ICCJ. Decizia nr. 576/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 576/2008
Dosar nr. 2664/44/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49/ F din 17 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, în baza prevederilor art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 18/P/2006 din 27 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 529/II/2/2006 din 27 aprilie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
S-au menţinut rezoluţiile atacate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul B.O. la plata către stat a sumei de 100 lei Ron cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 2664/44/2006 petentul B.O., s-a adresat conform prevederilor art. 2781 C. proc. pen., cu o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 18/P/2006 din 27 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 529/II/2/2006 din 27 aprilie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin rezoluţia nr. 18/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în baza prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.N., V.V. şi S.R., judecători la Tribunalul Brăila, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune astfel, procurorul a avut în vedere că la data de 12 ianuarie 2006 persoana vătămată B.O. a formulat plângere penală împotriva judecătorilor T.N., V.V. şi S.R., de la Tribunalul Brăila, ca fiind nemulţumit de Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila, prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 60 din 09 martie 2005 a Tribunalului Brăila.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că prin sentinţa civilă nr. 4192 din 22 septembrie 2004 a Judecătoriei Brăila s-a admis acţiunea formulată de Asociaţia de proprietari nr. 691 Brăila şi au fost obligaţi B.O. şi B.F. să plătească suma de 12.445.751 lei ROL drept de cheltuieli de întreţinere restante şi penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs B.O. Prin Decizia civilă nr. 60/2005 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosarul nr. 4753/2004 s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de B.O. împotriva sentinţei civile nr. 4192 din 22 septembrie 2004 a Judecătoriei Brăila.
Împotriva acestei decizii B.O. a formulat cerere de revizuire.
Prin Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosarul nr. 4902/2005 s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de B.O. împotriva deciziei civile nr. 60 din 9 martie 2005 a Tribunalului Brăila.
Această decizie a fost pronunţată de judecătorii T.N., V.V. şi S.R.
Fiind nemulţumit de această decizie B.O. a formulat plângere împotriva magistraţilor pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Persoana vătămată B.O. a arătat în cererea de revizuire că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra unor dovezi administrate care au fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii deduse judecăţii.
Pronunţând Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 magistraţii menţionaţi au apreciat că motivele invocate de B.O. în cererea de revizuire nu se regăsesc în dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea hotărârilor rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a hotărârilor date de o instanţă de recurs atunci când invocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
- dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
- dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
- dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.
- dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;
- dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
- dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere.
- dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
- aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.
- dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că magistraţii T.N., V.V. şi S.R., de la Tribunalul Brăila au pronunţat o hotărâre judecătorească pe care au motivat-o conform Codului de procedură civilă.
În aceste condiţii fapta sesizată de persoana vătămată B.O. nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii de la Tribunalul Brăila, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Persoana vătămată B.O. nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat la procuror, deşi a fost legal citat şi a avut cunoştinţă de citaţiile primite.
Împotriva rezoluţiei nr. 18/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat plângere petentul B.O. criticând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 18/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru nelegalitate şi a arătat că Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila era nelegală, fiind dată în ciuda probelor fără echivoc, judecătorii dând dovadă de ignoranţă.
Prin rezoluţia 529/II/2/2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva ambelor rezoluţii petentul B.O. s-a adresat cu plângere instanţei de judecată, fără a motiva plângerea, criticând în mod generic, judecători şi procurori pentru corupţie şi incompetenţă.
Deşi legal citat petentul nu s-a prezentat pentru a-şi motiva plângerea arătând că are un număr mare de dosare pe rolul instanţelor.
Analizând plângerea formulată din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.
Judecătorii T.N., V.V. şi S.R. de la Tribunalul Brăila, au analizat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 60 din 09 martie 2005 a Tribunalului brăila, cerere formulată de revizuientul B.O., potrivit intimei lor convingeri şi probelor de la dosar, constatând că aceasta nu era admisibilă nici măcar în principiu, nefiind îndeplinite cerinţele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Convingerea judecătorilor reprezintă rezultatul deliberării acestora şi este consemnată în Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila.
Cercetările efectuate în cauză nu au putut demonstra că respectivii judecători au acţionat cu intenţia prejudicierii intereselor petentului B.O., nici măcar în culpă, astfel încât nu sunt întrunite nici unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa fiind şi văzând şi prevederile art. 2781 alin.(8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.O. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 18/P/2006 din 27 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 529/II/2/2006 din 27 aprilie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul B.O. criticând-o ca nelegală şi netemeinică solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaţilor făptuitori T.N., V.V. şi S.R., judecători la Tribunalul Brăila sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinându-se că în mod greşit prin ordonanţa atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin.(3) C. proc. pen., Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare constată că recursul declarat de petiţionarul B.O. se priveşte, ca nefondat, şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic prin rezoluţia nr. 18/P/2006 din 27 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, menţinută prin rezoluţia de respingere a plângerii nr. 529/II/2/2006 din 27 aprilie 2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin.(6) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a făptuitorilor T.N., V.V. şi S.R., judecători la Tribunalul Brăila pentru considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, din actele premergătoare efectuate s-a reţinut în mod justificat că cei trei intimaţi nominalizaţi au pronunţat Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila în dosarul nr. 4902/2005 prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petiţionarul recurent B.O. împotriva deciziei civile nr. 60 din 09 martie 2005 a Tribunalului Brăila, hotărâre prin care a fost respins recursul aceluiaşi petent împotriva sentinţei civile nr. 4192 din 22 septembrie 2004 a Judecătoriei Brăila prin care s-a dispus obligarea sa şi a numitei B.F. la plata sumei de 12.445.751 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli de întreţinere restante şi penalităţi de întârziere.
Prin urmare, plângerea penală promovată este reflexia nemulţumirii recurentului petiţionar faţă de Decizia civilă nr. 42 din 21 decembrie 2005 a Tribunalului Brăila prin care a fost respinsă cererea de revizuire motivată de neîncadrarea în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Cum hotărârea civilă sus-menţionată a fost pronunţată prin examenul probatoriului deja existent şi în baza convingerii intime profesionale a magistraţilor, în mod legal s-a reţinut că prin conduita lor profesională făptuitorii nominalizaţi nu au acţionat cu intenţie prin îndeplinirea actului judecăţii în sensul urmării socialmente periculoasă, pretinsă de textul de lege încriminator pentru infracţiunea imputată şi anume cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale recurentului petiţionar şi pe cale de consecinţă soluţia de neîncepere a urmăririi penale a intimaţilor judecători nominalizaţi este legală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin.(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 49/ F din 17 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 590/2008. Penal → |
|---|
