ICCJ. Decizia nr. 606/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 606/2008
Dosar nr. 1128/57/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 25 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis plângerea formulată de petentul A.M., împotriva rezoluţiei nr. 517/II/2/2007 din 2 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
S-a desfiinţat rezoluţia atacată, cauza a fost trimisă procurorului pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sens în care se va efectua o expertiză tehnică topografică, vor fi audiaţi martori, pentru a se stabili dacă executarea a fost corectă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 657 din 14 februarie 2007, Judecătoria Sibiu, a admis cererea reconvenţională formulată de SC H.I. SRL Sibiu, în contradictoriu cu A.M. şi alţii, dispunând ca pârâţii să permită liberul acces cu utilajele şi echipamentele agricole pe terasamentele ce urmează curba de nivel de pe terenurile livadă proprietatea pârâţilor.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus ca accesul pe terenul de exploatare proprietatea pârâtului A.M., să se facă prin înlăturarea provizorie a plasei de sârmă de pe cele două laturi transversale terasamentelor.
Hotărârea astfel pronunţată fără citarea părţilor a fost executorie fără somaţie sau trecerea vreunui termen.
La solicitarea creditoarei, la data de 15 februarie 2007, executorul judecătoresc C.I., s-a deplasat în teren şi a pus în executare hotărârea.
Nemulţumit de modul în care s-a efectuat executarea petiţionarul A.M., a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pretinzând ca faţă de faptul că executorului i se adusese la cunoştinţă că în cauză se formulase contestaţie la executare, acesta în mod abuziv a trecut la executare silită, înlăturându-se gardul ce împrejmuia terenul proprietatea sa, deşi utilajele creditoarei aveau acces la parcelele de teren individualizate în hotărâre nefiind îngrădite.
Prin rezoluţia dată la 8 iunie 2007, în dosarul nr. 158/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1), art. 217 alin. (1) C. pen., invocându-se drept temei juridic dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În motivarea rezoluţiei se arată că executorul judecătoresc şi-a exercitat prerogativele în limitele investirii, identificarea parcelelor de teren s-a făcut potrivit planurilor cadastrale, o eventuală contestaţie la executare formulată de pârâţii din cauză, nefiind de natură să suspende formele de executare.
Soluţia a fost menţinută prin rezoluţia din 2 iulie 2007, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins plângerea petiţionarului formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen.
În soluţionarea plângerii formulată de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen., instanţa legal investită a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au elucidat împrejurările în care a avut loc executarea, dacă s-a respectat sentinţa civilă pronunţată în acest sens, câtă vreme situaţia reală din teren nu s-a stabilit cu certitudine, neexistând preocupare pentru executorul judecătoresc să-i citeze pe pârâţi pentru stabilirea exactă a configuraţiei parcelelor de teren, proprietatea acestora.
În raport de insuficienţa probelor, instanţa a reţinut că nu se poate concluziona asupra modului în care s-a efectuat executarea, adoptând soluţia de admitere a plângerii şi în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b), desfiinţării rezoluţiei atacate.
În vederea lămuririi aspectelor care să stabilească existenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), prima instanţă a apreciat că se impune trimiterea cauzei la procuror pentru a se mai efectua cercetări, respectiv efectuarea unei expertize topografice care să stabilească geodezic, cadastral dacă dispoziţiile sentinţei au fost executate în limitele acesteia, cum şi audierea martorilor, proprietarilor sau deţinătorilor de terenuri pentru stabilirea existenţei sau inexistenţei drumului de acces, a configuraţiei anterioare şi prezente.
Împotriva sentinţei, în temeiul art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, invocând critici care vizează nelegalitatea sentinţei, constând în aceea că în raport de temeiul juridic dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b), este greşită dispoziţia instanţei, privind administrarea unor probe specifice fazei procesuale în care urmărirea penală este începută.
Pe de altă parte, se apreciază că în raport de dispozitivul sentinţei pusă în executare, fără somaţie, învinuitul nu avea posibilitatea de a cenzura această hotărâre, neputându-se reţine vreun abuz din partea executorului judecătoresc.
Trecând la soluţionarea recursului în raport de criticile formulate, instanţa de control judiciar constată fondată calea de atac pentru considerentele care vor fi expuse.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii adresate instanţei îl constituie rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror.
În cauză plângerea petiţionarului a vizat soluţia de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror la 8 iunie 2007 pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), instanţa pronunţându-se greşit asupra rezoluţiei procurorului general dată la 2 iulie 2007, sub nr. 517/II/2/2007, pe care a desfiinţat-o.
Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., obligativitatea pentru petiţionar de a se adresa procurorului ierarhic superior înainte de a formula plângere la instanţă, nu schimbă obiectul plângerii care rămâne potrivit aceluiaşi text exclusiv unul din actele procedurale, rezoluţie sau ordonanţă prin care se dispun soluţiile anterior expuse.
Pe de altă parte, există în raport de rezoluţia dată în cauză „scoatere de sub urmărire penală", între considerentele şi dispozitivul sentinţei o evidentă contradicţie.
Astfel, invocându-se drept temei juridic dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b), instanţa avea posibilitatea legală de a desfiinţa rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, indicând faptele şi împrejurările care urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
Din textul de lege astfel redactat, rezultă că dispoziţia privind desfiinţarea rezoluţiei atacate nu presupune implicit, în lipsa dispoziţiei exprese a instanţei şi redeschiderea urmăririi penale de către procuror cu consecinţa administrării unor probe specifice acestei faze procesuale în care urmărirea penală este începută, dar nefinalizată, situaţie regăsită în cauză (rezoluţia de la 26 martie 2007, prin care s-a dispus începerea urmăririi penale).
Concluzionând, instanţa de fond s-a pronunţat greşit asupra rezoluţiei procurorului ierarhic superior, act diferit de cel care face obiectul plângerii exercitate în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., iar soluţia de „trimitere a cauzei procurorului pentru efectuarea de cercetări" sub „aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" nu este conformă celor prevăzute de art. 2781 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. şi în acord cu rezoluţia procurorului de netrimitere în judecată respectiv, scoatere de sub urmărire penală, fiind prezent cazul de casare 3859 alin. (1) pct. 9.
Faţă de cele expuse, recursul va fi admis, se va casa sentinţa şi potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond competentă să o soluţioneze, ocazie cu care se va analiza şi critica care vizează netemeinicia hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 91 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 472/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 700/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
