ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 800/2008
Dosar nr. 4376/86/2006
Şedinţa publică din 4 martie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 28 martie 2007 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul P.A., la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de o zi, respectiv de la 11 septembrie 2005 la 12 septembrie 2005.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată pedeapsa accesorie, pe durata aceluiaşi termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi România până la data rămânerii definitive a sentinţei.
Inculpatul P.V.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 74 lit. a) şi c) şi 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
În baza arţ.81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată pedeapsa accesorie, pe durata aceluiaşi termen de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor cantităţi de cannabis:
- de la inculpatul P.A. cantitatea de 774,2 grame cannabis ş.
- de la inculpatul P.V.C. cantitatea de 6,23 grame cannabis, ambele cantităţi aflându-se la dispoziţia organului de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Numita G.R., la începutul anului 2005, a cumpărat seminţe pentru canari, parte din ele aruncându-le în grădina casei. Printre acele seminţe s-au aflat şi câteva de cânepă indiană din care, ulterior, au răsărit plante. Potrivit declaraţiei inculpatului P.A., bunica sa intenţiona să facă din seminţele acelei plante o prăjitură numită „julfa", iar el cunoştea că acea cânepă este cannabis.
Pe de altă parte, în luna august 2005, inculpatul P.V.C. din municipiul Iaşi a purtat discuţii pe „Internet" sub numele C. cu colaboratorul P., care iniţial şi-a atribuit prenumele L., iar ulterior la cererea învinuitului P. şi l-a schimbat în A. În aceste dialoguri, cei doi au discutat şi despre droguri şi astfel, inculpatul P.V.C. s-a oferit să-i procure colaboratorului P. o mostră de cannabis contra sumei de 350.000 lei vechi.
Aceste informaţii au fost furnizate de către colaborator organelor de poliţie care au solicitat autorizarea colaboratorului, în vederea infiltrării lui în anturajul suspectului pentru a culege informaţii în legătură cu activitatea acestuia în vederea descoperirii activităţii infracţionale în săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În scopul mai sus-arătat, inculpatul P.V.C. l-a sunat pe învinuitul A.M., cunoştinţă comună a celuilalt învinuit şi a inculpatului, şi l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva care deţine cannabis. Cum învinuitul A.M. văzuse în grădina inculpatului P.A. plantele de cannabis şi cunoştea că acestea sunt calificate ca fiind droguri, i-a dat inculpatului P.V. numărul de telefon al inculpatului P.A. Cei doi au luat legătura şi au fost de acord cu tranzacţia, după care, la data de 30 august 2005, l-au chemat în municipiul Iaşi pe colaboratorul P. Astfel, la data mai sus-arătată, în jurul orelor 23,00, în zona Podului Galata din municipiul Iaşi s-au deplasat cu o maşină inculpatul P.V.C. şi colaboratorul P. După ce au coborât au mers până la punctul de întâlnire, unde P.A. i-a înmânat inculpatului P.V.C. o pungă din material plastic cu fragmente vegetale, despre care l-a convins pe colaboratorul P. că sunt de calitate superioară şi astfel acesta le-a cumpărat dându-i inculpatului suma de 350.000 lei vechi.
Deşi din această tranzacţie inculpatul P.V.C. nu a primit vreo sumă de bani, acesta îşi crease obligaţii faţă de colaboratorul P., întrucât anterior i-a spus că avea un proces pe rol la instanţele din mun. Iaşi şi că avea nevoie de bani pentru a plăti un apărător, bani pe care i-a primit de la colaborator, deşi în realitate inculpatul nu era implicat în vreo cauză la vreo instanţă.
Fragmentele vegetale cumpărate de colaborator, la data de 30 august 2005, au fost cântărite, rezultând 9,43 grame şi ulterior au fost supuse analizei de laborator.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. S/294576 din 13 octombrie 2005, în cantitatea de 3,2 grame cannabis supusă analizei s-a pus în evidenţă tetrahidrocannbinol (T.H.C.), substanţă psihotropă, biosintetizată din planta de cannabis şi care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 243/2000.
Ulterior, la data de 04 septembrie 2005, tot urmare discuţiilor purtate pe „Internet" între colaborator şi inculpatul P.V.C., acesta din urmă i-a procurat primului contra sumei de 2.000.000 lei vechi, cinci pastile despre care a afirmat că sunt ecstasy. În urma analizei acestor tablete, s-a constatat că ele nu conţineau substanţe stupefiante conform aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică.
În paralel, inculpatul P.A. a discutat pe telefonul mobil cu colaboratorul P. şi a promis acestuia că-i va vinde o cantitate mai mare de cannabis, provenind din aceleaşi plante din curtea casei sale, pretinzând suma de 1.000.000 lei vechi/suta de grame cannabis. Drept urmare, la data de 11 septembrie 2005, cei doi au stabilit să se întâlnească în parcarea restaurantului C. din comuna Vadu Moldovei, judeţul Suceava pentru a efectua tranzacţia. în jurul orelor 15,00, a venit la punctul de întâlnire inculpatul P.A. cu autoturismul marca „Dacia 1310", de culoare gri metalizat, proprietatea numitului S.N.C., acesta fiind însoţit de prietena sa, respectiv S.M.C. Şoferul a asigurat transportul inculpatului contra sumei de 1.000.000 lei vechi.
După ce inculpatul P.A. a purtat discuţii cu colaboratorul P., la cererea primului, maşina a fost parcată în spatele restaurantului şi în momentul în care inculpatul scotea din portbagaj o pungă din plastic în care se aflau fragmente vegetale, a fost surprins în flagrant de către organele de poliţie, activitatea fiind înregistrată audio-video în baza ordonanţei de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video nr. 166D/P/2005 din 11 septembrie 2005 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Suceava, care la data de 12 septembrie 2005, prin încheierea nr. 45/1 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 2165/P/2005 a fost confirmată.
În punga de material plastic aflată în portbagajul maşinii, inculpatul adusese spre vânzare, fără ştirea şoferului şi a însoţitoarei acestuia, cantitatea de 749,42 grame cannabis neuscat, din care au fost înaintate spre analiză 303,7 grame. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 291551/1 din 12 octombrie 2005 în proba înaintată spre analiză s-a pus în evidenţă tetrahidrocarmabinol (T.H.C.), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis şi care se regăseşte în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000. Cantitatea de 278,3 grame cannabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi sigilată cu sigiliu tip M.I. nr. 11735 a fost predată organelor de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul P.V.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava arată că în mod greşit s-a dispus în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.A. menţinerea obligării de a nu părăsi România până la data rămânerii definitive a sentinţei, această măsură fiind expirată. De asemenea, greşit s-a dispus condamnarea inculpatului P.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reţinând prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere că acest inculpat a fost trimis în judecată pentru această infracţiune fără reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în cauză nu s-a solicitat sau dispus schimbarea încadrării juridice.
Mai susţine parchetul că în mod nelegal s-a dispus confiscarea de la cei doi inculpaţi a cantităţii de 774,2 gr. cannabis, respectiv 6,23 gr. cannabis. Astfel, cu privire la prima cantitate rezultă că s-a restituit organelor de poliţie doar 278,3 grame cannabis, restul fiind consumat în procesul analizelor de laborator, iar cu privire la cea de-a doua cantitate, aceasta a fost consumată în totalitate în cadrul procesul analizelor de laborator.
Totodată, în urma percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului P.A., de la acesta s-a ridicat cantitatea de 64,2 gr. fragmente vegetale verzi, care după uscare au fost de 57,8 gr. S-a restituit organului de cercetare penală cantitatea de 50,2 gr. cannabis, rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, cantitate ce se impunea a fi confiscată de la inculpatul P.A.
În ceea ce priveşte netemeinicia sentinţei penale atacate, apreciază parchetul că pedepsele aplicate pentru inculpaţi, în condiţiile în care executarea acestora a fost suspendată condiţionat, sunt prea blânde în raport cu faptele reţinute în sarcina acestora, impunându-se aplicarea unor pedepse mai mari sau dispunerea executării pedepsei aplicate în regim de penitenciar.
Inculpatul P.V.C., în motivarea apelului, arată că instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a probatoriului şi există contradicţii între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia cu privire la condamnarea sa şi greşit s-a dispus confiscarea cantităţii de 6,23 grame cannabis, în condiţiile în care nu a fost niciodată deţinătorul sau traficantul acestui produs.
Susţine inculpatul P.V.C. că „autorizarea" colaboratorului în fapt nu a existat la momentul acţionării lui, ci s-a încercat ulterior să se acopere de documente obţinute de la procuror, care le-a dat cu uşurinţă şi mai ales cu încălcarea legii (atât a dispoziţiilor art. 224 şi următoarele C. proc. pen., cât şi a dispoziţiilor art. 21 – art. 23 din Legea nr. 143/2000).
Pentru toate motivele expuse, inculpatul P.V.C. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecare, achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În subsidiar a solicitat a i se aplica acelaşi tratament de care a beneficiat şi martorul A.M., respectiv aplicarea unei sancţiuni administrative.
Prin Decizia penală nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul P.V.C.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului P.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., de la 6 luni la 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a acesteia pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a înlăturat dispoziţia de menţinere faţă de inculpatul P.A. a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.A. cantitatea de 278,3 grame cannabis (în loc de 774,2 grame cannabis) şi cantitatea de 50,2 grame cannabis aflate la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.J.E.O.
În baza art. l7 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul P.A. suma de 35 lei.
S-a înlăturat din sentinţă dispoziţia de obligare a inculpatului P.V.C. la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din primă instanţă, cheltuieli ce rămân în sarcina statului.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.
Instanţa de apel a reţinut că nu există nicio dovadă că hotărârea inculpatului P.V.C., legată de vânzarea drogurilor, era luată mai înainte ca acesta să poarte acele discuţii cu colaboratorul P., activitatea acestuia din urmă nelimitându-se la a cerceta şi ţine sub observaţie activitatea infracţională a inculpatului apelant într-o manieră pasivă, ci a exercitat o influenţă ce a rezultat în instigarea la comiterea infracţiunii. Această activitate intră sub incidenţa art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
Amploarea pe care traficul de droguri a cunoscut-o în ultimul timp, justifică luarea unor măsuri adecvate, însă cerinţele unui proces echitabil interzic folosirea unor probe obţinute ca urmare a instigării de către colaborator/investigator la săvârşirea sau continuarea săvârşirii unei fapte penale, în acest caz fiind aplicabile dispoziţiile mai sus menţionate. De altfel, atât jurisprudenţa internă, cât şi jurisprudenţa C.E.D.O., au statuat că nu se justifică în niciun fel acest gen de comportament provocator, aducându-se atingere astfel dreptului la apărare şi la un proces echitabil, de care orice persoană acuzată de săvârşirea unei infracţiuni trebuie să beneficieze.
Faţă de cele mai sus, constatând că, în speţă, sunt îndeplinite dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. (instigarea exercitată de către colaborator fiind cea care a iniţiat în mintea inculpatului P.V.C. ideea de a săvârşi infracţiunea), s-a procedat la achitarea inculpatului P.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefîind întrunite, sub aspect subiectiv, elementele ei constitutive.
Susţine inculpatul apelant că „autorizarea" colaboratorului nu a existat la momentul acţionării acestuia şi că s-a încercat ulterior să se acopere prin documente obţinute de la procuror care le-a dat cu încălcarea legii, probele astfel obţinute nefiind aşadar legale.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000 colaboratorii pot procura droguri, substanţe chimice, esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în astfel de activităţi.
Este permisă aşadar folosirea colaboratorului în vederea strângerii de date şi informaţii privind săvârşirea sau pregătirea unor infracţiuni, ori pentru identificarea persoanelor implicate în activităţile infracţionale monitorizate, fără a fi necesară o autorizare prealabilă a procurorului, limitele în care acesta poate acţiona fiind pe larg anterior dezbătute. Autorizarea devine necesară în momentul în care colaboratorul procură droguri, condiţie îndeplinită în speţă, motiv pentru care de altfel instanţa de apel, reţinând legalitatea probelor existente la dosarul cauzei, le-a analizat şi interpretat în sensul celor de mai sus.
Cu privire la motivele invocate de parchet, referitor la măsura menţinută faţă de inculpatul P.A., cantităţile de droguri ce au fost confiscate, precum şi la cuantumul/individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatului P.A., acestea sunt întemeiate.
Astfel, măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.A. a încetat de drept la data de 9 noiembrie 2005, în condiţiile în care procurorul nu a mai solicitat prelungirea acesteia.
În ceea ce priveşte confiscarea cantităţilor respective de cannabis, în camera de corpuri delicte au fost introduse cantităţile de 278,3 gr., respectiv 50,2 gr. cannabis, cantităţii ce se impuneau a fi confiscate de la inculpatul P.A.
De asemenea, în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se impunea a fi confiscată de la inculpatul P.A. suma de 35 RON obţinută de acesta de la colaboratorul P. pentru cantitatea de 9,53 grame cannabis.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului P.A., instanţa de apel a constatat că aceasta nu a fost judicios individualizată.
Având în vedere natura infracţiunii ce a făcut obiectul condamnării la prima instanţă, vânzarea repetată de droguri în scopul obţinerii facile a unor beneficii materiale, sfidând gravele efecte pe care consumul de droguri le implică, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului P.A. se impune a fi majorată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, acest cuantum, chiar în condiţiile suspendării condiţionate a executării, fiind necesar, dar totodată şi suficient pentru a-şi atinge scopul educativ-preventiv.
Împotriva deciziei penale nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul P.A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava critică hotărârea instanţei de apel pentru netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului P.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 întrucât acesta nu a acţionat ca urmare a unor promisiuni venite din partea colaboratorului P.
