ICCJ. Decizia nr. 4072/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4072/2008
Dosar nr. 1989/42/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 424 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în baza art. ll pct. 2 lit. h) raportat la art. 10 alin. (l) lit. j) C. proc. pen. şi art. 1141 din Legea nr. 302/2004 a achitat pe inculpatul G.F.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., faţă de partea vătămată D.M.G., întrucât pentru aceeaşi faptă, acelaşi inculpat a fost condamnat definitiv prin hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561) pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă Nice - Franţa, confirmată prin Decizia nr. 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel Aix en Provance - Franţa, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 9964/2/2006 (3290/2006 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin nerecurare, la 24 noiembrie 2006.
În baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de dispoziţiile art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 – art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că a înlăturat dispoziţiile art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5,5 ani închisoare, parte vătămată fiind C.A.M.
În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 65 şi 66 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. A luat act că partea vătămată C.A.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 19 din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 40.000 de euro (sau echivalentul în lei) obţinută din traficarea sexuală a părţii vătămate C.A.M.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută la art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 - 42 şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 36 alin. (1) – (3) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de „proxenetism agravat: pluralitate de victime", prin hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004 (nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561) pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Nice - Franţa, confirmată prin Decizia nr. l498/D/2004 din 11 octombrie 2004 a Curţii de Apel din Aix de Provance - Franţa, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 9964/2/2006 (3290/2006) de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin nerecurare, la 24 noiembrie 2006, cu pedeapsa de 5,5 ani închisoare, stabilind de executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art. 88, 89 C. pen. şi art. 18 din Legea nr. 302/2004 a scăzut din pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare perioada executată în Franţa, anume de la 1 mai 2003 la 13 aprilie 2004 şi perioada prevenţiei de la 14 aprilie 2007 la 23 octombrie 2007.
A constatat că din această pedeapsă, inculpatul a beneficiat de liberare condiţionată cu expulzare către România începând cu data de 13 aprilie 2007, conform adresei (fax Tribunalului de înaltă Instanţă din Tarascon către Centrul de Detenţie din Tarascon Franţa şi conform adresei nr. de referinţă) 2007000372 (1/129552/06 DN din 4 iunie 2007 a Ministerului Justiţiei Republicii Franceze către Ministerul Justiţiei din România, în consecinţă, a dispus, punerea de îndată în libertate a inculpatului G.F.N., aflat în detenţie în Penitenciarul Mărgineni, dacă nu mai este arestat în altă cauză, comunicând în acest sens administraţiei locului de deţinere.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin rechizitoriul din 19 decembrie 2005 emis de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa nr. l/D/P/2004, a fost trimis în judecată inculpatul G.F.N., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că, în cursul anilor 2002 - 2003, inculpatul a săvârşit pe teritoriul Franţei delictul de proxenetism grav prin ajutare, participare şi protejare, obţinând profit de pe urma prostituării unor persoane, cu circumstanţe agravante în sensul că delictul a fost comis cu privire la mai multe prostituate şi împreună cu mai multe persoane (de altfel, hotărârile instanţelor franceze, traduse şi în limba română, sunt depuse în dosarul de urmărire penală). Acelaşi rechizitoriu l-a incriminat pe inculpat de fapta de a recruta personal şi prin complicii săi mai multe persoane, prin înşelăciune şi violenţă, pe care 1-a transportat şi cazat în Spania şi Franţa în vederea exploatării lor sexuale, fapte ce constituie infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, rezultând că persoanele recrutate pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt părţile vătămate D.M.G. şi C.A.M.
