ICCJ. Decizia nr. 4158/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4158/2008
Dosar nr. 29645/3/2007
Şedinţa publică din 15 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 530 din 6 mai 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 29645/3/2007, în temeiul art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 99 şi 109 C. pen., inculpatul minor M.V.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., raportat la art. 99 şi art. 109 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 99 şi 109 C. pen., inculpatul M.V.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen., raportat la art. 99 şi 109 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 3 luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., săvârşită de inculpatul M.V.M. la data de 29 septembrie 2004, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 595 din 3 martie 2005 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 483 din 28 septembrie 2006 a Tribunalului Galaţi este concurentă cu infracţiunile săvârşite de inculpat în prezenta cauză.
În temeiul art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 595 din 3 martie 2006 a Judecătoriei Galaţi.
Conform dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 2 ani şi 6 luni închisoare, în final 15 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2007 până la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, în solidar cu părţile responsabile civilmente, precum şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 9 decembrie 2005, după orele 10,00, inculpatul minor M.V.M. (la acea dată avea 16 ani şi 6 luni) a pătruns pe uşa care nu era asigurată în locuinţa în care convieţuiau partea vătămată B.F. şi victima U.C.C., înarmat fiind cu un topor, de unde a sustras mai multe obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte şi parfumuri, pe care le-a pus într-o geantă, găsită la locul faptei. După ce a transportat geanta într-o vilă din apropiere, aflată în construcţie, a revenit în locuinţa respectivă şi a aşteptat, înarmat cu toporul, ore în şir venirea acasă a părţii vătămate B.F., pe care voia să se răzbune că l-a pârât şefului său că bea pe datorie la magazinul la care aceasta vindea.
În jurul orelor 19,30 – 19,45, victima U.C.C. a venit acasă şi încercând să aprindă lumina a constatat că aceasta nu se aprinde (inculpatul deşurubase becurile). În momentul în care a ajuns în camera în care se afla inculpatul, acesta i-a aplicat o lovitură cu toporul în cap, doborându-l, iar când a încercat să se ridice a mai primit o lovitură, care i-a fost fatală. Inculpatul a tras corpul victimei din dreptul uşii, după care a intenţionat să părăsească locul faptei, dar n-a făcut-o întrucât l-a observat pe fratele victimei U.S. venind.
Acesta, văzând că nu este lumină în locuinţă, a folosit o brichetă şi s-a deplasat până în camera în care s-a refugiat inculpatul, unde la un moment dat a fost lovit cu toporul de către acesta. Speriată, partea vătămată U.S. a fugit din locuinţă, iar în urma lui a plecat şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 210/ A din 24 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 29645/3/2007, al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport cu persoana sa.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa de faţă, instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.
A proceda în sensul reducerii pedepsei, aşa cum a solicitat inculpatul M.V.M., ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., ceea ce evident nu este în spiritul legii.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, ce vizează integritatea fizică şi viaţa persoanei.
Condiţiile concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, atitudinea inculpatului după agresiune conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, traumatizante asupra victimelor, cât şi prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetăţenilor.
În atare situaţie, a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi la scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei.
Aşa fiind, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2007 la 15 decembrie 2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V.M., împotriva deciziei penale nr. 210/ A din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 mai 2007 la 15 decembrie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4055/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2716/2008. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
