrejurarea că, deşi nu s-au depus acte doveditoare, Decizia pronunţată era ilegală.
Din cercetările efectuate în cauză s-a evidenţiat faptul că prin sentinţa penală 924 din 5 decembrie 2006, pronunţată în dosarul 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, jud. Gorj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B.I. pentru infracţiunea de furt între rude prevăzută de art. 210 C. pen., aplicându-se inculpatului o amendă administrativă în sumă de 5.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 199 din 5 martie 200, pronunţată de Tribunalul Gorj a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.
S-a constatat că în minuta aflată la dosarul Judecătoriei Novaci amenda aplicată inculpatului B.I. era de 500 lei, în vreme ce dispozitivul sentinţei penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 consemna o amendă de 5.000 lei, iar în condica de şedinţă a instanţei şi în registrul de executări penale al Judecătoriei Novaci era înscrisă tot suma de 5000 lei.
S-a mai reţinut că, după aproximativ 3 luni, magistratul judecător M.P., prin încheierea din 7 martie 2007 pronunţată în Camera de Consiliu, a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei 924/2006 în sensul că „în baza art. 181 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului sancţiunea amenzii în cuantum de 500 lei", încheiere ce a fost consemnată şi în registrul de executări penale.
Organul de urmărire penală a constatat că în cauză nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., întrucât „acest articol se referă la falsificarea unui înscris sub semnătură privată, iar minuta este un înscris oficial, aşa cum este definit prin art. 145 C. pen." şi a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C. pen., faţă de magistratul judecător P.M., apreciind că fapta nu întrunea elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective, reţinând că modificarea din minuta a avut drept consecinţă aplicarea amenzii în limitele prevăzute de lege.
S-a constatat de către organul de urmărire penală că iniţial magistratul judecător a consemnat aplicarea unei amenzi de 5.000 lei, care era evident nelegală, procedând ulterior la înlăturarea cifrei zero, astfel încât a rezultat suma de 500 lei, în concordanţă cu prevederile art. 91 pct. c C. pen., sub aspectul cuantumului.
Totodată, referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor invocată de B.I. în plângere, organul de urmărire penală a apreciat că magistratul judecător P.M. se supune numai legii, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar pronunţarea unor soluţii în cauzele deduse judecăţii de către magistraţi nu este de natură să producă o încălcare a drepturilor şi intereselor unei persoane, aceasta din urmă având posibilitatea să exercite căile legale de atac.
S-a dispus, pe cale de consecinţă, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de ambii magistraţi.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul P.M. criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând că temeiul legal reţinut de organul de urmărire penală nu corespunde probelor administrate în cauză, cel corect fiind acela prevăzut de dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 423/II/2/2008 din 12 martie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat rezoluţia nr. 402/P/2007 dată la 8 februarie 2008 şi a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionarul P.M., constatând totodată, că în cauză nu a fost săvârşită infracţiunea prevăzutăde art. 288 alin. (2) C. pen., referitor la minuta pronunţată şi apreciind, de asemenea, că obligaţia identificării persoanei care a modificat cuantumul amenzii nu mai revenea organului de urmărire penală.
Petiţionarul P.M. în termen legal a formulat plângere în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei mai sus-menţionate.
În cuprinsul plângerii formulate acesta a susţinut că, la 5 decembrie 2006, a întocmit minuta şi a completat condica de şedinţă, în ambele înscrisuri consemnând cifra 5.000, iar la 8 decembrie 2007, în declaraţia de recurs a inculpatului B.I., acesta s-a referit la această cifră, prin urmare, până la momentul respectiv, nu se produsese nici o modificare a dispozitivului sentinţei pronunţate.
S-a mai relevat că ulterior, dosarul a fost înaintat instanţei de recurs la 19 ianuarie 2007, fiind înregistrat la Tribunalul Gorj la 23 ianuarie 2007 şi cauza a fost soluţionată la 5 februarie 2007, când s-a dispus respingerea recursului ca nefondat.
Ulterior, urmare sesizării telefonice a Tribunalului Gorj, judecătorul de la instanţa de fond a procedat la întocmirea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale în condiţiile art. 195 C. proc. pen.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, analizând probele administrate în cauză şi motivele invocate, a constatat că rezoluţia dată de procuror a reţinut în mod nelegal, ca temei al neînceperii urmăririi penale, dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi prin sentinţa penală nr. 129 din 3 iulie 2008, în baza dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângere formulată de petiţionar şi a constata că temeiul legal al neînceperii urmăririi penale faţă de petiţionar îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.
S-a apreciat că obiectul juridic generic al infracţiunii de fals îl constituie relaţiile sociale care se formează şi se dezvoltă în legătură cu valoarea socială a încrederii publice, de care trebuie să se bucure anumite lucruri cărora legea le atribuie însuşirea de a exprima adevărul.
De asemenea, s-a mai considerat de către prima instanţă că încrederea publică reprezintă una dintre cele mai importante valori sociale şi este specifică statului de drept, contribuind în mod decisiv la buna desfăşurare a relaţiilor interumane şi la normala evoluţie a unor activităţi sociale şi economice şi cu atât mai mult a activităţilor organelor de justiţie.
S-a constatat că în cauză, numitul B.I. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., al cărei obiect juridic special este constituit din relaţiile sociale a căror formare şi desfăşurare normală este condiţionată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor oficiale, autenticităţii sau veridicităţii înscrisurilor producătoare de consecinţe juridice.