Faţă de cea de-a doua infracţiune, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, prin actul de acuzare se apreciază că banii obţinuţi de inculpat din exploatarea sexuală a părţilor vătămate (circa 200.000 dolari S.U.A.) pe care inculpatul i-a trimis în ţară, i-a investit în construcţia unei clădiri situată în Târgovişte str. Sârbilor, aceasta constituie infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002
Tribunalul a apreciat, urmare examinării, analizării, valorizării şi coroborării ansamblului probator administrat în cauză, că inculpatul a comis pe teritoriul Spaniei, în perioada februarie - iunie 2002, infracţiunea de trafic de persoane faţă de partea vătămată C.A.M., obligând-o să se prostitueze pentru el, şi obţinând suma 40.000 euro, iar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a constatat că nu rezultă, în cauză, existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi a criticat soluţia cu privire la faptul că tribunalul trebuia să dispună încetarea procesului penal cu privire la partea vătămată D.M.G., că fapta a fost săvârşită în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., că achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (l) din Legea nr. 656/2002 este nelegală, că în mod greşit a fost dispusă punerea de îndată în libertate a inculpatului şi totodată că pedeapsa aplicată nu îndeplineşte condiţiile generale de individualizare a pedepsei, întrucât inculpatul a săvârşi mai multe infracţiuni cu pericol social deosebit.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel şi inculpatul G.F.N. şi a criticat hotărârea instanţei de fond in ceea ce priveşte condamnarea sa, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată C.A., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. A mai solicitat, în subsidiar, să se observa că la infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în cauza de faţă nu a existat agravanta prevăzută de alin. (2) şi că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare.
Prin Decizia penală nr. 90 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi apelul inculpatului G.F.N. (P.) împotriva sentinţei penale nr. 424 din 23 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pe care a desfiinţat-o în parte şi în consecinţă:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. şi art. 114 din Legea nr. 302/2004 a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 şi 37 lit. a) C. pen., faptă săvârşită împotriva părţii vătămate D.M., constatând că există autoritate de lucru judecat (hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004, nr. de judecata 04/4425, nr. de parchet 0320561 pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţa din Nice, confirmata prin Decizia nr. 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004, a Curţii de Apel din Aix en Provence, recunoscuta prin sentinţa penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti).
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41, 42 şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, parte vătămată C.A. şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) (cu excepţia dreptului de a alege) pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen., spălare de bani, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani. închisoare.
În baza art. 83 lit. c) şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat suspendarea şi graţierea condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 6 (şase) luni şi 24 de zile închisoare, din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1255 din 24 septembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, definitivă prin Decizia nr. 121 din 31 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, care se alătură pedepsei de 5 ani închisoare. în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani, 6 (şase) luni şi 24 (douăzecişipatru) zile închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) şi (3) C. pen., a dispus contopirea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească corecţională din 6 iulie 2004, nr. de judecată 04/4425, nr. de parchet 0320561, pronunţată de Tribunalul de Mare Instanţă din Nice confirmata prin Decizia nr. 1498/D/2004 din 11 octombrie 2004, a Curţii de Aix en Provence, recunoscuta prin sentinţa penală nr. 181 din 13 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu pedeapsa rezultantă de 5 ani, 6 luni şi 24 de le zile închisoare, aplicată, urmând ca în final să se stabilească pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 18 din. Legea nr. 302/2004 a computat din pedeapsă perioada executată în Franţa la data de 1 mai 2003 la 13 aprilie 2007 şi perioada arestării în această cauză din 14 aprilie 2007 la 23 octombrie 2007.
A constatat executată pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare ca efect al liberării condiţionate dispuse de autorităţile judiciare franceze.
În baza art. 25 alin. (l) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea specială a construcţiei situate în Târgovişte, str. Sârbilor, în suprafaţă de 226,17 mp cu valoarea de impunere 1.570.592.331 ROL, aflată pe terenul de 467 mp. aparţinând părinţilor inculpatului, G.V. şi G.G.
