ICCJ. Decizia nr. 459/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 459/2008
Dosar nr. 23170/3/2005
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor cauzei se reţin următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 400/P/2002 din data de 23 mai 2005, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor D.M., C.C., V.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.; C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen.; T.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002 şi E.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 300/2002.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul C.G., în perioada august 2000 - 2002, împreună cu mai multe persoane a cumpărat, deţinut, oferit şi vândut diferite cantităţi de precursori în scopul utilizării lor la fabricarea ilicită de droguri de mare risc, a ajutat şi înlesnit cu intenţie, la 12 iulie 1998, la sustragerea cantităţii de 2000 kg safrol şi 2000 kg ulei de soia epoxidat, de către inculpaţii C.C., V.V. şi D.M., bunuri aparţinând părţii civile SC S. SA Bucureşti.
Inculpaţii C.C., V.V., D.M., cu intenţie, la data de 12 iulie 1998, au deschis cu chei adevărate depozitul nr. 5 al SC S. SA Bucureşti, de unde au sustras cantitatea de 2000 Kg safrol şi 2000 kg ulei de soia epoxidat, în valoare de 338.998.671 lei ROL.
Inculpatul T.A. i-a determinat, cu intenţie, pe inculpata E.V. şi pe învinuitul M.M., să deţină, fără drept, în perioada 12 august 2002, 10 decembrie 2002, cantităţile de aproximativ 3000 kg safrol, 27 kg isosafrol şi 22 kg P.M.K.
Inculpata E.V., cu intenţie a deţinut, fără drept, în perioada 12 august 2002, 10 decembrie 2002, cantitatea de 1000 kg safrol.
Prin sentinţa penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 pronunţată în dosarul nr. 23.170/3/2005 (3435/2005), Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.G., în infracţiunile prevăzute de art. 22 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 121/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 22 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 121/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 8 decembrie 2004, 27 ianuarie 2005
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii C.C., V.V. şi D.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen.
A constat că inculpaţii C.C. şi V.V. au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv în perioada 8 decembrie 2004 - 21 ianuarie 2005.
A schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul T.A. în infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 22 alin. (1) din OUG nr. 121/2006 şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe acesta pentru această infracţiune.
A constat că a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 8 decembrie 2004 - 21 ianuarie 2005.
A schimbat încadrarea juridică pentru inculpata E.V. în infracţiunea prevăzută de art. 22 alin. (1) din OUG nr. 121/2006 şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat-o pentru această infracţiune.
A constat că inculpata a fost reţinută în data de 8 decembrie 2004.
A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă SC Z. SA Bucureşti şi a confiscat cantitatea de 1000 Kg safrol.
Prin Decizia penală nr. 329 din 15 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 23.170/3/2005 (1645/2007), Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Instanţele au apreciat că se impune achitarea inculpaţilor C.C., V.V., D.M. şi C.G., întrucât există probe certe care să conducă la stabilirea vinovăţiei acestora.
Prin adresa aflată la dosarul de urmărire penală, SC S. SA a comunicat că butoaiele cu safrol au fost depozitate în depozitul nr. 5. Conform contractului de închiriere din 5 decembrie 1996, SC C. SA a închiriat depozitul nr. 6 (iar nu depozitul nr. 5 care reprezintă spaţiu de depozitare), astfel încât rezultă că, destinatar de drept al spaţiului era SC S. SA. În fapt, spaţiul a fost utilizat de SC C. SA şi de către SC S. SA safrol a fost depozitat în baza procesului verbal de custodie încheiat de C.G., reprezentant al SC C. SA şi SC S. SA prin doamna B.I. Cu ocazia recepţionării safrolului s-a întocmit acest proces verbal, conform căruia sarcina garantării şi, implicit, a pazei mărfii aparţinea SC S. SA.
Din procesul verbal de custodie, încheiat la 12 mai 1998, rezultă că reprezentantul SC S. SA, B.I. a primit 5000 kg safrol reprezentând 25 de butoaie a câte 200 kg net, în depozitul nr. 5.
Conform fişei de magazie, aflată din dosarul de urmărire penală, în magazia nr. 4 aparţinând SC S. SA se afla ulei de soia epoxidat.
Martorul C.A.C. a relatat că întreaga cantitate de safrol a fost depozitată la SC S. SA la momentul sustragerii.
Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul C.C., cu ajutorul uneia dintre cheile originale, a descuiat uşa depozitului nr. 5. Martorul sub acoperire I.M. a precizat că, pentru deschiderea uşii depozitului nr. 5 erau folosite trei rânduri de chei, dintre care unul se afla la Serviciul Dispecerat. C.C. putea avea acces în calitatea sa de şef serviciu Depozite, transporturi, la cheia aflată la Serviciul Dispecerat, mai ales că în acea perioadă fratele său lucra la acel serviciu.
Inculpatul C.C. este cel care a dat dispoziţia inculpaţilor V.V., D.M. şi martorului B.M., angajaţi ai SC S. SA Bucureşti, să încarce butoaiele ce conţineau safrol (sustrase) în camionul condus de martorul V.C.
Inculpatul V.V., în calitate de motostivuitorist, împreună cu D.M. şi B.M. au încărcat butoaiele. Ei cunoşteau că cele 20 de butoaie urmau să fie sustrase.
Din declaraţiile inculpatului D.M., din dosarul de urmărire penală, rezultă că, cu ajutorul motostivuitorului manevrat de V.V. şi împreună cu C.C. au încărcat mai multe butoaie metalice de 200 litri fiecare.
Martorul B.M. a declarat că la operaţiunea de încărcare a butoaielor au participat inculpaţii V.V. şi D.M.
Acest martor a recunoscut din planşele foto, pe inculpaţii C.G. şi C.C.
Martorul V.C. a arătat că a fost chemat de inculpatul C.C. la depozitele SC S. SA pentru a încărca butoaiele, acesta din urmă fiind prezent la această operaţiune efectuată de inculpaţii V.V. şi D.M. Tot el a declarat că a transportat butoaiele la domiciliul inculpatului C.G. deplasându-se acolo împreună cu inculpatul C.C. Tot acest martor i-a recunoscut din planşele foto, pe inculpaţii C.C., C.G., V.V. şi D.M.
Inculpatul C.C. l-a însoţit pe şoferul V.C. la reşedinţa inculpatului C.G., care a cumpărat de la primul inculpat cele 20 de butoaie cu safrol pe care, ulterior, le-a vândut lui H.H., zis K.
Conform procesului verbal, întocmit la 3 iulie 2006, martorul V.C. a încunoştinţat organele de poliţie că inculpatul C.G. i-a ameninţat familia.
Martorul S.I. a relatat că, în toamna anului 1998, inculpatul C.G. i-a povestit că, în vara aceluiaşi an, a sustras împreună cu nişte muncitori, cantitatea de 2 tone safrol, indicându-i şi faptul că a vândut această cantitate cetăţeanului turc H.H., cu 3,5 DM/litru. Inculpatul C.G. i-a descris chiar şi modul în care a avut loc furtul safrolului.
Martorul sub acoperire I.M., angajat al SC S. SA a arătat că în 1998, la un sfârşit de săptămână, prin faţa depozitului nr. 5 a observat că se încărcau mai multe butoaie într-un camion, fapt ce l-a surprins, deoarece celelalte depozite erau închise. „Printre persoanele care încărcau butoaiele i-am recunoscut pe V.V., care era motostivuitorist, D.M. şi B.M. M-a surprins prezenţa lui C.C. care la acea dată îndeplinea funcţia de şef serviciu Depozit transporturi. Am aflat că acesta dăduse dispoziţie să se încarce respectivele butoaie în camionul parcat în faţa depozitului". Martorul a mai precizat că a aflat că respectivele butoaie au fost duse la domiciliul inculpatului C.G. în comuna Glina.
Martorul V.E. a relatat că inculpatul C.G. face parte dintr-un grup de trei/patru persoane care au făcut tranzacţii cu precursori şi, împreună, cu martorul S.I. au ajuns la C.G., de la care au achiziţionat marfa. Inculpatul C.G. le-a spus că are disponibilă spre vânzare cantitatea de 60 litri B.M.K., la 1200 mărci germane/litru, substanţă ce fusese luată de la societatea Chimopar.
Acest martor l-a recunoscut din planşe foto pe inculpatul C.G., conform procesului verbal întocmit în acest sens, arătând cu această ocazie că a aflat de la martorul S.I. că în vara anului 1998 acest inculpat a participat la sustragerea din incinta SC S. SA, a două tone de safrol, pe care le-a vândut lui H.H., zis K.
Martorul S.I. a precizat că din spusele lui C.G. a aflat că două tone de safrol au fost sustrase din depozitele SC S. SA fără a fi forţat încuietoarea sau să fi rupt sigiliile şi că i-ar fi vândut lui H.H., zis K. această cantitate. Cu ocazia recunoaşterii din planşe foto a inculpatului C.G., martorul S.I. a arătat că inculpatul îi cunoştea pe muncitorii de la S., pe care i-a plătit să comită furtul.
