ICCJ. Decizia nr. 447/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 447/2008
Dosar nr. 24435/3/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 1191 din 10 septembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a luat act de retragerea cererii de revizuire formulată de către petentul revizuient R.N., privitor la sentinţa penală nr. 1947 din 29 iunie 2001 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 260 din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin referatul din 28 iunie 2007 cu nr. 840/III-6/2006, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., a înaintat instanţei cererea formulată de revizuientul R.N. privind revizuirea sentinţei penale nr. 1947/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de fapta reţinută în sarcina sa şi că doreşte să administreze noi probe în dovedirea nevinovăţiei sale.
S-a mai reţinut că la termenul de judecată din 10 septembrie 2007 petentul revizuient R.N. a învederat instanţei că îşi retrage cererea de revizuire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 355/ A din 12 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul R.N. împotriva sentinţei penale nr. 1191 din 10 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, constatând temeinicia şi legalitatea acestei hotărâri prin care instanţa a luat act de declaraţia de retragere a cererii formulate de revizuient.
Cât priveşte susţinerea acestuia că este nevinovat, asupra căreia a revenit în apel, aceasta nu constituie motiv de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sus-menţionatei decizii, a declarat recurs revizuientul R.N., reiterând motivele invocate în cererea iniţială şi în apel, respectiv faptul că este nevinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, fiind doar consumator, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens, reaudierea martorilor şi redozarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată, Curtea constată că R.N. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi art. 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în baza sentinţei penale nr. 1947/2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 260/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text.
Or, revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile mai sus arătate, nu invocă nici o faptă sau împrejurare nouă, care să nu fi fost examinată de instanţă, dimpotrivă arată că dovezile aflate la dosar nu au fost analizate minuţios, astfel că s-ar fi impus prelungirea probaţiunii, respectiv readministrarea unor probe.
Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanţa de apel.
Ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menţinându-se hotărârile atacate ca fiind legale.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul R.N. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 445/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 451/2008. Penal → |
|---|
