ICCJ. Decizia nr. 3037/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Deciziei nr. 3037/2008
Dosar nr. 4467/95/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 373 din 4 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 4467/96/2007, a dispus condamnarea inculpatului C.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., iar conform art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. şi s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
Prin aceeaşi hotărâre s-a mai dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu lungimea de 22 cm şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 521.917 lei cheltuieli de spitalizare către spitalul Judeţean Târgu - Jiu şi la 426,86 lei către Spitalul Orăşenesc Târgu-Cărbuneşti. Cu dobânzile legale aferente, precum şi la 3000 lei despăgubiri civile, 1000 lei cu titlu de daune morale şi 175 lei cheltuieli de judecată către partea civilă D.l.
A fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 aprilie 2007, în jurul orei 13,30, inculpatul C.A. s-a întâlnit pe drumul public din localitatea Albeni, judeţul Gorj, cu partea vătămată D.l., între aceştia intervenind un conflict spontan.
Cu acest prilej, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu un cuţit, producându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale şi care au fost de natură să pună în primejdie viaţa acesteia.
Din raportul medico-legal întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că, la data internării, partea vătămată a prezentat diagnosticul „plagă penetrantă hemitorace stâng" şi alte leziuni corporale.
Situaţia de fapt a fost dovedită cu materialul probator administrat atât în faza urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, pe parcursul cercetării judecătoreşti, respectiv, actele de constatare încheiate de organele de poliţie, depoziţiile martorilor T.E., F.N., B.N., P.E., M.C., S.A. şi l.I., declaraţiile părţii vătămate, raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj.
În drept, s-a constatat că, fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de provocarea din partea părţii vătămate, care l-a ameninţat şi lovit, reţinându-se în favoarea lui circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, împrejurările concrete de comitere a acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, datele ce caracterizează persoana acestuia, lipsa antecedentelor penale, orientându-se astfel spre o pedeapsă cu închisoare în cuantum de 3 ani, fără executare în regim privativ de libertate, apreciindu-se că în acest mod se va contribui la atingerea scopului educativ şi preventiv, prevăzut de art. 52 C. pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părţii vătămate, stabilite în baza adreselor înaintate de către Spitalul Târgu Cărbuneşti şi Spitalul Judeţean Târgu Jiu şi a stabilit cuantumul.
Totodată, potrivit declaraţiilor martorilor B.N., P.E., instanţa de fond a constatat că partea vătămată D.l. anterior săvârşirii infracţiunii, săvârşirii infracţiunii, efectua diferite munci contra-cost, la diferite persoane, astfel că s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile, reprezentând sumele pe care partea civilă le-ar fi putut încasa pentru muncile prestate.
Referitor la cererea aceleiaşi părţi civile prin care a solicitat acordarea daunelor morale, instanţa de fond a apreciat că, suma de 1000 lei este în măsură să conducă la repararea prejudiciului moral suferit de partea vătămată ca urmare a faptei ilicite săvârşită de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri partea civilă D.l. şi inculpatul C.A.
Apelanta parte civilă a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi în rejudecare, să se dispună majorarea pedepsei aplicată inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare, în regim de detenţie, motivându-se că, aplicarea art. 76 C. pen., este interpretată eronat, întrucât s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, sub 1/3 din minimul special prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile, partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale acordate, corespunzător prejudiciului moral încercat de aceasta, având în vedere că a fost spitalizată şi supusă unei intervenţii chirurgicale, suportând cheltuieli judiciare reprezentate de onorariu de avocat şi cheltuieli de transport, conform notelor scrise depuse la dosar.
Prin Decizia penală nr. 63 din 29 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelurile declarate de inculpatul C.A. şi partea civilă D.l. împotriva sentinţei penale nr. 373 din 4 octombrie 2007 a tribunalului Gorj, a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi în baza art. 113 C. pen., a obligat inculpatul C.A. la tratament medical, până la însănătoşire.
Prin aceeaşi hotărâre s-a mai dispus majorarea daunelor morale pentru partea civilă D.l. la suma de 5000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 364,49 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.l. şi la plata a 35 lei cheltuieli judiciare, reprezentând taxă avizare expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen., deoarece în momentul agresării părţii vătămate, inculpatul nu se afla în desfăşurarea unui atac material direct, imediat şi injust împotriva sa, care să pună în pericol grav persoana acestuia, ci partea vătămată doar se deplasa către inculpat, fără să deţină vreun obiect apt de a fi folosit la lovirea lui.
