ICCJ. Decizia nr. 3933/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3933/2008
Dosar nr. 45095/3/2007
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 610 din23 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul I.M. prin apărător privind schimbarea încadrării în art. 182 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1730,78 lei, despăgubiri civile, sumă actualizată la data plăţii, către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
S-a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă.
Tribunalul a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 31 ianuarie 2005, în locuinţa comună din Bucureşti, Şos. Mihai Bravu, inculpatul I.M., acţionând pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unei stări conflictuale generalizate, l-a înjunghiat în torace, cu un cuţit de bucătărie, pe tatăl său I.I., în vârstă de 78 de ani, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.
Prin Decizia penală nr. 190 din 10 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., susţinând că nu ar fi intenţionat să ucidă victima. In subsidiar, a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai cu privire la greşita individualizare a pedepsei principale aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen.
Astfel, cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., apărările formulate de recurentul inculpat nu pot fi reţinute, deoarece încadrarea faptei este corectă din punct de vedere juridic, în raport cu zona vitală lezată, intensitatea loviturilor, precum şi cu instrumentul folosit. Chiar dacă nu a existat intenţie directă, inculpatul a prevăzut şi acceptat şi posibilitatea unui rezultat letal.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că încadrarea juridică a faptei este corectă.
Sub al doilea aspect invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat întrucât instanţele nu au individualizat corect pedeapsa în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanţele deşi au avut în vedere gravitatea faptei săvârşite (tentativă de omor calificat asupra tatălui său), nu au avut în vedere persoana inculpatului, infractor fără antecedente penale, tatăl unui copil minor, aplicându-i o pedeapsa „exemplară" ce reprezintă maximul special prevăzut de lege pentru această infracţiune, respectiv 12 ani şi 6 luni închisoare.
Nesinceritatea inculpatului nu constituie o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, inculpatul având dreptul de a nu face nici o declaraţie, conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen. şi de a se apăra după cum îi dictează conştiinţa.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea maximului de pedeapsă unui inculpat fără antecedente penale nu este justificată, neexistând împrejurări de natură a agrava răspunderea penală.
Este de observat că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate apreciindu-se că nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică şi avându-se în vedere obligaţiile sale familiale.
În consecinţă se va admite recursul declarat de inculpat, constatându-se incidenţa în cauză doar a cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., se vor casa ambele hotărâri pronunţate în cauză (Sentinţa penală nr. 610 din 23 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi Decizia atacată) şi se va reduce pedeapsa principală de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 8 ani închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul parţial în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat, în recurs, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 10 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 610/ P din 23 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) şi art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., pe care îl reduce de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3928/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4076/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