Din procesul verbal de consemnare a declaraţiei martorului C.D. rezultă că acesta a aflat de la S.I. că inculpatul C.G., pe care l-a recunoscut din planşa foto, a participat la furtul safrolului.
Martorul B.M. şi-a menţinut poziţia cu prilejul confruntării efectuate cu inculpaţii C.C.
Din procesul verbal întocmit la 30 iunie 2006 rezultă că acest martor a revenit, în faţa instanţei de fond, asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, întrucât a fost ameninţat de inculpatul V.V. cu acte de violenţă. Din procesul verbal întocmit de instanţa de fond cu ocazia vizionării casetei video privind audierea la procuror a martorului B.M., rezultă că acesta nu a fost ameninţat şi că nu i s-a cerut să semneze în alb declaraţia aşa cum a susţinut în faţa instanţei.
Martorul S.I. şi-a menţinut poziţia cu ocazia confruntării cu inculpatul C.G. Acest martor a mai arătat că de la inculpatul C.G. a achiziţionat, în perioada 1998 – 2001, precursori, respectiv anhidridă acetică pentru prepararea drogurilor, iar ulterior, 4 litri B.M.K., în două rânduri (pentru care a plătit 2000 mărci germane/litru), precizându-i că sunt foarte bune la producerea amfetaminei. „Atunci când mi-a dat cei patru litri de B.M.K. C.G. mi-a dat asigurări că se află în posesia unor cantităţi mari de B.K.M., de ordinul zecilor de litri".
Martorul V.E. a arătat că, în luna decembrie 2001, prin intermediul lui S.I., s-a întâlnit cu inculpatul C.G., de la care a cumpărat formaldehidă, care nu era accesibilă pe piaţă. Cu altă ocazie, întrucât avea nevoie de B.M.K., l-a rugat pe S.I. să-i obţină această substanţă, iar acesta i-a adus 2 litri, pe care susţinea că-i are de la inculpatul C.G. În decembrie 2001, cu ajutorul lui S.I. am procurat cantitatea de 2 litri fenilacetonă de la C.G. Pentru cantitatea de B.M.K. primită de la C.G., S.I. a plătit 1200 mărci germane. De la acesta din urmă „am aflat că putem continua activitatea de producere a amfetaminei pentru că G.C. mai deţine circa 60 litri B.M.K., identic cu cel cumpărat anterior de la el". Acest martor, în faţa instanţei de fond, a arătat că declaraţia dată în faza de urmărire penală nu i-a fost dictată de nimeni.
În procesul verbal întocmit, în data de 18 august 2004, se arată că, cu prilejul investigaţiilor efectuate în rândul personalului SC S. SA, mai multe persoane care nu au dorit să-şi decline identitatea, au arătat că furtul a fost comis în 12 iulie 1998, în intervalul 8,00 – 11,00. În cuprinsul aceluiaşi proces verbal se mai arată că furtul a fost comis de inculpaţii C.C. şi C.G., primul deschizând depozitul, întrucât avea acces la al treilea exemplar al cheii originale, ce se afla la dispeceratul firmei SC S. SA; că, pentru încărcarea butoaielor au fost aduşi B.M., D.M. şi V.V., inculpatul C.C., fiind cel care a dat ordinul pentru încărcarea butoaielor şi a participat la întreaga operaţiune de încărcare. În final, se arată că marfa a fost transportată la locuinţa inculpatului C.G., care a vândut-o lui H.H.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.A., instanţa de apel a reţinut că acesta nu a fost niciodată angajat cu contract de muncă al SC M.I. SRL şi nici nu i-a fost acordată o împuternicire specială scrisă în vederea reprezentării legale pentru vreo operaţiune determinată, astfel încât, acesta nu mai putea întreprinde în mod legal niciun demers în legătură cu safrolul depozitat la domiciliul inculpatei E.V., deoarece acţiunea acestuia ca de exemplu ridicarea butoaielor şi transportarea lor ntr-un alt loc, ar fi intrat sub incidenţa legii penale, fiind realizată fără drept.
S-a concluzionat că faptei imputate acestui inculpat îi lipseşte un element constitutiv, respectiv vinovăţia în forma intenţiei.
În ceea ce o priveşte pe inculpata E.V., instanţele au apreciat că aceasta nu a avut reprezentarea naturii substanţei pe care o deţinea şi nu există nici-o probă că aceasta ar fi cunoscut vreodată natura de precursor a acelei substanţe. S-a mai reţinut că inculpata nu a acţionat cu intenţie deoarece nu a încercat să dea o anumită destinaţie bunurilor respective.
