ICCJ. Decizia nr. 3942/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3942/2008
Dosar nr. 25564/3/2008
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 861 din 6 august 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de rejudecare a cauzei formulată în baza art. 522 C. proc. pen., de petentul condamnat D.A.
Instanţa a reţinut că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de textul procedural invocat, deoarece persoana a cărei extrădare s-a solicitat nu a fost judecată şi condamnată în lipsă, el fiind prezent la mai multe termene de judecată la instanţa de fond, la un termen de judecată în apel, lipsind doar la judecarea recursului.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul a declarat apel, soluţionat prin respingere, prin Decizia penală nr. 211 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Curtea de apel a reţinut, de asemenea, că nu sunt aplicabile prevederile art. 522 C. proc. pen., întrucât petentul nu a fost judecat şi condamnat în lipsă.
Împotriva deciziei menţionate, condamnatul a declarat recurs susţinând că îi sunt aplicabile prevederile art. 522 C. proc. pen., deoarece deşi a fost prezent la unele termene în instanţa de fond şi de apel, nu a fost apărat corespunzător de avocatul ales, întrucât acesta îl apăra şi pe un alt inculpat care avea interese contradictorii cu el, iar în instanţa de recurs nu s-a prezentat fiind plecat în Franţa pentru efectuarea unui tratament medical.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de condamnatul revizuient este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5221 alin. (l) C. proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
Alin. (2) al aceluiaşi articol, prevede că dispoziţiile art. 405 – art. 408 referitoare la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire, se aplică în mod corespunzător.
Acest articol instituie, în realitate, un alt caz de revizuire în care procedura de admitere în principiu este exclusă, revizuientul trebuind să dovedească doar îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 5221 pentru a se putea judeca din nou cauza de către aceeaşi instanţă de fond.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, astfel cum au reţinut si instanţele de fond şi apel, revizuientul condamnat nu a dovedit că sunt îndeplinite cerinţele art. 522 alin. (l) C. proc. pen., pentru a putea fi rejudecată cauza (formând obiectul dosarului nr. 1216/1998 al Tribunalului Bucureşti, secţia a Il-a penală), deoarece judecarea şi condamnarea acestuia [(la pedeapsa de 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1) – (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), care constituie şi pedeapsă rezultantă)] nu s-a dispus în lipsa inculpatului D.A.
Astfel, în instanţa de fond, inculpatul D.A. a fost prezent la 9 termene de judecată, iar la instanţa de apel s-a prezentat la un termen de judecată, lipsind doar la judecarea recursului.
Textul menţionat cere însă ca persoana extrădată să fi fost judecată şi condamnată în lipsă, deci să nu fi avut cunoştinţă şi să nu se fi prezentat la nici un termen de judecată.
Revizuientul a avut cunoştinţă de proces, de condamnare, prezentându-se la instanţa de fond şi apel, iar neprezentarea sa în recurs nu-I îndreptăţeşte să solicite rejudecarea cauzei, în baza art. 5221 alin. (l) C. proc. pen.
În soluţionarea acestei căi extraordinare de atac sunt irelevante aspectele referitoare la apărarea sa de un anumit avocat, ori de motivul pentru care nu s-a prezentat în recurs.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient, hotărârea atacată fiind legală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu (până la prezentarea avocatului ales), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat D.A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3931/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3946/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
