ICCJ. Decizia nr. 451/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 451/2008
Dosar nr. 1482/116/2007
Şedinţa publică din 5 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 19 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1482/116/2007, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 197 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 din acelaşi cod, a dispus condamnarea fiecărui inculpat la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepselor principale.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepselor principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpaţilor de la 4 martie 2007 la zi.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a reţinut în fapt că, la data de 03 martie 2007, inculpaţii, prin exercitarea de violenţe şi ameninţări au întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu partea vătămată M.V. în vârstă de 14 ani.
Împotriva hotărârii au declarat apel inculpaţii şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul Parchetului, a casat în parte sentinţa atacată şi rejudecând a înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante pentru fiecare dintre inculpaţi, majorând pedepsele de la câte 4 ani la câte 6 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Instanţa de apel a constatat că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat fără dubiu o situaţie de fapt corect reţinută de prima instanţă, care a stabilit şi o încadrare juridică corespunzătoare, iar cât priveşte individualizarea pedepselor aplicate s-a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Instanţa de control judiciar a argumentat în sensul că atitudinea inculpaţilor pe parcursul procesului penal, chiar şi în condiţiile lipsei antecedentelor penale ale acestora cât şi comportarea lor faţă de victimă ulterior comiterii faptei nu justifică atenuarea răspunderii penale, în condiţiile în care împrejurările concrete în care s-au consumat infracţiunile au dovedit brutalitatea, agresivitatea şi lipsa totală de compasiune a inculpaţilor faţă de minoră, cât şi existenţa potenţialului lor criminogen.
Ca urmare, instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor de prima instanţă şi a majorat pedepsele aplicate de la 4 ani la câte 6 ani închisoare pentru fiecare.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii, criticând hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate, pe care Parchetul le consideră nelegale şi greşit individualizate, iar inculpaţii excesive în raport cu persoana lor.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este întemeiat.
În condiţiile în care săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen. (infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor a căror vinovăţie a fost stabilită) se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 ani, iar instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute iniţial de instanţa fondului, aplicarea unor pedepse de 6 ani închisoare situate sub minimul special prevăzut de textul incriminator, este nelegală.
Pe de altă parte circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor reflectă un grad ridicat de pericol social concret al faptelor dar şi periculozitatea inculpaţilor care au acţionat pe timp de noapte, prin ameninţări cu moartea şi lovituri aplicate victimei minore în vârstă de 14 ani, şi care ulterior au avut o atitudine procesuală nesinceră.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a înlăturat aplicarea circumstanţelor atenuante dar, deşi a majorat pedepsele inculpaţilor, cuantumul acestora, de 6 ani închisoare, la care s-a orientat instanţa de apel, este nelegal în raport de prevederile textului de incriminare, astfel că sub acest aspect Decizia urmează a fi casată şi a se majora cuantumul pedepselor principale în limita legală.
Pentru considerentele deja arătate, recursurile inculpaţilor care au solicitat reducerea pedepselor la care au fost condamnaţi, apar, ca nefondate, în condiţiile în care limita minimă de pedeapsă stabilită de legiuitor pentru faptele comise de inculpaţi este de 10 ani închisoare, iar în cauză nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor recurenţi care să permită o reducere sub acest minim a pedepselor.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 332/ A din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa principală şi rejudecând:
Majorează pedepsele aplicate inculpaţilor A.M., M.A.A. şi S.V., de la câte 6 ani închisoare la câte 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen.
Interzice inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepselor principale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 4 martie 2007 la 5 februarie 2008.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M., M.A.A. şi S.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului sumele de câte 350 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 150 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 457/2008. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
