ICCJ. Decizia nr. 575/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 575/2008
Dosar nr. 1269/44/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionara SC P. SA Galaţi, în calitate de persoană vătămată a formulat, prin reprezentantul său legal, o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 208, art. 288, art. 289, art. 261 şi art. 263 C. pen., faţă de făptuitorii I.P.G., avocat în cadrul Baroului Galaţi şi S.M., grefier la Tribunalul Galaţi.
În susţinerea plângerii, petiţionara a susţinut că cei doi au sustras recursul declarat de ea în dosarul nr. 2/LJ/2006 al Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Prin rezoluţia nr. 135/P/2007, din 29 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii I.P.G. şi S.M., pentru infracţiunile prevăzute de art. 208, art. 288, art. 289, art. 261 şi art. 263 C. pen., reţinându-se că faptele penale reclamate nu există.
Nemulţumită de soluţia dată de procuror, petiţionara s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi care, prin rezoluţia nr. 979/II/2/2007, din 20 august 2007, a respins-o ca nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere la Curtea de Apel Galaţi, solicitând desfiinţarea celor două rezoluţii şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitori.
Prin sentinţa penală nr. 93/ F din 29 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1269/44/2007 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei, formulată împotriva rezoluţiilor nr. 135/P/2007 şi nr. 979/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, fiind menţinute soluţiile procurorului.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionara a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare, refuzând să-i desemneze un apărător din oficiu, aşa cum a solicitat în scris, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele soluţiei adoptate.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, dar şi întreaga cauză, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 173 alin. (3) C. proc. pen., când organul judiciar apreciază că, din anumite motive partea vătămată nu şi-ar putea face singură apărarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea măsurilor pentru desemnarea unui apărător.
În speţa de faţă, pentru termenul din 22 octombrie 2007, petiţionara a depus o cerere, solicitând desemnarea unui apărător din oficiu în baza textului de lege arătat mai sus, arătând că nu are posibilitatea angajării unui apărător.
Instanţa de fond, apreciind că nu sunt incidente prevederile legale invocate şi că nici nu s-a făcut dovada imposibilităţii materiale, a respins cererea.
Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de fond nu a adus nicio atingere dreptului la apărare al petiţionarei, întrucât simpla cerere de desemnare a unui apărător din oficiu, fără a se proba că motivul invocat este real şi serios, nu duce la aplicarea automată a textului de lege referitor la asistenţa părţii vătămate, astfel că primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Nejustificat este şi al doilea motiv de recurs invocat de recurenta petiţionară. Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei, dând posibilitatea părţilor din proces şi opiniei publice să-şi formeze convingerea cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate, iar instanţelor de apel şi de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe care se bazează soluţia adoptată, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.
De asemenea, din analizarea cauzei în ansamblu nu se constată vreun caz de casare susceptibil a fi luat în considerare din oficiu, astfel că, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.
Recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC P. SA Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 93/ F din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 640/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
