ICCJ. Decizia nr. 491/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 491/2008
Dosar nr. 1778/42/2007
Şedinţa publică din 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 135 pronunţată în Şedinţa publică din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.N.E. împotriva rezoluţiei nr. 1419/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti şi rezoluţia nr. 367/VIII/I/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele considerente:
Petentul a susţinut în plângerea sa că rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale sunt nelegale şi netemeinice, deoarece, cu ocazia executării silite a sentinţei civile nr. 649/2006 intimatul a sustras unele bunuri şi pe altele le-a distrus.
Prin rezoluţia nr. 1419/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti s-a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de numitul D.C., executor judecătoresc pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi distrugere, reţinându-se că, atâta timp cât anterior executării silite bunurile nu au fost inventariate, nu poate fi atrasă răspunderea penală a executorului judecătoresc pentru faptele sesizate, deoarece nu s-a putut stabili lipsa vreunui bun.
Instanţa de fond, analizând actele premergătoare efectuate în cauză a concluzionat că, în cauză, nu rezultă indiciile săvârşirii vreunei fapte penale, în mod corect dispunându-se neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul B.N., criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că cercetările au fost efectuate de un organ necompetent.
Petiţionarul a mai susţinut că intimatul a săvârşit fapta pentru care a formulat plângere.
Recursul nu este fondat.
Examinând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţin următoarele considerente.
Rezoluţia din 9 februarie 2007 a fost dată în dosarul nr. 1419/P/2006 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 79/2007.
Art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 79/2007 şi art. III pct. 3 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea codului de procedură penală privind dispoziţiile tranzitorii.
Numai după modificarea textului menţionat, infracţiunile săvârşite de executorii judecătoreşti sunt de competenţa Curţilor de apel.
Cercetările penale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, problema competenţei după calitatea persoanei punându-se numai după intrarea în vigoare a legii modificatoare.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin sentinţa civilă nr. 649/2006 petiţionarul B.N. a fost obligat să permită executorului judecătoresc să transfere bunurile ce au făcut obiectul unei alte hotărâri judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 1211/2003) din imobilul acestuia în imobilul ce aparţine părţilor care s-au aflat în litigiu cu acesta.
La data de 12 iulie 2006, executorul judecătoresc însoţit de agenţii de poliţie a procedat la executarea silită punând în executare dispoziţiile sentinţei menţionate, întrucât partea vătămată nu a fost de acord cu transferul bunurilor.
Anterior executării silite nu s-a efectuat o inventariere a bunurilor. Susţinerea părţii vătămată este insuficientă pentru a angaja răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunile cu privire la care au fost efectuate cercetări penale.
La instanţă petiţionarul nu a depus înscrisuri noi.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză (declaraţia făptuitorului D.C. coroborată cu procesul verbal încheiat la data de 12 iulie 2006, de către executorul judecătoresc D.C., procesul verbal încheiat la data de 20 decembrie 2006, de către inspector S.M., planşele fotografice aflate în dosarul de urmărire penală rezultă că intimatul, trecând la executarea titlului executor, s-a deplasat la adresa imobilului ce face obiectul acestui titlu şi negăsind vreo persoană acasă, a deschis poarta pentru a proceda la executarea silită.
Cu ajutorul a 16 muncitori şi a agenţilor de pază care le-a asigurat integritatea corporală au fost mutate şi depozitate bunurile aflate în imobilul creditoarei S.I. pe terenul debitorului B.N. Bunurile mai mari au fost depozitate în curtea debitorului în starea în care se aflau iar bunurile mai mici au fost puse în saci şi transportate în curtea debitorului.
Două caroserii, rulota şi un aparat de sudură cu argon au fost ridicate de fiii pârâtului şi duse în curtea unui vecin.
Întrucât nu au putut fi mutate din cauza greutăţii lor, un strung, o freză, un polizor fix şi un elevator, au fost lăsate în custodia creditoarei S.I.
Executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal din data de 12 iulie 2006 în care a consemnat procedura de executare a sentinţei civile nr. 649/2006, la executarea acestei sentinţe fiind prezenţi atât contestatorul cât şi fiii acestuia.
În procesul verbal încheiat au fost evidenţiate în detaliu bunurile care au fost depozitate în domiciliul debitorului precum şi cele care au rămas în imobilul aparţinând creditoarei S.I.
Susţinerile petentului nu au fost confirmate de actele premergătoare efectuate în cauză şi în mod corect s-a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale, rezoluţiile atacate fiind legale, instanţa de fond justificat le-a menţinut.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 135 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 481/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 511/2008. Penal → |
|---|
