ICCJ. Decizia nr. 3902/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3902/2008

Dosar nr. 1122/33/2008

Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.A. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008, menţinându-se această rezoluţie şi fiind obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. 1122/33/2008, petentul D.A. a contestat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 7 iunie 2008, în dosarul nr. 158/P/2008.

În motivare, a arătat că a formulat plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva a cinci judecători, respectiv B.L., H.T., M.G., C.l. şi S.M., toţi de la Judecătoria Vişeu de Sus şi a avocatului U.l. din cadrul Baroului Maramureş, însă prin rezoluţia atacată procurorul a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de aceştia, deşi petentul a indicat toate probele indubitabile din dosarele judecate de către intimaţi. Astfel, susţine că a făcut dovada că a fost obligat la plata unei taxe de timbru judiciar, pe care a pierdut-o, ca urmare a sentinţelor pronunţate, prin care judecării au dat o întreagă moştenire unei persoane străine fără nici un drept.

La plângere a anexat o plângere similară adresată direct I.C.C.J., şi sentinţa prin care, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., s-a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj spre competentă soluţionare.

În completarea plângerii a mai depus un înscris prin care a precizat că i s-a luat dreptul de proprietate de către intimaţi, drept ce i se cuvenea ca moştenire şi care a fost dat fratelui său vitreg după tată.

2. Prin rezoluţia nr. 158/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.L., H.T., M.G., C.l. şi S.M. de la Judecătoria Vişeu de Sus şi a avocatului U.l. din cadrul Baroului Maramureş, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 248¹ C. pen., purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., împiedicarea participării la proces, prevăzută de art. 261¹ C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fals material în înscrisuri materiale, prevăzută de art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi fals în declaraţii, prevăzutăde art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), soluţie ce a fost menţinută prin respingerea plângerii de către procurorul general al Curţii de Apel Cluj, prin rezoluţia nr. 513/ll/2/2008 din 23 iunie 2008.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că petentul s-a judecat cu fratele său vitreg D.G., pentru stabilirea masei succesorale după părinţii lor defuncţi; s-a constatat că petentul, deşi audiat de către procuror, nu a precizat plângerea, nedescriind faptele pe care susţine că le-ar fi comis intimaţii, ci doar a arătat că nu este mulţumit de hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care i-au fost respinse pretenţiile; acesta a solicitat doar să i se dea câştig de cauză şi să-i fie restituiţi banii cheltuiţi in timpul proceselor.

3. Instanţa, investită cu plângerea formulată în temeiul art. 278¹ C. proc. pen., a constatat că, pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), petentul trebuia să indice în concret ce act nu a fost îndeplinit cu ştiinţă de către intimaţi sau a fost îndeplinit defectuos, nefiind suficientă invocarea vătămării intereselor legale, prin pierderea procesului civil.

De asemenea, pentru infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen., petentul trebuia să indice ce expresii jignitoare i-au fost adresate de către făptuitor, dacă a fost ameninţat sau lovit.

Referitor la infracţiunea de împiedicarea participării în proces prevăzută de art. 261¹ C. pen., era necesar să fie însoţită de indicarea modului de împiedicare a participării în cauza civilă şi a martorului, expertului, interpretului sau apărătorului ce a fost subiectul unui asemenea act.

Indicarea comiterii infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., de asemenea, nu este urmată de descrierea în concret, în plângerea acestuia, după cum nu este precizată nici infracţiunea la care s-a favorizat.

În fine, acuza referitoare la comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzutăde art. 288 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzutăde art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), nu este însoţită de menţionarea contrafacerii scrierii ori a subscrierii unui înscris oficial anume, ori de atestarea unor fapte necorespunzătoare adevărului ori declararea necorespunzătoare a acestora făcută unui organ de stat.

Contrar celor susţinute de către petent în plângerea sa, aceste fapte nu pot fi conturate prin simpla trimitere la „probele indubitabile" din dosarele civile judecate de către intimaţi şi la care a participat avocatul intimat.

De asemenea, nici nemulţumirea legată de pierderea taxei de timbru ca urmare a căderii sale în pretenţiile civile, nu denotă existenţa faptelor reclamate.

În fine, faptul că în rezoluţia din 23 iunie 2008 dată în dosarul nr. 513/11/2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, este menţionat în dispozitiv un alt nume decât al petentului, nu atrage netemeinicia rezoluţiei atacate deoarece din motivarea rezoluţiei procurorului general rezultă fără dubiu că a soluţionat plângerea petentului D.A. cu referire la toţi făptuitorii indicaţi de către acesta.

În concluzie, instanţa de fond a apreciat că plângerea este nefondată şi a respins-o ca atare, menţinând rezoluţia atacată.

B. împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul D.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278¹ C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţii judecători B.L., H.T., M.G., C.l. şi S.M. de la Judecătoria Vişeu de Sus, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului D.A., simplul fapt că aceştia au pronunţat hotărâri defavorabile petentului nu le poate atrage răspunderea penală, întrucât magistraţii nu pot fi traşi la răspundere, de principiu, în legătură cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, considerată greşită de una dintre părţi, deoarece aceste activităţi prevăzute în Codul de procedură civilă/penală au la bază principiul liberei aprecieri a probelor iar hotărârile judecătoreşti nu pot fi desfiinţate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. Or, în cauză, hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauza petentului sunt definitive şi irevocabile, având autoritate de lucru judecat.

Nici în ceea ce priveşte activităţile desfăşurate de intimatul avocat U.l., care a reprezentat partea adversă şi despre care petentul afirmă că a indus în eroare instanţa -, nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale, acesta depunând diligente în scopul reprezentării în instanţă a intereselor clientului său.

Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.A. împotriva sentinţei penale nr. 98 din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 383/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3928/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3902/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs