ICCJ. Decizia nr. 717/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 717/2008
Dosar nr. 4795.6/30/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364 din 28 iunie 2007, Tribunalul Timiş a condamnat inculpaţii:
- Ţ.C., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 – art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.; un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. şi, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, 76 şi 80 C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu un spor de 6 luni, adică 4 ani şi 6 luni închisoare;
- C.I.V., la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. (săvârşită faţă de partea civilă S.C.) şi, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, 76 şi 80 C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
- S.A., la 3 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74, 76 şi 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen. (faţă de partea civilă S.C.); 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 320 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74, 76 şi 80 alin. (2) C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
- S.L.L., la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., un an şi 6 luni închisoare (parte civilă S.C.) şi respectiv, 3 luni închisoare (parte civilă R.N.), pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi, la 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., pentru toate in fracţiunile cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu un spor de 6 luni, în urma contopirii pedepsei sus-menţionate aplicate în cauză cu o altă pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1086 din 15 aprilie 2005 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 366 din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov pentru infracţiunea prevăzută de art. 78 din OUG nr. 195/2006.
Inculpaţilor le-au fost interzise exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Totodată, din pedepsele aplicate inculpaţilor T.C., C.I.V. şi S.A. le-au fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive.
Inculpaţii C.I.V. şi S.A. au fost achitaţi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.)].
Referitor la latura civilă, au fost obligaţi, printre altele, inculpaţii Ţ.C. şi S.L.L., să plătească părţilor civile B.L., B.A.L. şi B.A.F., la câte 1500 lei lunar, începând de la data decesului victimei B.S. şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.
În speţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 22 iulie 2006, într-o discotecă din Lugoj, între inculpaţi, părţile civile S.C., R.N. şi victima B.S., a început şi s-a dezvoltat o altercaţie urmată de o agresiune din partea inculpaţilor asupra părţilor civile şi victimei în cadrul căreia, inculpaţii T.C. şi C.I.V. au aplicat lui S.C. fiecare câte o puternică lovitură cu pumnul, urmată apoi de repetate alte lovituri cu pumnii şi picioarele, scaunele şi cu sticle de bere din discotecă aplicate în continuare de aceştia, precum şi de S.A. şi S.L.L.
- inculpaţii S.A. şi S.L.L. au lovit-o cu palma şi pumnii pe partea civilă R.N., care a încercat să intervină în apărarea prietenului său S.C.
- aceeaşi inculpaţi au aplicat, tot cu aceeaşi ocazie, repetate lovituri în zona capului şi corpului şi victimei B.S. care a intervenit pentru salvarea lui S.C. În urma acestor lovituri şi a unei alte lovituri puternice aplicată de inculpatul T.C. cu cotul în zona capului, B.S. a căzut, iar apoi a continuat să fie lovit de către inculpatul S.L.L. A fost internat iniţial în spitalul judeţean Timişoara, iar apoi, în Clinica din Szeghed (Ungaria) unde, datorită traumatismului cranio-cerebral suferit şi a complicaţiilor survenite, cu toate îngrijirile acordate, la 27 iulie 2007 a decedat.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 210/ A din 13 noiembrie 2007, admiţând apelurile inculpaţilor S.A. şi C.V., a desfiinţat în parte, sentinţa şi a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii S.A. şi C.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate R.N. şi S.C.), iar referitor la latura civilă a majorat prestaţia periodică faţă de părţile civile B.L.A., IA. şi A.F. de la câte 1500 lei la câte 2500 lei.
Apelurile parchetului şi ale inculpaţilor Ţ.C. şi S.L.L. au fost respinse.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Prin recursul declarat, parchetul a invocat, în esenţă că, hotărârile pronunţate sunt greşite sub aspectul schimbării încadrărilor juridice şi a achitării inculpaţilor C.V. şi S.A., precum şi reţinerii circumstanţelor atenuante.
Inculpaţii, prin recursurile declarate au solicitat, în esenţă, să li se reducă pedepsele, iar C.V. să fie schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut şi evaluat corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, le-au încadrat corespunzător în dispoziţiile legale şi au aplicate pedepse just individualizate pentru infracţiunile dovedite prin probele administrate şi totodată, justificat, au dispus achitarea în cazul faptelor greşit reţinute prin rechizitor.
Instanţele au schimbat corect încadrarea juridică, din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. şi, respectiv, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Aceste schimbări de încadrare juridică au fost impuse de materialul probator administrat în cauză, din interpretarea căruia se desprinde concluzia inexistenţei intenţiei de a ucide, atât referitor la victima B.S., cât şi privitor la agresiunea suferită de partea vătămată S.C.C.
Astfel, din declaraţiile martorilor C.A.C., R.G., U.M.C. şi U.F., rezultă că între părţi a izbucnit un scandal spontan, care s-a desfăşurat într-un timp scurt, de aproximativ 5 minute, alimentat de starea de ebrietate şi de atmosfera care se crease în acea discotecă, fără a se putea reţine o intenţie din partea inculpaţilor, în sensul celor invocate prin recursul pachetului.
Cele relatate de martorii oculari se coroborează cu concluziile avizului C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, din care rezultă că «nu se poate accepta o legătură de cauzalitate între momentul traumatic şi decesul victimei B.S.» şi că «morfologia şi topografia hemoragiei cerebrale, corelată cu preexistenţa unui accident vascular cerebral ischemic vechi pledează pentru producerea sa prin decompensarea patologiei anterioare, fie datorată unui traumatism minor (obiectivat prin excoriaţii faciale, infiltrat sanguin epicranian), fie stresului conflictual, asociat episodului traumatic, cu descărcare bruscă de catecolamine şi creştere tensională acută».
Comisia formată din cei opt specialişti, având titlul de profesori universitari doctori, au argumentat că, în acest caz, supus expertizei lor, «nu există elemente criteriologice cu valoare medico-legală certă, care să permită a se stabili care dintre aceşti factori au declanşat producerea hemoragiei intracerebrale, astfel încât ne aflăm în faţa unei legături de cauzalitate condiţionată de fondul patologic preexistent» al victimei (dosar Tribunal Timiş).
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte participaţia la agresiunea împotriva victimei B.S., instanţele au reţinut corect că, din declaraţiile date de martorii sus-menţionaţi în cursul cercetării judecătoreşti, rezultă că numai inculpaţii Ţ.C. şi S.L.L. au aplicat lovituri victimei, astfel că este justificată soluţia de achitare a inculpaţilor Ş.A. şi C.I.V.
Nici criticile referitoare la reţinerea nejustificată a circumstanţelor atenuante şi la individualizarea pedepselor nu sunt fondate.
Sub acest aspect, instanţele au atribuit semnificaţia cuvenită faptului că inculpaţii nu au antecedente penale, au avut o bună conduită anterior săvârşirii faptelor şi au recunoscut participarea la comiterea acestora.
La stabilirea şi aplicarea pedepselor, au fost avute în vedere atât gradul de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de împrejurările concrete în care s-a ajuns la săvârşirea lor, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, arătate în raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la care se adaugă datele şi împrejurările cărora instanţele le-au acordat justificat semnificaţia de circumstanţe atenuante.
Pentru toate aceste considerente şi având în vedere că nu există nici alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de parchet şi de inculpaţi să fie respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de recurenţii intimaţi inculpaţi Ţ.C., Ş.A. şi C.I.V. împotriva deciziei penale nr. 210/ A din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor intimaţi inculpaţi Ţ.C., Ş.A. şi C.I.V., durata reţinerii şi a arestării preventive de la 26 iulie 2006 la 28 februarie 2008.
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat S.L.L.
Obligă recurenţii inculpaţi Ţ.C. şi Ş.A. la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi pe recurenţii inculpaţi C.I.V. şi S.L.L. la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 608/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 800/2008. Penal → |
|---|
