ICCJ. Decizia nr. 468/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 468/2008
Dosar nr. 919/1/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 3/ IA din 22 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul penal nr. 781/111/2005, s-a dispus, în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor S.K. şi B.Ş.
S-a reţinut că inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Curtea a considerat că în cauză sunt indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, fiind deci îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Curtea a considerat că sunt întrunite şi celelalte condiţii impuse cumulativ de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor fiind mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestor persoane acuzate de comiterea unor infracţiuni grave prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost concepută activitatea infracţională, împrejurările comiterii faptelor şi conduita procesuală a inculpaţilor.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii S.K. şi B.Ş., fără a arăta motivele de casare şi lăsând soluţia la aprecierea instanţei.
Examinând recursul potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Încheierea prin care instanţa de apel a menţinut măsura arestării preventive este legală şi temeinică.
Inculpaţii S.K. şi B.Ş. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă la 14 august 2004, în temeiul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi menţinută pe parcursul procesului penal.
Prin sentinţa penală nr. 273 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, inculpaţii au fost condamnaţi, la pedepse rezultante de 30 ani, respectiv 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi distrugere.
Menţinerea măsurii arestării preventive este justificată şi în prezent prin constanta temeiurilor care au stat la baza luării măsurii şi care impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Punerea acestora în libertate nu este întemeiată şi oportună dat fiind pericolul concret pe care persoana inculpaţilor îl prezintă pentru societate, opinia publică simţindu-se în nesiguranţă în atare împrejurare, nicio altă măsură preventivă neputând suplini această stare.
Inculpaţii sunt recidivişti, S.K. având în antecedenţa sa penală săvârşirea unei alte infracţiuni de omor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi din executarea căreia a fost liberat condiţionat la 20 august 2003.
De instituţia liberării condiţionate a beneficiat şi inculpatul B.Ş., la 24 septembrie 2003, fiind liberat din executarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Constatând că în cauză sunt întrunite cerinţele legale pentru menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, recursurile acestora, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.K. şi B.Ş. împotriva încheierii nr. 3/IA/2008 din 22 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 781/111/P/2005.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 160 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 481/2008. Penal → |
|---|