S-a mai reţinut că, împrejurarea anterioară consumării infracţiunii, respectiv lovirea martorei T.E. cu pumnul, nu poate fi reţinută drept premisă a atacului îndreptat împotriva inculpatului de către partea vătămată, cât timp nu se poate reţine în cauză în absenţa oricărui dubiu, că intenţia părţii vătămate a fost de a agresa pe inculpat, astfel încât persoana acestuia să fie expusă unui pericol grav, respectiv să îi pericliteze viaţa.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei instanţa de apel a apreciat că aceasta a fost corect proporţionalizată, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), infracţiunea dedusă judecăţii este o tentativă la omor calificat, limitele pedepsei principale fiind cuprinse între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni astfel că, aplicarea circumstanţei atenuante a provocării în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (2) C. pen., trebuie raportat la aceste limite.
S-a mai arătat că, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă este legală, situându-se la limita de până la 1/3 din minimul special de 7 ani şi 6 luni închisoare, astfel că, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica formulată de partea civilă referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei.
Cu privire la modalitatea de executare a sancţiunii aplicate în cauză, instanţa de contro judiciar a reţinut că, faţă de vârsta inculpatului, de starea de boală probată cu acte medicale, de lipsa antecedentelor penale şi de condiţiile concrete de comitere a infracţiunii, scopul preventivo-educativ al pedepsei se poate realiza şi fără privarea de libertate efectivă a acestuia, în condiţiile art. 81 – art. 84 C. pen.
De asemenea, instanţa de apel a mai avut în vedere faptul că, inculpatul C.A. prezintă „sindrom psihoorganic deteriorativ", care i-a afectat discernământul, diminuându-l, e impune aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire şi a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 C. pen., referitoare la măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate.
Cu privire la latura civilă, instanţa de apel a avut în vedere că, probele testimoniale administrate în cauză, care confirmă că, partea civilă obţinea venituri din cultivarea terenului agricol în suprafaţă de 2 hectare şi presta activităţi în construcţii, până la data comiterii infracţiunii, după care nu a mai executat decât munci reduse în gospodăria proprie.
Faţă de această situaţie, instanţa de control judiciar a apreciat că, prejudiciului material invocat de partea civilă, constând în obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în cuantum de 3000 lei în aceste condiţii, este întemeiată, atât în raport de sumele indicate de cei doi martori, reprezentând contravaloarea muncilor în agricultură şi în construcţii, cât şi în raport de culpa concurentă a părţii civile, în condiţiile stării de provocare la producerea prejudiciului.
Referitor la cererea părţii vătămate de majorarea a contravalorii daunelor morale ce i se cuvin, instanţa de apel a apreciat că aceasta este justificată, întrucât partea vătămată a fost supusă unei intervenţii chirurgicale la data de 9 aprilie 2007, alături de perioada necesară restabilirii stării de sănătate a acesteia, 18 zile îngrijiri medicale, motiv pentru care, s-a dispus majorarea daunelor morale la suma de 5000 lei, corespunzător proporţiei culpelor reţinute pentru părţile implicate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) sau la art. 44 alin. (3) C. pen., întrucât a săvârşit fapta în legitimă apărare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului despăgubirilor materiale şi a daunelor morale la plata cărora a fost obligat către partea civilă D.l.
Examinând recursul în raport cu criticile formulate de inculpat se contată că acesta este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului, se retine că, instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, au aplicat o pedeapsă corect individualizată, iar instanţa de apel în mod justificat a majorat de la 1000 lei la 5000 lei contravaloarea daunelor morale cuvenite părţii civile D.l.
Susţinerile inculpatului în sensul că a săvârşit fapta în stare de legitimă apărare este infirmată de materialul probator administrat în cauză.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
De asemenea, pentru a fi incident textul de lege menţionat este necesar ca între atac şi apărare să existe un raport de proporţionalitate în sensul că, rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.
Pe de altă parte, potrivit art. 44 alin. (3) C. pen., se află în legitimă apărare şi persoana care, din cauza tulburării sau temerii, în momentul săvârşirii faptei, a depăşit limitele unei legitime apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul, fiind aşa numitul exces scuzabil. Pentru ca depăşirea limitelor unei apărări necesare, sub imperiul tulburării sau temerii, să poată fi considerată legitimă apărare, se cere şi în acest caz, ca inculpatul să se fi aflat, astfel cum prevede art. 44 alin. (2) C. pen., în faţa unui atac material direct, imediat şi injust.
Determinarea stării de tulburare sau temere implică cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt în care s-a produs atacul condiţia psihofizică a celui ce face apărarea.
