ICCJ. Decizia nr. 3865/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3865/2008
Dosar nr. 9703/1/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 257/83/P/2008 a fost menţinută starea de arest a inculpatului O.M.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 407 din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Satu Mare, secţia penală, inculpatul O.M. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt s-a stabilit că, la data de 1 ianuarie 2008, ora 16,06, inculpatul O.M. a introdus în România prin punctul de trecere al frontierei Halmeu, judeţul Satu Mare, venind din Ucraina, respectiv a deţinut şi transportat pe teritoriul României o cantitate de 127,818 kilograme heroină, ambalată sub forma a 254 pachete, disimulată în structura remorcii, ataşată autotrenului pe care îl conducea, fiind depistat la data de 2 ianuarie 2008.
Instanţa de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia şi nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul O.M., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Conform dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului O.M. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 1 ianuarie 2008 ora 16.06, inculpatul O.M. a introdus în România prin punctul de trecere al frontierei Halmeu, judeţul Satu Mare, venind din Ucraina, respectiv a deţinut şi transportat pe teritoriul României o cantitate de 127,818 kilograme heroină, ambalată sub forma a 254 pachete, disimulată în structura remorcii, ataşată autotrenului pe care îl conducea, fiind depistat la data de 2 ianuarie 2008.
Tribunalul Satu Mare, secţia penală, prin sentinţa susmenţionată, având în vedere actele dosarului, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă privativă de libertate de 15 ani închisoare.
Ţinând seama de actele dosarului, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului O.M.
Atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, astfel cum impun dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., nu există temei pentru înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de ca nu părăsi ţara.
Faţă de considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. 257/83/P/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica 24 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3861/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3890/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