La data de 27 octombrie 1998, inculpatul T.A. a transportat cantitatea de 1000 kg safrol la domiciliul inculpatei E.V.
Încă din momentul depozitării cantităţii de 1000 kg safrol, inculpata E.V. cunoştea natura substanţei deţinute, precum şi amănunte legate de provenienţa acestuia precursor. Inculpatul T.A. nu a ridicat nici-o cantitate din acel precursor, deşi a fost întrebat în repetate rânduri de către inculpata E.V. „când îl recuperează". Inculpatul T.A., în faza de urmărire penală, a arătat că a fost întrebat de inculpata E.V. de mai multe ori, până la data efectuării primei percheziţii domiciliare, 10 decembrie 2002, inclusiv, în toamna şi iarna anului 2002 când o să ridice safrolul „însă eu am determinat-o pe E.V. să păstreze respectivul safrol până să găsesc un cumpărător".
La data când au fost descoperite butoaiele cu safrol de către autorităţi în garajul inculpatei E.V., 10 decembrie 2002, aceasta a declarat că, în vara anului 2002, în mod repetat, i-am solicitat lui T.A. să găsească client pentru butoaie, să le vândă, lucru care nu s-a întâmplat am deţinut respectiva cantitate de 1000 kg safrol, la mine în locuinţă, deoarece am fost determinată să fac acest lucru de către T.A., care mi-a spus să continui să păstrez respectivul safrol şi după data de 12 august 2002, deoarece, în caz contrar, eu nu aveam ce face cu safrolul.
Inculpatul T.A. a recunoscut în faţa instanţei săvârşirea infracţiunii, inclusiv depozitarea unei tone de safrol într-un garaj al inculpatei E.V.
A mai arătat că aceasta cunoştea conţinutul butoaielor. Din declaraţiile inculpatului mai rezultă că butoaiele erau sigilate şi etichetate cu inscripţia safrol.
Din planşa foto, aflată la dosar rezultă că pe butoaiele depozitate la inculpata E.V. se observă eticheta cu menţiunea „safrol".
În acest sens sunt şi cele menţionate în procesul verbal de percheziţie efectuat în data de 10 decembrie 2002, la domiciliul inculpatei E.V.
În declaraţia, aflată la dosar inculpatul T.A. a arătat că, în luna octombrie 19888, a aflat că safrolul este o substanţă precursor şi i-a spus inculpatei E.V., încă din momentul depozitării, că butoaiele conţin safrol.
Inculpata a arătat că butoaiele au fost depozitate în garaj, fără ca inculpatul T.A. să îi arate vreun act de provenienţă a butoaielor respective.
Împrejurarea reţinută de instanţă, că inculpata nu a acţionat cu intenţie, deoarece nu a încercat să dea o anumită destinaţie, butoaielor cu safrol nu are relevanţă în stabilirea vinovăţiei acesteia. Inculpata a acţionat cu intenţie indirectă în momentul în care a deţinut, fără drept, cantitatea de safrol.
Recunoaşterea de către inculpată a naturii de precursor a safrolului nu este o împrejurarea care înlătură vinovăţia acesteia, respectiv, o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, aşa cum au reţinut instanţele, deoarece suntem în prezenţa unei necunoaşteri a Legii nr. 30/202, prin care s-a instituit interdicţia deţinerii precursorilor fără drept. Eroarea de drept penal nu înlătură caracterul penal al faptei, întrucât legea penală trebuie cunoscută de toţi destinatarii care trebuie să-şi conformeze conduita exigenţelor ei.
Intr-adevăr, safrolul depozitat la locuinţa inculpatei E.V., aparţinea SC M.I. SRL, însă, inculpatul T.A. este cel care a determinat-o pe aceasta să îl deţină. Inculpatul T.A. nu i-a comunicat inculpatei cui îi aparţine safrolul.
Din momentul în care a fost încriminată prin lege deţinerea safrolului, inculpatul T.A. avea obligaţia să aducă la cunoştinţă inculpatei cine era adevăratul proprietar al substanţei (inculpata cunoştea că safrolul aparţinea inculpatului T.A.) deoarece pentru a fi deţinut legal, trebuiau respectate condiţiile impuse de noua Lege nr. 300/2002.
Faptul că inculpatul T.A. nu avea nici-o calitate în cadrul societăţii M. SRL şi, în consecinţă, îndatorirea de a face demersurile necesare pentru respectarea condiţiilor impuse de legea sus-menţionată, nu-l absolvă de răspundere.