Din materialul probator administrat, nu rezultă că în cauză, a existat un atac efectiv din partea victimei care să îndeplinească cerinţele înscrise în art. 44 C. pen., astfel că nu se poate reţine că, fapta a fost săvârşită în stare de legitimă apărare.
Aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului că patra vătămată ar putea să îl lovească în zona pieptului unde avea un stimulator cardiac, nu justifică aplicarea dispoziţiilor legale menţionate.
Din declaraţiile părţii vătămate D.l., coroborate cu depoziţiile martorilor C.C., F.N. şi T.E., rezultă că, după ce inculpatul s-a ridicat de pe banca şi se îndrepta spre poarta casei sale, pentru a intra în curte, a aplicat lovituri cu cuţitul părţii vătămate care se îndrepta spre el, ulterior consumării atacului acesteia asupra martorei T.E. şi asupra lui, când obiectiv, acesta nu mai reprezenta un pericol imediat direct pentru el ori pentru altă persoană.
Aşadar, în momentul agresării părţii vătămate, aceasta nu desfăşura un atac material direct, imediat şi injust împotriva inculpatului şi a martorei T.E., care să pună în pericol grav persoana acestuia, ci doar se deplasa către inculpat, fără să aibă asupra sa un obiect apt de a folosit la lovirea inculpatului.
Consecinţele grave pe care le-au avut loviturile pe care inculpatul Ie-a aplicat victimei sunt consemnate în raportul de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj care atestă faptul că, urmare agresiunii suferite partea vătămată a prezentat leziune traumatică hemotoracică stângă care sa putut produce prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, care necesită de la producere 16 - 18 zile îngrijiri medicale. Leziunea traumatică prin plagă tăiată penetrantă hemitoracică a determinat starea generală cu elemente de urgenţă medico-chirurgicală, considerându-se că a pus în primejdie viaţa victimei, salvarea acesteia fiind datorată intervenţiei medico-chirurgicale oportun şi corect efectuată.
Aşadar, apărarea inculpatului, prin folosirea unui corp contondent în faţa unui atac al unei persoane neînarmate, nu poate fi considerată a fi decât excesivă, în cauză nefiind îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 44 C. pen.
Prin urmare, din probele administrate în cauză, rezultă că, fapta nu a fost săvârşită pentru înlăturarea unui atac material, direct ori imediat din partea victimei, ci a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Înalta Curte constată că, în mod justificat atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen., ci cele ale art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul săvârşind tentativa la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., sub stăpânirea unei puternice tulburări şi emoţii determinate de provocarea din partea părţii vătămate, produsă prin ameninţare şi violenţă, iar cererea inculpatului prin care solicită achitarea sa, invocând existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă ca atare.
De asemenea, se constată că, cererea inculpatului prin care solicită reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat către partea vătămată D.l., este nefondată.
Din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor B.N, P.E., M.C., l.I., rezultă că, partea vătămată D.l., înainte de a fi agresată de inculpat, îşi câştiga mijloacele de subzistenţă din cultivarea terenului agricol în suprafaţă de 2 hectare şi presta şi activităţi în construcţii, însă capacitatea sa de muncă a fost semnificativ diminuată ca urmare a leziunilor suferite, aceasta fiind aptă de a desfăşura decât activităţi în gospodăria proprie, astfel că, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 3000 lei stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este corectă, neexistând motive pentru reducerea acesteia.
Pe de altă parte, se constată că, în mod justificat instanţa de apel a majorat cuantumul daunelor morale cuvenite părţii civile, de la 1000 lei la 5000 lei, ţinând seama că aceasta a fost nevoită să suporte o intervenţie chirurgicală dificilă şi de suferinţele aferente ei, pentru leziuni care i-au pus viaţa în pericol, a avut nevoie de o perioadă îndelungată necesară restabilirii stării sale de sănătate, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, de 18 zile îngrijiri medicale, suportând mediul spitalicesc, precum şi efortul adaptativ pe care aceasta a trebuit să îl depună pentru reluarea unei vieţi normale şi refacerii capacităţii sale de muncă.
Totodată, instanţa de apel a stabilit în mod corect cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, respectiv suma de 364,49 lei, proporţional culpei procesuale derivate din culpa fiecărei părţi la declanşarea procesului penal şi la plata sumei de 35 lei cheltuieli judiciare, care a reprezentat taxa avizare expertiză medico-legală către I.M.L. Craiova.
Aşadar, se constată că motivele de recurs invocate de inculpat sunt neîntemeiate şi urmează să fie respinse ca atare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 63 din 29 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publica, azi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 195/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3049/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
