ICCJ. Decizia nr. 466/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 466/2008
Dosar nr. 778/46/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti a admis plângerea petiţionarului P.G.I. formulată împotriva rezoluţiei nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pe care a desfiinţat-o, trimiţând cauza la parchetul sus-menţionat în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc G.B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa a reţinut că, la data de 10 mai 2007, partea vătămată P.G.I. din comuna Milcoiu, jud. Vâlcea a sesizat organul de urmărire penală, susţinând că executorul judecătoresc G.B.C. în mod abuziv i-a pus sechestru şi apoi a trecut la executarea silită asupra a două animale de muncă din gospodăria personală, pentru achitarea unei datorii pe care o avea sora sa, P.E. faţă de numiţii P.I. şi P.G.
Prin rezoluţia nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus, în temeiul art. 228 alin (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc G.B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinând că executarea s-a făcut asupra unor animale care aparţineau şi debitoarei P.E., care gospodăreşte împreună cu fratele său, petiţionarul P.G.I.
Plângerea împotriva acestei soluţii de neurmărire formulată de petiţionar conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 515/II/2/2007 din 16 iulie 2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Aşa cum s-a arătat, plângerea petiţionarului P.G.I. formulată la judecător în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a fost admisă de Curtea de Apel Piteşti, prin sentinţa penală nr. 102 din 11 octombrie 2007, desfiinţând rezoluţia de neurmărire şi trimiţând cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de executor sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Instanţa a constatat că executorul judecătoresc a ridicat, în baza unor hotărâri judecătoreşti şi conform proceselor verbale din 4 mai 2007, două bovine din locuinţa petiţionarului P.G.I. şi le-a predat în custodia creditorului P.G.I., prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, existând indiciile săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În acest sens, instanţa a reţinut că, potrivit adresei nr. 1131 din 8 iunie 2005 emisă de Primăria comunei Milcoiu, debitoarea P.E. nu figurează în evidenţe cu poziţie de rol fiind înscrisă la poziţia de rol a fratelui său P.G.I., figurând la animale un bou de muncă, trei vaci şi doi viţei.
Cum executarea s-a făcut şi asupra animalului de muncă, au fost încălcate prevederile art. 406 alin. (1) lit. b), ale art. 407 alin.(2) şi ale art. 371 alin. (3) C. proc. civ.
Există dubii, arată instanţa, că bunurile supuse executării aparţineau debitoarei P.E., fiind ambiguă adresa de la Primăria comunei Milcoiu, la care s-a făcut referire.
Această situaţie se impune a fi verificată de organul de urmărire penală care, în plus, va trebui să stabilească dacă P.G.I. se ocupă cu agricultura, pentru a constata dacă animalele de muncă sunt exceptate, potrivit art. 407 alin. (2) C. proc. civ., de la urmărirea silită.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intimatul executor judecătoresc G.B.C., care prin motivele scrise şi concluziile orale a solicitat să se constate netemeinicia sentinţei atacate, cerând casarea acesteia şi în rejudecare respingerea plângerii petiţionarului şi menţinerea rezoluţiei de neurmărire, precum şi petiţionarul P.G.I. care prin motivele scrise a invocat netemeinicia hotărârii pentru necondamnarea executorului şi a creditorilor
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar şi în limitele prevăzute de art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Aşa cum rezultă din încheierea din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, dată la care au avut loc dezbaterile în cauză, petiţionarul P.G.I. a fost prezent la judecată, punând concluzii, instanţa amânând pronunţarea pentru data de 11 octombrie 2007.
Conform ştampilei poştale aplicată pe plicul declaraţiei de recurs, petiţionarul recurent a exercitat calea de atac la data de 25 octombrie 2007.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (2) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul de recurs de 10 zile curge de la pronunţare.
Aşa fiind, se constată că termenul de recurs pentru petiţionarul P.G.I. s-a împlinit la data de 22 octombrie 2007, încât recursul declarat la data de 25 octombrie 2007 este tardiv.
Recursul declarat de intimatul executor judecătoresc G.B.C. este fondat.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), implică, în planul laturii subiective, vinovăţia sub forma intenţiei, făptuitorul îndeplinind defectuos actul sau neîndeplinindu-l, cu ştiinţă, având, deci, reprezentarea încălcării atribuţiilor funcţiei.
Vinovăţia cerută de lege, în cauză, a executorului judecătoresc nu rezultă nici din materialitatea faptelor, nici din alte indicii, fiind vorba de o activitate de punere în executare a unor hotărâri judecătoreşti, cu care acesta a fost investit legal.
Potrivit art. 57 – art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, actele acestora sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente iar cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Petiţionarul P.G.I. a formulat în cauză contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi următoarele C. proc. civ., iar Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 5443 din 25 octombrie 2007, a admis-o, anulând formele de executare întocmite de executorul judecătoresc, în considerarea probelor testimoniale administrate, potrivit cărora unul dintre animalele asupra căruia s-a făcut executarea silită este proprietatea exclusivă a petiţionarului iar pentru celălalt există prezumţia de coproprietate a acestuia cu sora sa, debitoarea P.E.
Faţă de actele dosarului de executare avute în vedere de executorul judecătoresc la data executării silite şi îndeosebi adeverinţa nr. 1131/2005 a Primăriei comunei Milcoiu, nu se poate reţine că intimatul executor a acţionat cu intenţia şi ştiinţa vătămării intereselor legale ale petiţionarului pentru a fi realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Erorile de executare, aşa cum s-a arătat, au fost analizate şi înlăturate în procedura legală a contestaţiei la executare şi, prin ele însele, fără a fi realizată şi stabilită şi vinovăţia cerută de lege, nu pot atrage răspunderea penală în condiţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faţă de cele ce preced, recursul executorului judecătoresc G.B.C. va fi admis şi casând hotărârea atacată, în rejudecare va fi respinsă plângerea petiţionarului P.G.I. împotriva rezoluţiei nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul P.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 102 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală.
Admite recursul declarat de intimatul G.B.C., împotriva aceleiaşi hotărâri.
Casează sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.G.I. împotriva rezoluţiei nr. 156/P/2007 din 13 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pe care o menţine.
Obligă recurentul petent la 120 lei cheltuieli judiciare către stat, în fond şi recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 459/2008. Penal. Furtul calificat (art. 209... | ICCJ. Decizia nr. 468/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