S-a relevat că, în speţă, niciuna din probele administrate în cauză nu au evidenţiat acţiunea petiţionarului de a altera sau mistifica conţinutul minutei sau al consemnării din condica de şedinţă, acesta procedând la îndreptarea erorii materiale, după ce a fost sesizat de instanţa superioară, în conformitate cu dispoziţiile art. 195 C. proc. pen.
De asemenea, s-a arătat că nefăcându-se nicio dovadă cu privire la acţiunea petiţionarului, privind pretinsul fals invocat de numitul B.I., s-a constatat că temeiul reţinut de organul de urmărire penală privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., era nelegal, iar cel corect era cel prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen., în sensul că fapta nu a fost săvârşită de petiţionarul P.M., desfiinţând pe cale de consecinţă, rezoluţia atacată.
Împotriva sentinţei penale mai sus-menţionată, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, pentru motivele susţinute oral şi detailate în memoriul depus la dosar, astfel cum au fost redate în încheierea de şedinţă din data de 17 noiembrie 2008.
Pe rolul Secţiei Penale a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constituit dosarul nr. 901/54/2008, fixându-se prim termen de judecată la 6 octombrie 2008, în cauză acordându-se un nou termen la 17 noiembrie 2008, solicitarea petiţionarului în vederea pregătirii apărării, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la data de 26 noiembrie 2008, instanţa având nevoie de timp pentru deliberare.
Reprezentantul parchetului a solicitat, în esenţă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat motivat, casarea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi, în cazul în care se va considera nefondată plângerea, să se dispună soluţionarea completă a cauzei, avându-se în vedere toate faptele săvârşite, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale. A conchis arătând că temeiul corect al neînceperii urmăririi penale trebuia să fie dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
De asemenea, intimatul petiţionar a depus la dosar, prin fax, note de concluzii scrise în care îşi menţine punctul de vedere susţinut în faţa instanţei de fond, prin apărătorul ales.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
În concepţia legiuitorului poate face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a admis în mod justificat plângerea formulată de petiţionarul P.M., apreciind ca fiind nelegală şi netemeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 402/P/2007 din 8 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul cu acelaşi număr, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor-magistraţi judecători P.M. şi G.G., pentru infracţiunile sesizate de numitul B.I. în plângerea iniţială, desfiinţând-o pe considerentul că greşit a fost reţinut ca temei al neînceperii urmăriri penale faţă de petiţionarul P.M. dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
De altfel, Înalta Curte constată că prin rezoluţia nr. 423/II/2/2008 dată la 12 martie 2008 în dosarul nr. 402/P/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de numitul P.M., pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 246, art. 288 alin. (2) şi respectiv art. 290 C. pen. şi faţă de intimatul judecător G.G., pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., reţinându-se dispoziţiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., ca temei legal al neînceperii urmării penale, apreciindu-se, în mod corect, că unele fapte nu există, iar alteia, respectiv faptei de fals material în înscrisuri oficiale îi lipseşte unul din elementele constitutive, latura subiectivă.
Totodată, se mai constată că, faţă de data pronunţării sentinţei penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 de către magistratul judecător P.M., ce a intrat în compunerea completului de judecată, care a soluţionat dosarul penal nr. 1951/2006 al Judecătoriei Novaci, corect, s-a apreciat că sancţiunea amenzii administrative aplicată era în cuantum de 5000 lei, astfel cum a fost menţionată atât în condica de şedinţă cât şi în registrul de la executări penale, iar ulterior magistratul judecător, fiind sesizat telefonic de către Tribunalul Gorj a procedat la îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în cuprinsul minutei, rectificând, potrivit dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., cuantumul sancţiunii amenzii administrative aplicată inculpatului B.I. de la suma de 5000 lei la suma de 500 lei, prin încheierea de îndreptare eroare materială pronunţată la data de 7 martie 2007.
De asemenea, din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, se constată că, magistratul judecător şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea pronunţată fiind fundamentată pe probatoriile administrate. Ulterior, constatând incidente dispoziţiile art. 195 C. proc. pen., a pronunţat încheierea din Camera de Consiliu, prin care a precizat cuantumul legal al amenzii administrative aplicate numitului B.I. ca fiind de 500 lei şi nu 5000 lei, aşa cum, din eroare, a menţionat în dispozitivul sentinţei penale şi în condica de pronunţări.
Întrucât, în speţă, se constată că fapta reclamată de petiţionar există în materialitatea ei întrucât în condica de şedinţă şi în minuta sentinţei penale nr. 924 din 5 decembrie 2006 s-a făcut o modificare a cuantumului amenzii stabilite din 5000 în 500 lei, prin ştergerea cu pastă corectoare a ultimei cifre „0", în vreme ce, în dispozitivul sentinţei se consemna o amendă de 5.000 lei nu rezultă date care să confirme că această faptă a fost comisă de magistratul judecător P.M.
Incidenţa acestei cauze determină inaptitudinea funcţională a acţiunii penale faţă de intimatul magistrat P.M., fiind posibilă doar tragerea la răspundere penală a autorului faptei în cazul în care autorităţile judiciare vor realiza identificarea acestuia.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 129 din 3 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe petiţionarul P.M., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 129 din 3 iulie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, privind pe petiţionarul P.M..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3865/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3912/2008. Penal → |
|---|
