ICCJ. Decizia nr. 408/2008. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 408/2008
Dosar nr. 191/1/2008
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 ianuarie 2008, pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată plângerea formulată de petiţionarul A.I., împotriva rezoluţiei nr. 1389/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petiţionarul susţine că soluţia dispusă de procuror este nelegală şi netemeinică şi solicită tragerea la răspundere penală a judecătorilor B.L., C.R., D.A.M., G.M., I.C., Şt.B., T.N., V.L., V.G., B.G., F.G. şi P.I. de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a procurorilor E.N. şi B.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Din oficiu, Curtea a dispus ataşarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 1389/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi a lucrării prin care s-a soluţionat plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei procurorului.
Judecând plângerea, Curtea a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând următoarele:
Petiţionarul A.I. a formulat plângere penală împotriva magistraţilor judecători şi procurori B.L., C.R., D.A.M., G.M., I.C., Şt.B., T.N., V.L., V.G., B.G., F.G., P.I., E.N. şi B.G., susţinând că au săvârşit infracţiunile arătate cu ocazia soluţionării dosarului penal nr. 14906/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
În fapt, prin plângerea penală adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, înregistrată sub nr. 6578/1/2006, petiţionarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere a judecătorului N.S. din cadrul Curţii de Apel Timişoara pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 279 din 31 mai 2006, pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea plângerii formulate de A.I., ca inadmisibilă, motivat de faptul că petentul nu a efectuat procedura judiciară prealabilă.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului petiţionarului, prin Decizia penală nr. 29 din 22 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 14906/1/2006.
Nemulţumit de modul de soluţionare a cauzei, petiţionarul a formulat plângere penală împotriva tuturor judecătorilor care au soluţionat-o, pe fond şi în recurs, precum şi împotriva procurorilor care au pus concluzii în şedinţa de judecată.
Prin rezoluţia nr. 1389/P/2007 din 6 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori pentru faptele sesizate, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Plângerea petiţionarului împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 14355/5837/2007 din 10 decembrie 2007 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţă împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Examinând plângerea, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că magistraţii judecători şi procurori şi-au încălcat atribuţiile de serviciu ori şi le-au îndeplinit în mod defectuos, cu ştiinţă, prejudiciind, astfel, interesele legale ale petiţionarului.
De asemenea, nu există indicii de favorizare a vreunei persoane în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale, judecăţii sau executării pedepsei ori pentru asigurarea folosului sau produsului infracţiunii şi nici pe falsificare a vreunui înscris.
Faptul că soluţiile dispuse l-au nemulţumit pe petiţionar nu constituie un argument în sine pentru cercetarea magistraţilor şi niciun indiciu al săvârşirii vreunei fapte penale de către aceştia, în absenţa oricăror dovezi în acest sens.
Magistraţii au soluţionat cauzele cu care au fost investiţi, iar procurorii au pus concluzii în aceste cauze potrivit dispoziţiilor legale în materie şi având în vedere materialul probator administrat.
Aşa fiind, Curtea constată că rezoluţia atacată este legală şi temeinică şi o va menţine, ca atare, respingând, ca nefondată, plângerea petiţionarului A.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 6 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în dosarul nr. 1389/P/2007, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 318/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 61/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