În motivarea recursului se arată de către parchet că instanţa de judecată în mod greşit a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., aceasta deoarece în cauză nu este vorba de constatările unor investigatori sub acoperire desemnaţi pentru culegerea de date privind săvârşirea unor infracţiuni sancţionate de Legea nr. 143/2000, ci de valorificarea informaţiilor care au fost furnizate organelor de poliţie, de un colaborator.
În recursul său, inculpatul P.A. a solicitat menţinerea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată de instanţa de fond, întrucât a recunoscut şi regretat sincer faptele, nu au antecedente penale, este student şi a comis infracţiunea fiind provocat de către colaboratorul poliţiei.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta:
Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte constată că instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului P.V.C. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, impunându-se casarea acesteia în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că, după discuţiile prealabile pe internet purtate cu colaboratorul P., inculpatul P.V.C., la data de 30 august 2005, i-a procurat acestuia, prin intermediul martorului A.M., de la inculpatul P.A., cantitatea de 9,42 grame de cannabis contra sumei de 350.000 lei.
Din discuţiile purtate pe internet de către inculpatul P.V.C. cu colaboratorul P., al căror conţinut nu a fost contestat de către inculpat, rezultă că acesta din urmă i-a propus inculpatului să-i procure „2 ţigări", iar inculpatul a lăsat să se înţeleagă că poate să-i procure cannabis şi marihuana, deoarece „are un tovarăş", care îi poate furniza ţigări de bună calitate, la un preţ convenabil, discutând şi despre preţul acestora.
Ulterior, inculpatul P.V.C. l-a contactat pe prietenul său, martorul A.M., pe care l-a întrebat dacă ştie pe cineva care are „marfă" de vânzare, respectiv orice fel de drog. Martorul a fost cel care l-a pus în legătură pe inculpat cu inculpatul P.A., de la care a procurat în final cannabisul pentru colaborator.
La data de 30 august 2005, inculpatul P.V.C. s-a deplasat cu colaboratorul P. în municipiul Iaşi, unde s-au întâlnit cu inculpatul P.A., în cadrul acestei întâlniri inculpatul P.V.C. l-a convins pe colaborator că „marfa", respectiv cannabisul este de bună calitate, colaboratorul plătind pentru acesta suma de 350.000 ROL.
Faţă de cele arătate nu se poate reţine că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., aşa cum se susţine de către instanţa de apel.
Deşi colaboratorul a fost cel care i-a solicitat inculpatului P. să-i procure „2 ţigări", acesta a fost cel care a luat practic hotărârea de a-i procura droguri, solicitându-i şi diferite sume de bani în acest sens, implicându-se ulterior în activitatea de procurare şi vânzare a cannabisului.
Inculpatul P.V.C. a susţinut că probele au fost obţinute în mod ilegal, întrucât colaboratorul P. nu a fost autorizat de către procuror pentru a se infiltra în anturajul său şi a culege informaţii, autorizaţia fiind obţinută ulterior.
Susţinerea inculpatului este neîntemeiată.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 143/2000 procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 22 din aceeaşi lege, poliţiştii care acţionează ca investigatori acoperiţi, precum şi colaboratorii acestora pot procura droguri, substanţe chimice esenţiale şi precursori, cu autorizarea prealabilă a procurorului.
Din analiza dispoziţiilor legale invocate reiese că, în cazul colaboratorilor, autorizaţia procurorului este necesară numai pentru procurarea drogurilor, în speţă existând o astfel de autorizaţie emisă de procuror la data de 30 august 2005.
În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul P.A., Înalta Curte constată că şi acesta este întemeiat, Decizia recurată fiind supusă casării în baza dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă ficate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, cantitatea de drog traficată, precum şi datele care circumstanţiază persoana inculpatului, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată de prima instanţă în condiţiile art. 81 C. pen., este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
Astfel, inculpatul P.A. are 21 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, este student, a recunoscut şi regretat faptele comise.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite ambele recursuri, va casa în parte Decizia penală recurată cu privire la majorarea pedepsei aplicată inculpatului P.A. şi la achitarea inculpatului P.V.C. şi va menţine sentinţa penală nr. 90 din 28 martie 2007 a Tribunalului Suceava cu privire la aceştia.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Casează, în parte, Decizia penală recurată, cu privire la majorarea pedepsei aplicată inculpatului P.A. şi la achitarea inculpatului P.V.C.; menţine sentinţa penală nr. 90 din 28 martie 2007 a Tribunalului Suceava, secţia penală cu privire la aceştia.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 103 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 04 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 842/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