A dispus înlăturarea confiscării sumei de 40.000 euro, obţinută din traficarea părţii vătămate C.A. şi a menţinut restul dispoziţiilor instanţei de fond constatând că inculpatul în prezent este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că apelul inculpatului este însă fondat în ceea ce priveşte reţinerea agravantei prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001, referitoare la traficul de persoane. în ceea ce priveşte apelul parchetului a constatat că există autoritate de lucru judecat şi instanţa trebuia să pronunţe încetarea procesului penal. Referitor la reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi cu privire la pedeapsa aplicată de prima instanţă sau greşita punere în libertate a inculpatului a apreciat că acest motive nu sunt fondate, fiind fondat cel de-al treilea motiv de apel referitor la greşita achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul şi a criticat hotărârea în temeiul cazurilor de casare prevăzute de pct. 9 şi 10 ale art. 3859 C. proc. pen., în ceea ce priveşte condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, pe considerentul că acest text de lege se referă la o alta persoană decât autorul, fiind necesara sesizarea O.N.P.C.S.B., şi această sesizare nu exista, iar faţă de pct. 10 al art. 3859 C. proc. pen., a arătat că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la probele pe care le-au administrat în apărare, respectiv sumele de bani au fost aduse de fratele recurentului inculpat, arătând că soluţia pronunţată este contrara legii şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Ploieşti şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, cu privire la infracţiunea de spălare de bani şi la măsura confiscării speciale.
Examinând recursul sub aspectul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul inculpatului G.F.N. (P.) este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivele invocate, prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., respectiv faptul că instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat întrucât faţă de probele administrate rezultă că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive, respectiv latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii de spălare de bani aşa cum este prevăzută de art. 23 alin. (l) lit. a) din Legea nr. 656/2002 care prevede că „schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulări ilicite a acestor bunuri sau în scopul a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei". Astfel, elementul material al laturii obiective al acestei infracţiuni l-ar constitui schimbarea sau transferul sumei de 40.000 euro, obţinută din exploatarea sexuală, în Spania, în perioada februarie - iunie 2002 a persoanei vătămate C.A.M., deci produsul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, în construcţia inculpatului din Târgovişte str. Sârbilor, prin acte, licite de cumpărare de materiale de construcţie şi de plata manoperei, toate acestea în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor respectivi.
Astfel, din probele administrate, respectiv din convorbirile telefonice purtate de inculpat, aflate în dosarul de urmărire penală, şi chiar recunoaşterea acestuia ca fiind capul unei reţele de proxenetism şi prostituţie, rezultă că inculpatul şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le-a obţinut în străinătate, aceasta fiind singura sa sursă de venit, resursele financiare ale părinţiilor fiind infime şi nu puteau fi întrebuinţate în scopul construirii imobilului. Totodată, rezultă că inculpatul este cel care şi-a construit imobilul cu resurse financiare pe care le obţinut din traficul de persoane şi proxenetism, astfel, fapta sa constituie infracţiunea de spălare de bani. Cu privire la susţinerea inculpatului referitoare la sesizarea O.N.P.C.S.B., faţă de dispoziţiile art. 221 alin. (l) C. proc. pen. şi faţă de art. 8 din Legea nr. 656/2002 procurorul se poate sesiza din oficiu când se află pe orice cale că s-a săvârşit o infracţiune şi se încheie proces verbal cât şi orice persoană fizică sau juridică, pentru fapte sau acte săvârşite în afara sistemului financiar bancar.
Faţă de cazurile de casare invocate, respectiv pct. 9 şi 10 al art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre motivată privind soluţia şi totodată instanţa s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate, care dovedesc existenţa infracţiunii de spălare de bani săvârşită de inculpat.
De asemenea, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., în mod corect a dispus Curtea de Apel Ploieşti confiscarea specială a construcţiei în suprafaţă de 226,17 mp. situată în Târgovişte str. Sârbilor.
Astfel, în mod corect instanţa de apel a reţinut că probele administrate fac dovada certă a comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunea de spălare de bani, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, sub toate aspectele.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul G.F.N. (P.) împotriva deciziei penale nr. 90 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai 2003 la 23 octombrie 2007 în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F.N. (P.) împotriva deciziei penale nr. 90 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 mai 2003 la 23 octombrie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4050/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4083/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