Refuzul acestuia de a ridica butoaiele după apariţia legii a fost factorul determinant în luarea hotărârii de deţinere a acestora, în continuare, de către inculpata E.V. Chiar dacă nu ar fi existat un refuz din partea inculpatului T.A., simpla omisiune a cestuia, după data de 13 august 2002, de a încunoştinţa pe inculpată cu privire la adevăratul proprietar al butoaielor, pentru ca aceasta să-i poată solicita acestuia din urmă să le ridice, reprezintă o instigare la deţinerea fără drept de precursori.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea, în parte, a hotărârilor şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpaţilor.
Curtea, examinând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bucureşti, în raport de criticile formulate, constată că acesta este, în esenţă, fondat şi se impune a fi admis, dar nu în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. ci în baza art. 385 pct. 2 lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen., probele aflate, în prezent, în dosar, nefiind univoce, în sensul comiterii faptelor, cu vinovăţie, de către inculpaţi şi, prin urmare, pentru condamnarea acestora, pentru prima dată, de către instanţa de recurs, fiind necesară, dimpotrivă, completarea lor, în vederea lămuririi tuturor contradicţiilor şi stabilirii cu celeritate şi certitudine dacă există ori nu vinovăţie, pentru a se putea pronunţa o soluţie de condamnare. Pentru acesta, Curtea, în calitatea sa de instanţă de recurs, având menirea controlului judiciar asupra soluţiilor pronunţate, constatând că, în dosar, nu sunt probe suficiente nici pentru achitarea inculpaţilor, dar nici pentru condamnarea acestora, apreciază că, admiţând recursul, aşa cum s-a arătat, va trebui, să caseze Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi să trimită cauza spre rejudecare, la prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, pentru ca, prin reaudierea inculpaţilor, eventuala lor confruntare, cu privire la aspectele contradictorii din declaraţii şi prin prelungirea probatoriului administrat, să se poată înlătura echivocul, aspectele contradictorii şi neclare, referitoare la derularea faptelor, pentru stabilirea, cu claritate a faptelor şi a eventualelor vinovăţii, ale inculpaţilor.
În cadrul rejudecării, se va stabili cu certitudine locul în care s-a aflat safrolul depozitat, în depozitul nr. 5 ori nr. 6, al cărei unităţi aparţinea acel depozit, SC S. SA ori SC C. SRL, cui îi aparţinea custodia safrolului, cine avea sarcina garantării şi asigurării pazei safrolului şi implicit, răspunderea în cazul atingerii aduse integrităţii acestuia.
De asemenea, se va stabili cine avea posesia cheilor originale ale locului de depozitare a safrolului, modul de pătrundere în acel loc precum şi împrejurările de sustragere şi valorificare a butoaielor de safrol, eventuala răspundere a celor implicaţi, în sustragere şi valorificarea precursorului.
Se va verifica şi valorifica sub aspect juridic împrejurările în care au intervenit neînţelegerile dintre martorul şofer V.C. şi C.G., care au determinat pe martor să încunoştinţeze organele de poliţie despre ameninţările aduse lui şi familiei sale, de către inculpatul C.G.
Instanţa de trimitere va face verificări şi cu privire la ceilalţi precursori ce au format obiectul tranzacţiilor cum sunt anhidrida acetică, substanţa B.M.K., altor substanţe folosite la prepararea drogurilor, inclusiv a amfetaminei.
Se va încerca identificarea persoanelor din cadrul S., care n-au vrut să-şi decline identitatea dar care deţin informaţii, cu privire la modul în care au avut loc sustragerile.
În sfârşit, se va încerca clarificarea rolului jucat în comiterea faptelor de inculpaţii T.A. şi E.V., aceasta şi în raport cu prevederile Legii nr. 300/2002, care stabileau condiţiile de păstrare şi circulaţie a substanţelor respective.
Numai după administrarea noilor probe şi clarificarea aspectelor menţionate prin coroborarea noilor probe cu cele administrate anterior, instanţa de trimitere se va putea pronunţa într-un sens sau altul, cu privire la existenţa sau inexistenţa faptelor şi a vinovăţiei ori nevinovăţiei inculpaţilor trimişi în judecată.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca fondat, şi să-l admită ca atare, casând Decizia penală nr. 329 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimaţii inculpaţi C.C., V.V., E.V., T.A., D.M. şi C.G., precum şi sentinţa penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, trimiţând cauza spre rejudeare, la prima instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariilor de avocaţi, pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 329 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimaţii inculpaţi C.C., V.V., E.V., T.A., D.M. şi C.G.
Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 560 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi T.A. şi E.V., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 457/2008. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 466/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
