ICCJ. Decizia nr. 4125/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4125/2008
Dosar nr.267/39/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.Şt. împotriva rezoluţiilor nr. 80/P/2008 din 29 mai 2008 şi nr. 257/11/2/2008 din 8 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. S-au reţinut, în esenţă, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de prim procurorul D.V. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), susţinând că, în mod greşit, s-a dispus conexarea a două cereri adresate de petiţionar către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, la cererea de revizuire aflată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, deşi acestea se refereau la cauze diferite.
Prin rezoluţia din 29 mai 2008, dată în dosarul nr. 80/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul procuror, pentru infracţiunile reclamate, reţinându-se că, din verificările efectuate, nu rezultă că acesta nu ar fi îndeplinit un act sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin care să cauzeze vătămarea unor interese legale ale petiţionarului.
Prin rezoluţia din 8 iulie 2008, dată în dosarul nr. 257/ll/2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a criticat ambele rezoluţii.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că, în raport de conţinutul cererilor formulate de petiţionar, procurorul a efectuat verificări şi a identificat dosarul aflat în arhiva parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, la care Ie-a înaintat. S-a mai reţinut că cererile, şi nu dosarele au fost conexate, întrucât s-a apreciat că cererile petiţionarului vizează aceeaşi cauză, cele două dosare înregistrate pe rolul unor instituţii diferite urmându-şi însă, în mod independent, cursul firesc. Aşa fiind, în sarcina intimatului nu se poate reţine comiterea vreuneia dintre faptele pretins săvârşite.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, motivat la dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, pe baza actelor de cercetare şi verificare efectuate, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarului cu prilejul instrumentării cererilor formulate de petiţionar.
Criticile petiţionarului referitoare la greşita conexare de către intimatul procuror a cererilor formulate nu pot fi primite, întrucât activitatea desfăşurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăşi infracţiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Legalitatea şi temeinicia activităţii efectuate de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen.
Drept urmare, nu se poate reţine că procurorul şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credinţă.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.Şt., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4076/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 608/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
